(nu îmi aparține această asociere inedită...dacă vă place citiți)
poezia,,Vitraliu”
de Nichita Stănescu
,,Umbra ta, lovindu-se de ziduri,
iar se sparge-n cioburi colorate.
Oh, de-aceea m-ai zărit în stradă
adunând pierdutele-i pătrate.
Şi s-o fac la loc, în ceasul nopţii,
peste geamuri ţi le-aşez cu grijă,
verzi, albastre, galbene şi roşii,
încoifate-n creştet cu o sprijă.
Când te vei trezi, lipiţi de geamuri,
arlechini din sticle colorate
vor lăsa prin ei să-ţi cadă-n braţe
soarele, mereu la jumătate.”
Poezia
„Controversă” de Nina Cassian poate fi
asociată cu poezia „Vitraliu” de Nichita Stănescu, deoarece ambele creații au
un mare grad de ambiguitate și surprind viziuni originale asupra creației
artistice.
Așa cum
artistul scrie „un poem oblic”, diferit de forma obișnuită, tot astfel eul
poetic din opera lui Nichita Stănescu
sparge o imagine obișnuită, „umbra” (simbol al absenței) în „cioburi colorate”
pe care le adună, pentru ca mai apoi să le refacă „în ceasul nopții”, în
momentele tainice ale inspirației creatoare, într-o formă nouă, colorată,
sensibilă. El, artistul, le așează „cu grijă”, atent și delicat, legate
printr-un sens nou „încoifate-n creștet cu o sprijă”. Această nouă creație,
„arlechin din sticle colorate”, va filtra lumina dimineții ca un dar oferit
iubitei sau cititorului.
Arlechinul
este un personaj vesel, jucăuș, cu veșminte colorate, care își distrează
spectatorii, tot astfel poezia este menită să încânte cititorii într-un joc
fascinant de lumină și culoare.
În concluzie,
ambele poezii transmit ideea că arta este un joc al imaginației.
