Stelele dansează pe cer
clipind din genele albastre și darnice împrăștie aur și argint pană-n
adancurile apei,spiriduși ascunși după trunchiurile copacilor își spun povești fantastice despre zâne îmbrăcate în
aur și lumină, care duc limpedea lor viață în palate de cristal.Deasupra lor cerul
nopții este albastru, limpede, adânc.Ici colo nourii de jăratic și aur umplu
cerul, arborii în neclintirea lor trimit şoapte de frunze şi de vânt, iar eu simțeam
în acest peisaj de poveste adierile răcoroase şi uşoare cum îmi atingeau faţa şi mă simțeam privit de
florile câmpului cu atâţia ochi colorați.
Toate stelele aduceau valuri de
lumină trandafirie, cu care zorile vor inunda răsăritul depărtat.
Niciun un vânt nu
mișca aerul ,mă minunam cât de frumoasă era luna și cât de senină era noaptea! Tăcerea
și misterul mă înconjurau din toate părțile. O linie de umbră, grațios
ondulată, desena până dincolo de marginile vederii mele o linie de umbră și lumină.Tăcerea îmi canta
în urechi, iar privirea scânteietoare a milioanelor de stele mă ținea amorțit.
Vântul nopții nu sufla și glasul ierburilor amuțise; o solemnă tăcere domnea în
cer și pe pământ; numai zgomotul surd al unor aripi tulbura această
tăcere.Dincolo de tăcerea nopții doar visele strălucitoare inundă ecranele de
sub pleoape ...
