e toamnăăăă....

Toamna înseamnă: ploaie tăcută, vânt neliniştit, nori întristaţi, soare timid, frunze-n zbor, melancolie dulce-amăruie, paşi de vise pe-un covor de amintiri, parfum de crizanteme, decor ruginiu, struguri copţi, păsări ce ne spun bun-rămas, emoţii calde-începe școala, lacrimi şi surâsuri prin cuvânt, regăsiri-prieteni, miros de gutui coapte, reîntâlnirea cucărți,caiete,teme, dansul culorilor în sufletul Naturii, şoaptele frunzelor rătăcite, visuri coapte cu parfum de poezie...

Compunere cu sinonime,antonime,omonime,paronime

                                          O noapte senină ca în povești

      O noapte ce se dorea întunecată ,dar cu luna plină ,sfântă și clară ,care domnește peste stelele ce se  nasc umezi pe boltă.  .Norii curg ca o perdea ce permit astrelor să-și joace rolurile pe magnifica scenă a cerului albastru,apar și dispar,intră și ies de după cortina astralului.Sus, în ceruri,duhurile sunt spectatorii acestor mișcări,dar jos,pe pământ doar pădurea cu privirea ei măiastră stă-n picioare și ea spectatoare  la grandoarea de pe cer.

      Personajul principal al acestei mari opere dirijată de o mână divină este învăluit în fumul.ieșit din coșurile abundenței astrale.Și-n noaptea misterelor, fumul se strecoară prin coșurile locurilor unde se află iubirea.Este el,zburătorul, ce zboară,planează,râde și plânge de cei creduli..Apoi le cheamă sufletele  în templul în care domnește ea, luna.

      Ecourile asemenea unui glas domol de clopot ajung până-n codrii-nalți de brad ,acolo ritmic râul curge-n vad ,creând astfel muzica perfectă pentru aceasta liniște  deplină.

      Nici vântul nu mai adie pe nicăieri,l-a oprit bătrânul zeu cu un baston în bastionul ridicat de mâini nevăzute .E o liniște de mormânt,doar zburdalnicul Cupidon declamă în șoaptă versuri și apoi ascultă cum perechile își declară iubirile. Așa e-n Raiul de sus și de pe pământ.

mesajul poeziei,,Salcâmul”de Șt.O.Iosif

Priveghiuri lungi de toamnă. În
sfeșnicul lumânării Se luptă-n întuneric, tot scăpând-și zarea,
Pentru că se luptă cu somnul cu jalea ce te-apasă
În liniștea ploioasă ...

Deodată triste glasuri sporesc mocnita jale,
Bat fâlfâiri greoaie deasupra casei tale ...
Se confruntă cu tăcere ... ?? și te străbate fiorii:
Ne lasă și cocorii!

"Fugiți, fugiți departe, întârziate în stâlpi,
nu v-apuce-n câmpurile înghețul de la poluri! "
Suspina trist în urmă, foșnindu-și frunza moartă,
Salcâmul de la poartă ...

            Din punctul meu de vedere, mesajul poeziei,,Salcâmul”de Șt.O.Iosif pune în lumină tema naturii descrisă într-o atmosferă apăsătoare de toamnă.Poezia este un pastel-- creație lirică în care poetul descrie un tablou din natură apelând la imagini vizuale, motorii, olfactive, auditive, precum şi la figuri de stil. Eul liric îşi exprimă direct sentimentele faţă de peisajul conturat prin descriere.

Titlul poeziei este un substantiv,numele copacului simbol al renașterii,al începutului și sfârșitului.

         Un prim argument îl reprezintă tristețea primului vers, poetul este de pază în anotimpul stingerii luminii cerului,doar în întunericul toamnei,,lumânarea”păstrează dorința de lumină a vieții,este flacăra,speranța ce ,,luptă-n întuneric”cu liniștea și tăcerea naturii, este momentul când armonia pare a fi destrămată, dar ea se dorește a exista. Lupta luminii din natură cu întunericul ce va veni odată cu toamna este asemenea zbuciumului din sufletul omului: somnul care este o ieșire din prezent,, luptă cu jalea”,tristețea simțită de om. Sentimentului de singurătate a fiinţei, care trăieşte în,, liniștea ploioasă” e un dor de lumină,de căldură. Monologului liric, adresarea directă a eului poetic către sine este  marcată de pronumele,,te”și astfel accentuează reacția sa interioară de tristețe.

         Pe neașteptate,liniștea tristeții este cutremurată de aripile păsărilor,cocorii, ce-i aduc emoții,neliniște,este certitudinea că este părăsit,abandonat.Își împrumută temerile salcâmului,,de la poartă”,arborele nemuritor,stabilind o legătură între el,omul și natură. Poarta este locul de trecere între două stări,dintre lumină și întuneric,se deschide spre un mister.Îndemnul repetat insistent,,fugiți departe”exprimă grija pentru călătoarele întârziate,dar și ultimul gest de rămas bun însoțit de regrete.

        Un alt argument îl constituie simplitatea exprimării,cuvinte care aparțin tristeții sufletului ce se desparte de lumină și căldură:,,întuneric,jalea,liniștea ploioasă,tăcere,fiori,frunza moartă”.Sensibilitatea epitetelor exprimă durerea sufletului în toamna tristă:,,liniștea ploioasă,triste glasuri,frunza moartă”.Definirea iernii este metaforică,,înghețul de la poluri”.

Utilizarea unui vocabular simplu arată trăirile omului în anotimpul ce nu-i este prieten.,iar muzicalitatea poeziei este dată de ritmul trohaic şi rima pereche în acord cu ideile exprimate.

      În concluzie,poezia exprimă trăirile poetului-eul liric  în cadrul unei realități dureroase-anotimpul toamna.

Prinț și cerșetor de Mark Twain (rezumatul)

( Este o poveste,o lecție de viață, despre doi copii: Edward Tudor, prinț de Wales, și Tom Canty, băiatul sărac,o poveste despre lumea palatului regal și cea a săracilor din cartierele Londrei, din vremea regelui Henric al VIII-lea.)

    Într-o zi oarecare,demult-sfarșitul sec.al XVI-lea- se nasc doi copii:un copil pe care nu-l dorea nimeni, dintr-o familie săracă, ce avea numele de Tom Canty și un copil născut în familia regală,fiul regelui Henric al VIII-lea-prințul Edward, dorit de toată Anglia. 
   Tom locuia în apropierea Podului Londrei, într-un cartier sărăcăcios,într-o casă mică, dărăpănată,alături de mama, bunica sa, de tatăl său-doi demoni bețivi,și de surorile sale gemene Bet si Nan.Alături locuia un preot,care l-a învățat pe Tom să citească, să scrie, puțină latină,îi spunea tot felul de povești despre prinți și eroi.Astfel că Tom își dorea să semene ca personajele din povești, a început să aibă un vocabular deosebit pentru lumea în care trăia.
    Într-o zi, Tom a plecat de acasă și a ajuns la palatul regelui. De partea cealaltă a gardului era prințul Edward, iar Tom a vrut să se apropie de gard, dar  garda personală a prințului l-a gonit.Tom s-a prefăcut că nu-l aude și oșteanul l-a îmbrancit. Văzand scena aceasta, prințul l-a chemat pe Tom, i-a dat un pranz copios si au discutat despre viețile lor. Deoarece asemănarea dintre ei era izbitoare,au hotărat să-și schimbe hainele: Tom a devenit prinț, iar Edward-un cerșetor.
   Ajuns în lumea mizeră din Offal Court,Edward se purta ca la palat,dar cand îl auzeau poruncind, toți radeau, îl batjocoreau, unii îl băteau.Tatăl lui Tom, beat,l-a dus acasă și l-a bătut.
   Devenit prinț,Tom nu știa ce să facă, era speriat,se temea să nu fie demascat, s-a gandit să fugă și să-l găsească pe prințul adevărat, dar totuși a rămas în palat.
Regele s-a îmbolnăvit, iar prințul trebuia să devină rege Sufletul lui Tom devine neliniștit și singura dorință era să se întoarcă la familia sa.
   Într-o zi regele l-a chemat pe,,prinț” și i-a poruncit să-i aducă sigiliul.După multe eforturi, Tom si-a amintit că atunci cand a făcut schimb de haine cu prințul, avea în buzunar un obiect pe care îl folosea să spargă alunele.
   Adevăratul prinț era rătăcit printre haimanalele Londrei,o singură persoană,Miles,îi  ia mereu apărarea,
   Regele moare iar prințul moștenitor trebuia să-i ia locul și obligațiile față de popor. În cinstea noului rege se fac pregătirile și festivitățile pentru banchetul oficial. 
   Miles Hendon îl ia sub protecția sa pe prinț și fiecare îsi spun povestea, Miles nu-l crede, dar a hotărat să se poarte cu el într-un mod elegant.
Miles a plecat să-i cumpere un costum prințului,dar tatăl lui Tom îl găsește și îl răpește pe prinț.

   Prințul a ajuns din nou printre hoți și haimanale, a fost obligat să cerșească, să fure, a fost supus la tot felul de chinuri. Cu puțin noroc, prințul a fugit și a ajuns la o fermă. A doua zi, haimanalele și-au dat seama că lipsea și au plecat în căutarea lui.Micul prinț a plecat din fermă și a găsit o casă în pădure ce aparținea unui pustnic,la început părea ospitalier, dar acesta era un ucigaș. Planul său putea reuși, dar Miles află adevărul de la vagabonzii care îl răpiseră.
Au apărut haimanalele, l-au răpit pe prinț care era păzit de un hoț, Hugo. Prinţul şi Miles au ajuns în închisoare, datorită unei înscenări de furt, făcută de Hugo. Hendon Miles l-a şantajat pe paznicul celulei şi acesta i-a lăsat să plece.
    Miles  și Edward au plecat spre Londra. Era ziua încoronării, iar prințul a dovedit că el este cel adevărat  și mai nou regele Angliei.
    Regele a făcut dreptate în Anglia. Cei ce l-au ajutat au fost răsplătiți, hoții au fost pedepsiți, iar lui Miles i s-a acordat dreptul de moștenitor furat de fratele său. Miles Hendon și Tom Canty au fost preferații regelui și au avut un adevărat loc de onoare în sufletul lui.

compunere--TOAMNA copilăriei mele

    Mă gandesc așa că  aș putea trăi într-un loc care să mă lipsească de orice alt anotimp, mai puțin de toamnă.... și mă întreb de ce am această dorință... Toamna...cu nopțile ei din ce în ce mai lungi și diminețile reci, cu zilele  călduțe, cu mirosul de frunze uscate, cu adierea răscolitoare a vantului, cu soarele stins ce scaldă natura într-o lumină difuză, cu norii cenușii ce mă trimit la visare, cu ploaia calmă sau vijelioasă ce mă  trezește în diminețile cand aș vrea să mai dorm... toamna este incomparabilă! E tristă, dar are o frumusețe unică,simt că și eu sunt la fel ca toamna.... Cred că s-a moștenit de la dimineața aceea de septembrie în care m-am născut....  Mă identific cu toamna și simt cum face parte din mine....sunt puțin melancolic, pentru că nu este un anotimp vesel , dar cred că este cel mai romantic dintre toate.

     Îmi amintesc de toamnele copilăriei mele, când vârtejuri de vânt aduceau ploi neistovite ce îndestulau brazdele lacomului pământ ale parcului,pe unde colindasem neobosit în zilele și nopțile calde.

    Mireasma de gutuie coaptă și amarul nucilor îmi amintesc de prima zi de,,grădi”,cand priveam după brațul mamei mulțimea de pitici,căutand-o pe Alba ca zăpada,așa mă păcălise bunica că o voi găsi pe acolo printre locurile de poveste.Am intrat apoi printr-un tunel de flori în școala unde am scris cu mana tremurandă,,mama”și mi-am ascuns o lacrimă în pumnul mic,dar numerele cu plus,minus,ori(X),cu semnul =(egal)m-au fascinat și cred că îmi vor conduce mintea în anii mei.

M-am simțit schimbat cand am citit experiența,,micului Prinț”m-a fascinat întrebarea unui,, copil”:...unde ești copilărie cu pădurea ta cu tot...,am descoperit tainele din botanică,am urcat pe hărțile atlasului munții și am urmărit alunecarea apelor,m-am bucurat de jocurile în curtea școlii....

     Privesc melancolicul anotimp în dimineţile friguroase şi aspre, brumele reci ce se întind ca o spumă de argint acoperind locurile candva pline de flori...acum golașe,  aud vântul oftand și tânguindu-se, prevestind nemilostivele viscole ce vor veni. Pitite pe sub un gard sau în ungherele unei grădinițe de flori, mă întreb cum crizantemele rezistă şi privesc cum ultimele petale de trandafiri se topesc sub bruma dimineţii.

   Culorile și farmecul toamnei sunt adevărate provocări. Îmi place toamna care-mi adună amintirile de vară,iar eu le ascund bine de frig, ca să le desfac în nopțile reci de iarnă, atunci cand îmi va fi dor. Îmi place să merg prin covorul de frunze ruginii și să le ascult șoaptele, nu cred că mă voi vindeca vreodată de toamnă... de ce aș face-o??????!!!!!!!!!!!!!!

Octombrie e vremea când
copacii își schimbă
culorile pe care le-au ascuns tot anul....

Octombrie este luna
cu adieri de vânt neobişnuite
sfidând timpul rece....
și-atunci
adun albastre speranţe,
le ascund într-o filă de carte

și număr aripile ce-au rămas pe cer...