O
noapte senină ca în povești
O noapte ce
se dorea întunecată ,dar cu luna plină ,sfântă și clară ,care domnește peste
stelele ce se nasc umezi pe boltă. .Norii curg ca o perdea ce permit astrelor să-și
joace rolurile pe magnifica scenă a cerului albastru,apar și dispar,intră și ies
de după cortina astralului.Sus, în ceruri,duhurile sunt spectatorii acestor
mișcări,dar jos,pe pământ doar pădurea cu privirea ei măiastră stă-n picioare și
ea spectatoare la grandoarea de pe cer.
Personajul
principal al acestei mari opere dirijată de o mână divină este învăluit în
fumul.ieșit din coșurile abundenței astrale.Și-n noaptea misterelor, fumul se
strecoară prin coșurile locurilor unde se află iubirea.Este el,zburătorul, ce zboară,planează,râde
și plânge de cei creduli..Apoi le cheamă sufletele în templul în care domnește ea, luna.
Ecourile asemenea unui glas domol de clopot
ajung până-n codrii-nalți de brad ,acolo ritmic râul curge-n vad ,creând astfel
muzica perfectă pentru aceasta liniște
deplină.
Nici vântul
nu mai adie pe nicăieri,l-a oprit bătrânul zeu cu un baston în bastionul
ridicat de mâini nevăzute .E o liniște de mormânt,doar zburdalnicul Cupidon declamă
în șoaptă versuri și apoi ascultă cum perechile își declară iubirile. Așa e-n
Raiul de sus și de pe pământ.
