test,,Cao Wenxuan,, Bronz și Floarea-Soarelui”+Andreea Irimia,, Totul se adună în Semnele timpului”

Textul 1

,, Familia lui Bronz trebuia să-și ridice o casă înainte de venirea iernii. Tata, mama și bunica se sfătuiră multe zile la rând și se puseră de acord: dacă construiau o casă, atunci trebuia să semene a casă. Au făcut planuri toată vara. Vor tăia cei câțiva copaci din fața ușii și îi vor vinde. [...] Vor vinde tot ce vor putea. Însă, calculând, banii tot nu le ajungeau. Au lăsat rușinea deoparte și s-au dus să se împrumute de la rude. […] Pentru ca amândoi copiii să poată locui în casa nouă înainte de venirea iernii, erau gata să îndure răceala cu care i-ar fi putut primi rudele. Bunica vrea să meargă și ea să ceară sprijin, însă tata și mama au oprit-o categoric:

— Dumneata ești bătrână, nu te putem lăsa să înduri răutatea oamenilor.

Uitându-se la cei doi copii care se jucau afară, bunica zise:

— Eh, câți bani mai poate face chipul meu ridat? […]

A doua zi de dimineață, bunica ieși pe ușă și plecă. Nimeni nu știa unde s-a dus. S-a întors abia seara târziu, când a apărut legănându-se pe drumul mare din capul satului.

Văzând-o venind, Floarea-Soarelui alergă spre ea, strigând-o:

— Bunico!

Avea chipul obosit, însă ochii îi sclipeau de bucurie.

 Bunica era cea mai distinsă bătrână din tot satul. Era înaltă, cu părul auriu și foarte îngrijită. Se spăla tot anul cu apă curată, își strângea hainele cu atenție, astfel încât, când le purta, aveau dungă și nu erau mototolite. Deși rareori avea pe ea haină necârpită, chiar și peticele erau cusute cu mare grijă, cu împunsături fine și dese. Culorile erau asortate, cârpitura trebuia să se potrivească, iar haina să fie impecabilă. Lăsa impresia că, fără acel petic cârpit, haina nu ar fi fost la fel de frumoasă. De fiecare dată când era văzută în sat, bunica era curată, îmbrăcată îngrijit, cu chipul plin de bunătate.

În același timp, bunica era o femeie extrem de tenace.

Floarea-Soarelui o auzise pe mama povestind că bunica se născuse într-o familie de vază și că în tinerețe dusese o viață bună. În urechi purta cercei cu pietricele de jad de un verde pal. Pe deget avea un inel de aur și la încheietura mâinii, o brățară de jad […].

 Mergând spre casă alături de bunica, Floarea-Soarelui avea impresia că era ceva schimbat la ea azi. Privind-o îndelung, fetița tot nu reuși să își dea seama ce era diferit la bunica, așa că o măsură iar din priviri.

În cele din urmă, observă că bunica nu mai avea cei doi cercei. Arătă cu degetul spre urechile ei. Bunica nu zise nimic, ci râse.

Floarea-Soarelui îi dădu drumul la mână și se duse fuga acasă. Întâlnindu-i pe mama și pe tata, le strigă cu voce tare:

— Bunica nu mai are cerceii la urechi!

Tata și mama au înțeles imediat unde a fost bunica toată ziua.

Seara, cei doi au încercat să o descoasă, pentru a afla unde și-a amanetat cerceii, însă ea nu a vrut să le spună […].

Privind banii de pe masă, mama începu să plângă și îi zise bătrânei:

— Ai purtat la urechi cerceii aceia o viață întreagă. Cum să-i vinzi? […] Nu suntem demni de dumneata, chiar nu suntem…

Bătrâna zise supărată:

— Nu mai vorbi prostii!

Îi luă în brațe pe cei doi copii și ridică ușor capul spre luna de pe cer, râzând și zicând:

 — Bronz și Floarea-Soarelui vor locui într-o casă mare!

                                                                                 (Cao Wenxuan,, Bronz și Floarea-Soarelui”)

Textul 2

,,Încercăm să îi protejăm cât de mult putem de răutatea și de urâtul din lume, poate și pentru că știm că în inima lor nu încape indiferenţa la fel de ușor cum și-a făcut cuib într-al nostru. Și poate tocmai de aceea copiii sunt cei care ne dau lecţii uimitoare de sacrificiu și altruism.

Peter Larson avea doar şase ani când a auzit lucruri care l-au întristat profund. Bob Fischer, un invitat al grupului de cercetași din care făcea parte Peter, a povestit că erau mulţi copii la fel ca ei care nu aveau o locuinţă în care să stea și care dormeau afară, chiar și în frigul iernii. Le-a spus și că, de câţiva ani, în perioada sărbătorilor de iarnă, el dormea afară într-un sac de dormit pentru a atrage atenţia asupra nevoilor oamenilor fără adăpost. Oamenii care erau mișcaţi de gestul lui donau unei organizaţii o sumă de bani pentru fiecare seară pe care o dormea afară. Atunci în mintea lui Peter s-a născut imediat ideea că ar putea să facă și el ca Bob.

Grupul de cercetași al lui Peter, condus de tatăl lui, a dormit o noapte afară, în saci de dormit, pentru a strânge bani de la vecini și trecători. Într-o noapte nu s-au strâns însă atât de mulţi pe cât ar fi vrut Peter. Așa că a decis să continue să doarmă afară singur, pe perioada vacanţei de iarnă. În acel prim an, a dormit pe veranda casei, unde era mai protejat de frigul pătrunzător ce cuprindea statul Minnesota. Dezamăgirea i-a fost însă destul de mare atunci când și-a numărat banii strânși: doar 100 de dolari.

O astfel de dezamăgire l-ar fi dat înapoi pe orice copil, dar nu și pe Peter. Acesta a continuat și anul următor, când și-a luat și o cutie de carton, în care dormea în curte. Părinţii au fost îngrijoraţi, dar nu l-au oprit, mai ales pentru că Peter le demonstrase responsabilitate. Devenise expert în metode de încălzire a corpului în frig, iar sacul de dormit al tatălui său – vechi de 40 de ani, dar călduros ca o plapumă – îl ferea de frig. „Dacă simte că ceva este important, se implică cu toată inima. L-am văzut cu gheaţă și cu zăpadă pe cutia lui de carton. Nu l-am oprit. Trebuie să faci un pas în spate și să-ţi lași copilul să-și dea seama ce îl atinge și îl motivează”, a mărturisit mama lui Peter despre temerile ei și despre curajul lui Peter.

 Povestea lui Peter a ajuns la posturi naţionale de televiziune, așa că sumele strânse au fost din ce în ce mai mari. A început și el, la fel ca Bob, să colaboreze cu o organizaţie a comitatului Hennepin, din Minnesota, numită Interfaith Outreach and Community Partners (IOCP). Organizația se ocupă cu ajutatul oamenilor fără adăpost. Banii pe care Peter îi strângea din donaţii mergeau an de an către organizaţie. Ani buni, Peter nu a avut satisfacţia să vadă nicio familie bucurându-se de banii donaţi, din cauza politicilor de confidenţialitate ale organizaţiei. Cu toate acestea, nu a fost an în care Peter să-și piardă din dedicarea pentru cauza celor fără adăpost.

 Până la începutul liceului, ţinta lui anuală ajunsese la 100.000 de dolari, pentru care dormea afară cel puţin 40 de zile în sezonul rece. Într-o iarnă, temperaturile de afară au coborât foarte mult, până la minus 23 de grade Celsius. Părinţii nu au reușit să-l convingă să intre în casă, nici cei de la IOCP. „Familiile fără adăpost nu aveau unde să doarmă la căldură, nu-i așa? Da, era foarte, foarte frig, dar mi-am luat un angajament și, dacă nu dormeam afară, IOCP nu ar fi primit donaţii, iar o familie nu ar fi primit o locuinţă”, a justificat mai târziu Peter determinarea lui.”

                                                                       (Andreea Irimia,, Totul se adună în Semnele timpului”)

6.Precizează, în două – trei enunțuri, o trăsătură morală a bunicii, identificată în fragmentul de mai jos, și mijlocul de caracterizare, ilustrându-l cu o secvență:

,,Bunica era cea mai distinsă bătrână din tot satul. Era înaltă, cu părul auriu și foarte îngrijită. Se spăla tot anul cu apă curată, își strângea hainele cu atenție, astfel încât, când le purta, aveau dungă și nu erau mototolite.(…) De fiecare dată când era văzută în sat, bunica era curată, îmbrăcată îngrijit, cu chipul plin de bunătate. În același timp, bunica era o femeie extrem de tenace.”

O trăsătură morală a bunicii este distincția, este corectă cu ea însăți prin seriozitatea cu care are grijă de ființa ei curată și îngrijită.O astfel de ființă degajă bunătate,insistență în a-și păstra ființa într-un fel deosebit,dar ceea ce impresionează,, era o femeie extrem de tenace ”,însușire ce vine din interiorul unui om deosebit.Trăsătura menționată este evidențiată prin caracterizare directă de către naratorul care admiră o astfel de ființă.

7. Prezintă, în minimum 30 de cuvinte, un element de conținut comun celor două texte date, valorificând câte o secvență relevantă din fiecare text.

      Un element de conținut comun celor două texte date sunt trăsăturile morale care pot fi observate prin comportamentul persoanelor, prin ideile și prin acțiunile lor: Bunica este o persoană ce manifestă respect și interes personal față de copiii ce-și doresc o casă, investind tot ce este necesar pentru a realiza un vis:își vinde cerceii de jad,obiecte ce-i dădeau eleganță și distincție:,, Îi luă în brațe pe cei doi copii și ridică ușor capul spre luna de pe cer, râzând”,iar Peter îndură prin curaj frigul,pentru a-i determina pe semenii săi să doneze bani pentru un acoperiș al celor sărmani.Discreția cu care Bunica obține banii pentru casa nepoților,dar și a lui Peter care nu renunță în a sta în frig înseamnă și generozitate, cei doi înțeleg că sunt capabili  să folosească orice mijloc pentru a ajuta:,,Părinţii(lui Peter)au fost îngrijoraţi, dar nu l-au oprit, mai ales pentru că Peter le demonstrase responsabilitate.” Prin inițiativa lor cele două personaje reușesc să vină în întâmpinarea nevoilor esențiale ale  celor nevoiași:copiii fără adăpost, fără a avea ca motiv vreo recompensă personală,le-au arătat altora prin faptele lor cât au fost de binefăcători pentru viața celor apropiați. 

8. Crezi că sunt utile exemplele personale ale altor copii/adulţi pentru dezvoltarea ta? Justifică-ți răspunsul, în 50-100 de cuvinte, valorificând unul dintre textele-suport.

Noţiunile morale cum ar fi: empatia, generozitatea, respectul, responsabilitatea, nu pot fi înţelese de copii decât treptat, concomitent cu creşterea experienţei lor sociale și a dezvoltării lor intelectuale.
Este minunat să fii mereu prezent printre oameni cu inima și sufletul, să-i ajuți necondiționat acolo unde este nevoie.Impresionantă este dorința lui Peter de a îndura frigul,doarme în aerul înghețat  ,,afară singur, pe perioada vacanţei de iarnă.” El a socotit că este o onoare să-i pese de cei din jur și face același sacrificiu continuând și anul următor,iar părinții îl susțin,, Nu l-am oprit. Trebuie să faci un pas în spate și să-ţi lași copilul să-și dea seama ce îl atinge și îl motivează”, a mărturisit mama lui Peter.  De aceea cred că atunci când dăruiești iubire, primești iubire, când respecți, ești respectat. Toate aceste valori pot fi cultivate în conștiința copiilor prin participarea directă la acțiuni.
Astfel,va apărea dorinţa de a urma gesturile nobile,faptele morale,adevărate exemple pentru dezvoltarea noastră,a celor ce abia intrăm în viața adevărată.
Prin aceste acțiuni, vorm înțelege că valoarea unui om rezidă în ceea ce este capabil să dea și nu în ceea ce este el capabil să primească. Peter este un,,voluntar”în ajutorul dat oamenilor fără adăpost.Cu siguranță,acțiunile de acest fel sunt o  modalitate prin care putem readuce o rază de speranță în sufletele celor pentru care soarta, din păcate, nu a rezervat prea multe bucurii, iar în spatele acestuia, se ascund prietenii, emoții, respectul de sine și, implicit, respectul celor din jurul tău față de tine. Nu numai că îi ajuți pe cei nevoiași, în primul rând te ajuți și pe tine și îți construiești personalitatea, te poți simți cu adevărat un om, care nu este frumos doar la exterior, ci și în interior.

9. Asociază fragmentul din ,,Bronz și Floarea-Soarelui” de Cao Wenxuan, cu un alt text literar studiat la clasă sau citit ca lectură suplimentară, prezentând, în 50-100 de cuvinte, o valoare culturală/morală comună, prin referire la câte o secvență relevantă din fiecare text. 

,, Să ai o bunică e ca și cum ai avea o armată. Acesta este privilegiul suprem al unui nepot: să știi că cineva este de partea ta, întotdeauna, indiferent de detalii.... Doar oamenii diferiți schimbă lumea”, obișnuia să spună bunica. ” Nici o persoană normală nu a schimbat vreodată nimic. O bunică e sabie și scut și e o iubire cu totul aparte, pe care niciun capsec n-o poate înțelege.” (citat)Fredrik Backman

Voi asocia fragmentul din textul 1 al romancierului chinez cu ,,Bunica mi-a zis să-ți spun că-i pare rău”de autorul suedez Fredrik Backman. Cele două bunici au o influență semnificativă asupra vieții nepoaților.Bunica Elsei.era o femeie excentrică și plină de viață,fusese medic în zone calamitate,îi transmite fetiței  iubirea pentru povești ,creând chiar o lume imaginară.Bunica din textul 1 este diferită:distinsă atentă cu ținuta ei,rafinată.Ambele însă își iubesc nepoții.Elsa o consideră pe Bunica eroul său personal,știe că este întotdeauna pregătită să o apere când aceasta se află în probleme,, cineva este de partea ta, întotdeauna, indiferent de detalii.” Când lucrurile devin cu adevărat dificile, Elsa găsește alinare în ,,Țara-de-abia-trezită", un regat imaginar și magic creat de Bunica.Cealaltă Bunică,discretă găsește un mijloc de a procura banii necesari pentru o casă nouă:își vinde cerceii de jad și este fericită,, ochii îi sclipeau de bucurie.”

O lecție, pe care am putea să o desprindem din experiența de viață a acestor bunici, este că au dorit  să facă un bine,să aducă un ajutor de suflet pentru nepoți,să le schimbe viața: i-a creat Elsei o lume fantastică prin povești,lume care se va asemăna cu viața pe care fetița o va trăi în viitor,iar cealaltă bunică le-a dăruit nepoților un loc unde vor fi protejați,o casă.