Textul 1
,, Departe
sunt de tine şi singur lângă foc,
Petrec în minte viaţa-mi lipsită de noroc.
Optzeci de ani îmi pare în lume c-am trăit,
Că sunt bătrân ca iarna, că tu vei fi murit.
Aducerile-aminte pe suflet cad în picuri,
Redeşteptând în faţă-mi trecutele nimicuri;
Cu degetele-i vântul loveşte în fereşti,
Se toarce-n gându-mi firul duioaselor poveşti,
Ş-atuncea dinainte-mi prin ceaţă parcă treci,
Cu ochii mari în lacrimi, cu mâni subţiri şi reci;
Cu braţele-amândouă de gâtul meu te-anini
Şi parc-ai vrea a-mi spune ceva.. apoi suspini..
Eu strâng la piept averea-mi de-amor şi frumuseţi,
În sarutări unim noi sărmanele vieţi..
O! glasul amintirii rămâie pururi mut,
Să uit pe veci norocul ce-o clipă l-am avut,
Să uit cum dup-o clipă din braţele-mi te-ai smult..
Voi fi bătrân şi singur, vei fi murit de mult!”
(Mihai Eminescu, ,,Departe sunt de tine”...)
*a anina – a agăța.
Textul 2
,,A iubi înseamnă a-ți arăta grija față de ceilalți, a
conține, a mângâia, a alina, a oferi sprijin, a îmbrățișa pe cel pe care-l
iubești. Iubirea aceea în care simți cum faci parte din cel de lângă tine,
[...] așa cum copilul este o parte din tine, tu ești o parte din părinții tăi,
cu toții ne aparținem și suntem o parte din acest întreg. Învățăm să iubim în
copilărie, în prima noastră relație de dragoste, aceea cu pro-pria mamă, iar
modul cum am fost iubiți atunci ne învață cum să iubim la vârsta adultă. Dacă
în copilăria noastră primim critică, dezaprobare, nemulțumire, ne vom forma o
stimă de sine redusă, care se va observa în comportamente de evitare, de lipsă
de prețuire, de agresiune sau de abandon. În fiecare adult există un copil care
se reactivează emoțional la frustrarea produsă de anumite persoane cu care
intrăm în contact, la fel cum o făceau părinții noștri în copilărie cu noi.
Modelele atașamentului care se formează în copilărie și pe care le dezvoltăm
ulterior sunt atașamentul sigur (cel în care suntem conținuți sănătos afectiv),
atașamentul evitant (este cel în care copilul trăiește într-un mediu steril
emoțional, iar la vârstă adultă insistă că nu-și aduce aminte de experiențele
din copilărie), atașamentul ambivalent (este cel în care copilul trăiește
într-un mediu instabil privind disponibilitatea și atenția părinților) și
atașamentul dezorganizat (cel în care părinții își modifică abrupt stările de
spirit, ceea ce produce dezorientare pentru copil). Așadar, modul cum suntem
iubiți și modul cum ne iubim copiii duce la felul în care vom iubi, ne vom
arăta atașamentul, grija, respectul, bunătatea față de cei din jur. Dar mai
cred și că se poate învăța cum să iubești dacă rămâi deschis și cauți să te
cunoști. Corpul și mintea noastră nu sunt făcute să sufere activ pentru
totdeauna și tocmai de aceea cred că iubirea se învață și o căutăm instinctual.
Dr. Siegel, medic psihiatru și specialist în neuroștiințe, spune că relațiile
de iubire, de sprijin sunt cele care generează stări de bine precum gratitudinea,
o perspectivă binevoitoare, de prețuire, și o atitudine de bunătate ce ne
conectează într-un mod complex de înțelegere între noi pe care le putem cultiva
și învăța, și implicit ne putem crește calitatea vieții. Închei acest text
despre iubire prin atașarea unei parabole indiene pe care o văd ca fiind
reprezentativă pentru ce înseamnă a iubi („Piatra femeii înțelepte”, autor
necunoscut, culeasă de scriitorul A. Lenehan). „O femeie înțeleaptă aflată în
călătorie în munți găsește într-un pârâu o piatră prețioasă. În ziua următoare
se întâlnește cu un alt drumeț care este înfometat, iar femeia înțeleaptă își
deschide desaga pentru a împărți hrana. Drumețul înfometat văzu piatra
prețioasă și îi ceru femeii să i-o dea. Ea i-a dat-o fără să ezite. Călătorul a
plecat, bucurându-se de norocul lui. Știa că piatra este suficient de valoroasă
cât să-i ofere siguranță pentru tot restul vieții. Însă, câteva zile mai
târziu, omul s-a întors și i-a înapoiat piatra femeii înțelepte. «M-am mai
gândit», a spus el, «știu cât de valoroasă este piatra, însă ți-o dau înapoi în
speranța că îmi poți da ceva chiar mai prețios. Dă-mi ce ai înăuntrul tău de
te-a făcut să îmi dai piatra»”.
(Cătălina Dumitrescu, ,,Despre iubire, din perspectivă psihologică”)
A.
1.Notează, din textul 1, două elemente ale cadrului
conturat în poezie.
2.Atașamentul dezorganizat(textul 2)
a) duce la iubire superficială;
b) produce tulburare pentru copil;
c) nu afectează relațiile cu ceilalți;
d) înseamnă a oscila între sentimentele pentru părinți
3.Învățăm să iubim(textul 2)
a) în copilărie;
b) în adolescență;
c) la maturitate;
d) toată viața.
4.Modul în care îndrăgostitul percepe absența iubitei
este sugerat de secvența (textul 1)
a) „Departe sunt de tine și singur lângă foc”;
b) „Ş-atuncea dinainte-mi prin ceață parcă treci”;
c) „O! glasul amintirii rămâie pururi mut”;
d) „Optzeci de ani îmi pare în lume c-am trăit.”
5. Notează „X” în dreptul fiecărui enunț pentru a stabili
dacă este adevărat sau fals, bazându-te pe informațiile din cele două
texte.
Enunț
Adevărat
Fals
a) În poezie sunt prezente detalii cu privire la
gesturile iubitei.
b) Iubita nu este o prezență concretă.
c) Frustrările din copilărie se uită repede și ușor.
d) Corpul și
mintea noastră pot
să reziste la
suferință activă.
e) Dr. Siegel crede că prin relațiile de iubire ne putem
crește calitatea vieții.
f) Modul în care suntem iubiți va determina modul în care
iubim.
6. Menționează, în câte un enunț, două figuri de stil
diferite identificate în secvența de mai jos:
„Aducerile-aminte pe suflet cad în picuri,
Redeșteptând în față-mi trecutele nimicuri;
Cu degetele-i vântul lovește
în ferești,
Se toarce-n gându-mi firul duioaselor
povești,
Ş-atuncea dinainte-mi prin ceață parcă treci,
Cu ochii mari în lacrimi, cu mâni subțiri și reci;”
metafora –
,,aducerile-aminte pe suflet cad în picuri”
inversiuni
epitete:,, trecutele nimicuri.... duioaselor povești”
personificare:,, Cu degetele-i vântul lovește în ferești”
epitet
dublu:,, cu mâni subțiri și reci;”
7. Prezintă un element de conținut comun celor două
texte, valorificând câte o secvență din fiecare text.
O legătură care se poate stabili, la nivelul
conținutului, între cele două texte, este tema iubirii.
În primul fragment, intensitatea sentimentului de
iubire este prezentată prin raportare la suferinţa provocată de rememorarea
imaginii iubitei cu ochii în lacrimi.
În cel de-al doilea text, de tip nonliterar, sunt
înfăţişate aspectele psihologice ale resorturilor acestui sentiment și
multiplele implicații ale sale. Iubirea se învață și o căutăm instinctual.
8. Crezi
că oamenii sunt
generoși pentru că
așteaptă să primească înapoi ceva?
Justifică-ți răspunsul, valorificând textul extras din
articolul ,,Despre iubire, din perspectivă psihologică”, de Cătălina
Dumitrescu.
Cred că
generozitatea poate fi o trăsătură înnăscută, dar şi o atitudine dobândită și
exersată de-a lungul vieţii, fără a aştepta nimic în schimb. Acest aspect este
subliniat în cel de-al doilea text, prin exemplul preluat din parabola indiană,
care sugerează faptul că oamenii generoşi au reflexul de a dărui,
necondiţionaţi de gândul că ar putea primi ceva ca recompensă, iar
generozitatea este strâns legată de capacitatea acestora de a-i ajuta pe cei
aflaţi în suferinţă.
9.Asociază fragmentul din poezia lui Mihai Eminescu cu
un alt text literar studiat la clasă sau citit ca lectură suplimentară,
prezentând o valoare morală/culturală comună, prin referire la câte o secvență
relevantă din fiecare text.
B.
1.Sunetul „o” are doar valoare vocalică în ambele cuvinte
din seria:
a) oamenii; călătorul;
b) următoare; înfometat;
c) rol; socotesc;
d) copilării; noastre.
2. Aparțin aceluiași câmp lexical cuvintele:
a) afecțiune, plăcere, bunătate, a iubi;
b) critică, dezaprobare, nemulțumire, frustrare;
c) seară, amurg, noapte, somnoroasă;
d) iubire, uitare, iertare, durere.
3. Sunt compuse ambele cuvinte din seria:
a) optzeci, departe;
b) redeșteptând, nimicuri;
c) rămâie, singur;
d) dinainte, frumuseți.
4.Sensul cuvântului subliniat în secvența ,,copilul
trăiește într-un mediu instabil” este:
a) potrivit
;b) mijloc;
c) atmosferă;
d) ecologie.
5.Selectează, din fragmentul următor, trei pronume în cazuri
diferite, precizându-le felul:
„...așa cum copilul este o parte din tine, tu ești o
parte din părinții tăi, cu toții ne aparținem și suntem o parte din acest
întreg.”
6.Formulează un enunț exclamativ în care substantivul „viață”să
fie circumstanțial de timp și un enunț interogativ în care cuvântul „ce”
să fie utilizat ca adjectiv pronominal.
7.Rescrie enunțul rezultat din transformarea frazei
următoare într-o propoziție:
„Corpul și mintea noastră nu sunt făcute să sufere activ
pentru totdeauna.”
8.Completează spațiile libere din următorul comentariu pe
marginea celui de-al doilea text, cu forma corectă a cuvintelor scrise între
paranteze.
„(A îndrăzni,
condițional-optativ, timp perfect, persoana I) __________ să
spun că iubirea
e _____________ (a
prezenta, participiu) într-o manieră originală, datorită _______
(detaliu, dativ, plural) care fac legătura cu vârsta copilăriei.”
SUBIECTUL AL II-LEA(20 de puncte)
Imaginează-ți că, la finalul unei ore de consiliere care a avut ca temă:,, Iubirea”, vi se cere să descrieți persoana de la care credeți că ați învățat cum să vă exprimați acest sentiment în relațiile cu ceilalți. Redactează un text, de cel puțin 150 de cuvinte, reprezentând intervenția ta, în care să integrezi exprimarea unei emoții/trăiri față de persoana respectivă, o secvență narativă, una descriptivă și una explicativă.
Mama-model de viață
