(dacă vă interesează!!!!!)
SUBIECTUL I
Textul 1
,,De când, într-o nefericită împrejurare, părinții lui
Matei Iliescu părăsiseră Bucureștii așezându-se în N., obscur orășel de
provincie, Tudor nu îl mai văzuse pe vărul său de care îl legau amintiri de neuitat
și sentimente adânci. Fu deci grozav de bucuros când tatăl său avu niște
treburi în N. și, cunoscându-i sufletul, îl invită să-l însoțească. Dar ce
surpriză când, împingând poarta de lemn și intrând pe o alee de trandafiri
mărginită de tei groși în scoarța cărora vântul mișca ușor mătănii de praf, se
află față în față cu un băiat ca de vreo paisprezece ani, slab, cu ochii
întunecați și răi, cu picioarele prea subțiri ieșind din pantalonii rămași
scurți, și care ședea pe vine, cu capul pe jumătate ascuns în pledul cu desene
pătrate de pe spate, și lovea cu nuiaua în flori, azvârlind în sus petalele lor
albe, roșii, zdrobite și sfâșiate, în timp ce striga cu o voce subțire și
particular neplăcută „Așa!”. Când îi zări se făcu alb la față, le întoarse spatele
și porni în sus pe alee.
— Strigă-l, șopti tatăl lui Tudor, ciupindu-l violent de
brațul drept pe care i-l ținea. Acesta e Matei.
Alergă după vărul său și îl cuprinse pe la spate în
brațe, mai degrabă speriat de a nu fi recunoscut în el niciuna din trăsăturile
iubite, decât emoționat de această întâlnire atât de dorită și pregătită și
când, confuz de mina furioasă pe care o făcu Matei, îi spuse, bâlbâindu-se,
cine este, surpriza lui Tudor nu mai cunoscu margini, căci chipul aceluia se
umflă pe moment și un râu fierbinte de lacrimi începu să-i curgă din ochi pe
piept. La tatăl lui Tudor se repezi cu brațele deschise, plângând mereu și cu o
astfel de expresie de dragoste și recunoștință încât el, neputându-i găsi o
justificare și rău impresionat și de scena la care fără voie fuseseră martori
cu o clipă înainte, își făcu despre nepotul său o impresie defavorabilă.
În timp ce se petreceau acestea și unchiul lui Matei,
jenat de efuziunile* al căror obiect era, zâmbea fără să știe prea bine ce
trebuie să facă și-și suplinea ignoranța prin câteva cuvinte mecanice a căror
crudă indiferență Tudor o prinse pentru că el însuși o încerca față de aceste
lacrimi și îmbrățișări ale unui străin și avu astfel un sentiment de
răutăcioasă complicitate cu tatăl său, din capătul opus al aleii înaintă
precipitat către ei o doamnă cu părul cărunt în care Tudor recunoscu pe mătușa
lui și la vederea căreia Matei își șterse ochii cu dosul mâinii și se strădui,
fără să izbutească prea bine, să își alunge semnele emoției și să-și recâștige
contenența** normală.
— Băiatul e foarte sensibil, spuse tatăl lui Tudor
fratelui său, arătându-i pe fereastră pe Matei care, ținându-și vărul cu mâna
stângă pe după umeri, îl conducea prin micul său domeniu. Pășea repede și făcea
cu mâna liberă gesturi însuflețite.
Domnul Iliescu se posomorî.
— Așa este. A suportat destul de greu schimbarea din
viața noastră. Deși suntem de patru ani aici, nu se poate împrieteni cu nimeni.
[...]
Băieții se plimbau prin curte, acum ținându-se de braț.
Lui Tudor îi venise greu să înțeleagă noul aspect și fel de a fi al vărului
său, dar puțin câte puțin îi recunoscu vechile trăsături, mai ales când Matei
parveni***să-și stăpânească emoția, și răspunse cu grabă drăgăstoasă la
întrebările aceluia despre orașul părăsit. Matei îl asculta cu o atenție avidă,
însă nu-și ridica decât rar ochii din pământ.
Când fură însă în casă și trebui să-i arate cărțile,
Matei se însufleți din nou. La cină, așezat la masă vizavi de vărul lui, între
doamna Iliescu și avocatul Albu, îi făcea semne vesele cu mâna, apoi îi
deschise din nou înainte cărțile, îl puse să le atingă, deschise un volum mare
și îi citi de acolo o pagină cu vocea lui subțire deodată emfatică**** și la
rându-i, ca să nu tacă, dus de entuziasmul care îl cuprinsese, Tudor începu
să-i vorbească despre colegii lui, despre profesori, despre prieteni.
— Eu nu am prieteni! strigă Matei întrerupându-l și ochii
lui își recăpătară căutătura cea rea.
Tudor tăcu, neștiind ce să zică, din nou cu sentimentul
că se află în fața unui străin.”
(Radu
Petrescu, Matei Iliescu )
*efuziune – exteriorizare puternică a unor sentimente
pozitive;
**contenență/continență – echilibru, cumpătare, reținere;
***parveni – izbuti, reuși;
****emfatic – pretențios, bombastic, afectat
Textul 2
,,Tatăl poetului, Vasile Alecsandri, era un om potrivit
de statură, mai mult mic și cam gros, c-o frunte largă și ochii vii, purtând
barbă rotundă ca voievozii și mustăți pe care le scurta cu foarfeca. El umbla
după portul timpului, cu giubea* și anteriu**. De felul lui era iubitor de
priveliștea naturii, bun și mai cu seamă harnic și deștept. Cu economiile
comerțului de sare ce făcea, putu în scurt timp să cumpere de la Nicolae Milo,
unchiul marelui artist dramatic, moșia Mircești, a cărei luncă frumoasă îl
încântase în drumurile lui. Ceva mai în urmă zidi și-o casă în Iași, în strada
Sfântul Ilie, astăzi strada Alecsandri, unde avea să-și petreacă poetul mare
parte din copilărie. [...]
În timpul acesta de scumpă libertate copilărească, pe la
1827, când Alecsandri era de 6 ani, se arătă figura posomorâtă a unui dascăl,
călugărul Gherman. [...] Dar adevărata tristețe a școlii se arătă într-o bună
dimineață din anul 1829, când Alecsandri fu trimis în pensionul lui Cuénin, un
francez aciuat prin Iași de pe timpul trecerii lui Napoleon în Rusia. De
astă-dată, adio nepăsătoarei copilării, adio libertății!
Noua viață de internat, închis într-o sală de studiu,
ghemuit pe catedră, sculatul cu noaptea în cap, la sunetul unui lighean de
alamă pe la urechile fiecăruia și alte greutăți de ale internatului începură
a-l aduce într-o stare de disperare, din ce în ce mai simțită. Singurele lui
momente de recreere, și care erau, după mărturisirea-i, „ca cea mai scumpă
petrecere”, le avea – și punctul acesta merită a fi notat – când se suia pe o
capră de trăsură veche și părăsită într-o șură spartă, de unde i se limpezea
căutarea. [...]
În toamna anului 1834, la vârsta de aproape 14 ani,
Alecsandri, după ce se împărtăși dinaintea altarului, plecă să studieze la
Paris. Cu el era și Alexandru Cuza, care mai târziu avea să fie Domnul
românilor și al Unirii, apoi aga*** Mihalache, Docan și Panaite Radu, conduși
de către profesorul grec Filip Furnarachi. După 20 de zile și 20 de nopți de
drum în diligențele**** împărățiilor, Parisul, acest oraș magic și imens, se
arătă în toată splendoarea lui ochilor plini de năluciri ai lui Alecsandri, la
vârsta aceea când toate în lume au farmecul noului și tăișul de a pătrunde
inteligența și a se întipări pentru totdeauna. Trebuie să fi auzit cineva
povestind pe poet pentru a-și face idee despre impresia extraordinară ce făcu
Parisul, cu monumentele lui mărețe și viața lui torențială, asupra sufletului
unui copil venind de-a dreptul din fundul Moldovei. Străzile aliniate, lumina
orbitoare, gustul și civilizația pariziană îi lărgiră oarecum orbita ochiului
și începură să pregătească sufletul poetului la o ordine, la o acuratețe ce se
desprind de pe tot ce face francezul și pe care o vom găsi ca trăsătură
caracteristică în întreaga operă a lui Alecsandri, până și în scrisul, în
caligrafia lui, ca mărgăritarul.”
(adaptare
după N. Petrașcu, Vasile Alecsandri. Studiu critic )
*giubea - haină lungă, căptușită cu blană, purtată, în
trecut, de boieri;
**anteriu – mantie;
***aga – titlu purtat, în trecut, de comandantul pazei/al
poliției unei așezări
****diligență - trăsură mare, acoperită, folosită pentru
a călători pe distanțe lungi;
A.
1. Completează spațiile libere cu informațiile din textul
2.
Când avea aproape 14 ani, în anul __________, Alecsandri
pleacă la ______________, ca să studieze.
2.Tudor și Matei sunt
a. prieteni;
b. veri;
c. colegi;
d. frați.
3.Când îi zărește pe musafiri, Matei
a. le iese în întâmpinare;
b. își continuă activitatea;
c. își cheamă părinții;
d. le întoarce spatele.
4.Alecsandri este trimis la pension când avea vârsta de
a. 6 ani;
b. 8 ani;
c. 14 ani;
d. 20 de ani.
5. Notează „X” în dreptul fiecărui enunț pentru a marca
dacă acesta este adevărat sau fals, bazându-te pe informațiile din cele două
texte
|
Textul
1 Enunțul
|
Adevărat
|
Fals
|
|
Matei
și familia sa locuiseră în București.
|
|
Băieții
se recunosc cu ușurință.
|
|
Matei
are mulți prieteni.
|
Textul 2 Enunțul
|
Adevărat
|
Fals
|
|
Poetul și-a petrecut mare parte din copilărie la
Mircești.
|
|
Copilului Alecsandri îi plăcea viața la internat.
|
|
Când pleacă din țară, Alecsandri este însoțit și de
un viitor domnitor
|
|
6. Precizează o trăsătură a tiparului descriptiv identificată
în fragmentul de mai jos, ilustrând-o cu o secvență relevantă:
„Dar ce surpriză când, împingând poarta de lemn și
intrând pe o alee de trandafiri mărginită de tei groși în scoarța cărora vântul
mișca ușor mătănii de praf, se află față în față cu un băiat ca de vreo
paisprezece ani, slab, cu ochii întunecați și răi, cu picioarele prea subțiri
ieșind din pantalonii rămași scurți, și care ședea pe vine, cu capul pe
jumătate ascuns în pledul cu desene pătrate de pe spate, și lovea cu nuiaua în
flori, azvârlind în sus petalele lor albe, roșii, zdrobite și sfâșiate...”
Tiparul textual este descriptiv, prezintă prin
descriere imaginea vizuală, mirifică a unei alei dintr-o grădină
cu,,trandafiri...tei”și,în contrast, a unui băiat cu trăsături malefice, cu
ochii întunecați și răi”,cu un comportament agresiv,, lovea cu nuiaua în
flori”, agresivitatea este pentru el o formă de rezistență la agregarea sa
în noul univers în care este constrâns să trăiască. Descrierea detaliată este
realizată printr-un limbaj expresiv și subiectiv,folosind grupuri de
substantive și adjective......................
7. Prezintă modul în care copiii din cele două texte
reacționează la o schimbare din viața lor, valorificând câte o secvență
relevantă din fiecare text.
În primul text,Matei este nefericit într-un oraș nou,o
școală nouă,se simte izolat, nereușind să-și facă prieteni,este impulsiv.,dar
la revederea vărului său trece la exaltare,se schimbă miraculos.
În al doilea text,pentru copilul Alecsandri
mutarea la internat înseamnă pierderea libertății și a confortului de acasă și
devine disperat.
Cei doi copii sunt nefericiți prin schimbarea locului
intim unde se simțeau împăcați,dar trăiesc și clipe de încântare:unul prin
apropierea de vărul său,celălalt prin noul oraș în care se simte încântat.
8. Ce simte Alecsandri când ajunge la Paris? Justifică-ți
răspunsul la întrebarea dată, prin referire la o emoție, valorificând textul 2.
La 14 ani,băiatul Alecsandri,ajuns în Paris,orașul,,magic
și imens”este fascinat de monumentele mărețe,de luminile străzilor,de felul de
a fi al oamenilor și își simte sufletul
schimbat,influențat spre,,ordine... acuratețe.”
9. Asociază fragmentul din textul Matei Iliescu de Radu
Petrescu cu un alt text literar studiat la clasă sau citit ca lectură
suplimentară, prezentând o valoare comună, prin referire la câte o secvență
relevantă din fiecare text.
(,,Eu și Rowley ne-am hotărât să facem împreună o bandă
desenată.Așa că după ore el a venit la mine și ne-am apucat de lucru.
Am făcut imediat niște personaje,însă asta
s-a dovedit partea ușoară.Când am încercat să coacem niște poante,am cam dat-o
în bară.Într-un final,am găsit o soluție bună.Am inventat o bandă desenată în
care replica de bază în fiecare casetă este,,Ai-iaia,mamăăăă!”
Așa nu trebuia să ne mai batem capul cu glume
pe bune,ne puteam concentra mai bine la imagini.
Pentru primele câteva casete desenate,eu am
scris textul și am desenat personajele,iar Rowley a desenat cadranul din jurul
imaginilor.Rowley a început să se plângă că nu avea destule de făcut,așa că
l-am lăsat pe el să scrie textul câtorva casete.Dar,ca să fiu sincer,calitatea
a scăzut simțitor imediat ce s-a apucat Rowley de scris.
Până la urmă,m-am cam săturat de scris și
l-am cam lăsat pe el să preia întreaga operațiune.Și fie că mă credeți sau
nu,Rowley e mai varză la desen decât e la scris.
I-am spus că poate ar trebui să venim cu
niște idei mai bune,dar el nu voia decât să scrie peste
tot,,Ai-iaia,mamăăăă!”După care și-a strâns desenele și a plecat acasă,ceea ce
mie mi-a convenit de minune.Oricum,nu vreau să fac echipă cu cineva care nu
desenează nasuri.”)
(Jeff
Kinney,Jurnalul unui puști)
În primul text,Matei este nefericit într-un oraș nou,o
școală nouă,se simte izolat, nereușind să-și facă prieteni,este impulsiv,
un băiat cu trăsături malefice,,cu ochii întunecați și răi”,cu un
comportament agresiv,, lovea cu nuiaua în flori”, agresivitatea este pentru el
o formă de rezistență la agregarea sa în noul univers în care este constrâns să
trăiască.,dar la revederea vărului său trece la exaltare,se schimbă
miraculos.
În fragmentul din,, ,Jurnalul unui puști”doi prieteni se
hătărăsc să realizeze o bandă desenată despre,,niște personaje”,unul scrie
textul și desenează personajele,iar celălalt,Rowley,cadranul în jurul
imaginilor,dar este continuu nemulțumit,dorind să devină principalul realizator
al acțiunii,este însă dezordonat,haotic,fără inspirație și pleacă.Prietenul său
este dezamăgit.
Cei doi Matei și Rolwley sunt copii neobișnuiți cu un fel
de a trăi sau de a se potrivi unor cerințe,dar în felul lor de a fi sunt
prieteni și timpul îi va modela.
B.
1.Conțin hiat ambele cuvinte din seria:
a. aliniate, pariziană;
b. economiile, viața;
c. moșia, noua;
d. poetului, suia.
2.Cuvintele subliniate în secvența
„el însuși o încerca față de aceste lacrimi și
îmbrățișări ale unui străin (1) și avu astfel un sentiment
de răutăcioasă (2) complicitate cu tatăl său”
s-au format prin:
a. compunere (1), derivare (2);
b. conversiune (1), conversiune (2);
c. conversiune (1), derivare (2);
d. compunere (1), conversiune (2).
3.Cuvintele subliniate în enunțul
„Surpriza lui Tudor nu mai cunoscu margini,
căci chipul aceluia se umflă pe moment și un râu fierbinte
de lacrimi începu să-i curgă din ochi pe piept.” sunt utilizate, în ordine, cu:
a. sens figurat, sens figurat;
b. sens propriu, sens figurat;
c. sens propriu, sens propriu;
d. sens figurat, sens propriu.
4.Sunt omonime cuvintele subliniate în enunțurile din
seria:
a. „Băieții se plimbau prin curte, acum ținându-se
de braț.”; I-am oferit mamei un braț de flori.
b. „Confuz de mina furioasă pe care o făcu
Matei, îi spuse.”; Am vizitat o mină veche din Apuseni.
c. „Își făcu despre nepotul său o
impresie defavorabilă.”; Va fi o iarnă favorabilă culturilor
agricole.
d. „Pășea repede și făcea cu mâna liberă
gesturi însuflețite.”; Vecinul a răspuns iute strigătului meu.
5. Selectează, din fragmentul următor, trei substantive
în cazuri diferite, pe care le vei preciza:
„Lui Tudor îi venise greu să înțeleagă noul aspect și fel
de a fi al vărului său, dar puțin câte puțin îi recunoscu vechile trăsături.”
Substantivul
selectat Cazul
substantivului selectat
6. Alcătuiește un enunț asertiv, în care pronumele
„dumnealui” să fie nume predicativ (1) și un enunț exclamativ, în care adverbul
„astăzi” să fie atribut (2).
7. Transcrie propozițiile din următoarea frază, precizând
raportul sintactic dintre acestea:
„Matei îl asculta cu o atenție avidă, însă nu-și
ridica decât rar ochii din pământ.”
8. Scrie, în spațiile libere, forma corectă a cuvintelor
subliniate în următorul enunț, reprezentând mesajul unui copil amator de
biografii literare:
Cu adolescentul Alecsandri au fost solidari / solitari
(1) mai mulți prieteni, ei înseși / înșiși (2) însoțindu-l de-a lungul /
de-alungul (3) călătoriei visată / visate (4), la capătul căreia/căruia (5)
avea să-și împlinească destinul de scriitor, nefiindu-i tot una / totuna (6)
dacă și alții îi împărtășeau entuziasmul.
Cu adolescentul Alecsandri au fost
________________________ (1) mai mulți prieteni, ei _______________ (2)
însoțindu-l __________________________ (3) călătoriei _________________ (4), la
capătul ________________ (5) avea să-și împlinească destinul de scriitor,
nefiindu-i _________________ (6) dacă și alții îi împărtășeau entuziasmul.
SUBIECTUL al II-lea
Scrie o compunere, de minimum 150 de cuvinte, în care să
îl caracterizezi pe Matei, personajul din textul lui Radu Petrescu.
Caracterizarea directă este făcută direct de
autorul-narator cu ochii băiatului care-l descoperă pe vărul său,Matei,după
mult timp și de care își amintea cu plăcere.Întâlnirea a fost uimitoare și-l
descrie pe Matei ca pe un străin pe care-l vede pentru prima oară.Îi vede,,
ochii întunecați și răi”,neliniștit,ciudat,îl uimește aspectul
neobișnuit,,slab”și mai ales furia cu care lovea florile,de parcă se
răzbuna,strigătul lui,,așa”exprima disperare,mânia neobișnuită pentru un
copil.Faptele lui sunt nefirești:indiferent,supărat pleacă,de parcă nimic nu-l
interesa.La îndemnul tatălui său,Tudor se poartă prietenește,deși este
confuz,își spune numele și Matei se transformă miraculos.
Fire dificilă,impulsivă trece la exaltare, plânsul lui
este cea mai sinceră comunicare cu lumea,îi îmbrățișează pe cei veniți.Purtarea
lui arată că a trăit izolat,retras,fără prieteni și,văzându-i pe cei veniți,
își exprimă emoții ascunse. Devine prietenos și Tudor îl privește cu
mirare,recunoscându-i,,vechile trăsături.”Matei ascultă cu atenție noutățile
despre vechiul oraș,îi arată cărțile ,îi citește,îi face semne vesele
și,mâhnit,își mărturisește singurătatea,, nu am prieteni”,este acesta un
strigăt plin de tristețe,disperare,durere. Starea lui Matei este a unui
copil sensibil străbătut de neliniști,dorește o schimbare.................................................................................................
.
