Textul 1
,,Au trecut şapte luni de când am scăpat de Vlăsceanu şi
examenul ne dă mari bătăi de cap. Şi niscaiva palpitaţii. Cel puţin Dorei, lui
Filip şi lui Luca, adică celor trei dintr-a opta. Pe mine nu mă aşteaptă nimic
interesant. Termin curând clasa a noua, iar vara ce urmează nu va mai fi la fel
de entuziastă precum cea anterioară. Habar n-am ce-o să fac, probabil c-o să
convoc compulsiv Reparabile Tempus. Sau măcar pe Filip, în ultima vreme n-am
mai apucat să stăm deloc de vorbă. Raul va trece în clasa a opta, aşa că n-o
să-i fie prea uşor. Parcă–l văd făcând zeci de probleme la mate. Şi citind
şabloane de-alea de care ai nevoie la examenul de română. Doamne, ce
plictiseală! Totuşi, până la evaluarea lui Raul, îi avem pe Luca, Filip şi
Dora, care-s străvezii de emoţii. Tot ce auzi de la ei e: “Trebuie să învăţ
continuu până LA EXAMEN!”, sau “Doamne, ce bătaie iau dacă nu fac bine LA
EXAMEN!, sau “Dacă iau note mici LA EXAMEN o s-ajung să dorm pe preş.” Sinceră
să fiu, nu ştiu de ce-i examenul aşa un hău întunecat. Toţi vorbesc despre el
de parc-ar duce-n iad, când de fapt e o testare ca multe altele. Să nu mai zic
că Luca, Filip şi Dora îşi fac degeaba griji, căci au medii mari de tot. Dacă
iau ei toate emoţiile asupra lor, ce le mai rămâne celorlalţi? (…) - Examenul
este de-o mie de ori mai uşor decât aventura noastră cu Vader! mi-am încurajat
prietenii, când i-am însoţit la prima probă.
- Sigur o să ne
dea genul epic! Ăsta nu s-a mai dat de trei ani! a zis Luca. Îşi rosese
unghiile până la carne.
- Sau poate o
doină! Literatura populară e parte din fiinţa noastră, aţi uitat? zâmbi Dora.
Ce-aş mai interpreta-o la pian!
Înainte să intre în sală, i-am luat pe toţi în braţe şi
le-am urat succes. Imediat după ora unu, Fugit, grupul nostru de WhatsApp, a
început să bubuie, se descurcaseră toţi, primiseră genul dramatic, noroc că
prin ianuarie am fost la teatru împreună. A doua zi nu am putut să-i însoţesc
la examenul de matematică, pentru că nu începuse vacanţa, mediile încă nu ni se
încheiaseră, deci mai aveam nevoie de note. O scoseseră şi-acolo la capăt, am
aflat tot din mesaje. Orele astea sunt atât de tensionate, încât nici la
telefon nu mai răspund. Cum noi dăm şi germană, nu ca mai toţi absolvenţii de-a
opta care-au scăpat deja de griji, toată nebunia durează patru zile. Joi, când
a venit proba de limbă, i-am condus din nou la şcoală. Cursurile se mutaseră
după-amiază, nu se putea să bruiem examenele. Toţi trei erau atât de pieriţi,
încât mi-am spart capul să găsesc o glumă.
- Cine ştie cum afli câţi dinţi are-un purice?
- Îl iei uşor de ceafă, îl întorci cu burtica-n sus, îl
gâdili şi puricele o să-nceapă să râdă. Iar tu îi numeri repede dinţii. N-a râs
nimeni. Vă daţi seama că n-am putut să-i las singuri şi m-am strecurat cu ei în
şcoală. Nu voiam decât să-i conduc în sălile în care erau repartizaţi, ca să le
mai dau un strop de energie. I-am mai îmbrăţişat încă o dată şi i-am asigurat
că va fi o nimica toată şi testarea asta. Să fie curajoşi, căci după-amiază
aveau să fie cei mai liberi şi mai fericiţi oameni din lume. Înainte să
părăsesc şcoala, m-am oprit o clipă la toaletă. Nu m-am mai dus la cea a
elevilor, ar fi fost riscant pentru mine să fiu prinsă pe holuri, aşa c-am
intrat la profesori. Lângă cancelarie. Nu era nimeni, prin urmare am scăpat
repede. Am ieşit şi, când s-o iau spre capătul coridorului, am auzit prin uşa
întredeschisă glasul secretarei:
- Vlăsceanu? Ce ştiţi, a ajuns? Nu putem deschide subiectele
până nu-i toată comisia. Vă daţi seama c-am paralizat. Ce Vlăsceanu?! Vader din
nou?! A venit să-şi ducă opera de distrugere până la capăt? Nu era posibil… Nu!
Inima-mi spărgea pieptul, uimirea, indignarea şi, de ce să nu recunosc, şi
frica îmi provocau adevărate palpitaţii. Dacă secretara n-ar fi reluat tocmai
atunci întrebarea, nu ştiu ce mi s-ar fi putut întâmpla.
- Văseanu?! Domnul Văseanu a ajuns?
Când Dora, Luca şi Filip au terminat
examenul, fericiţi că scăpaseră de cel mai greu an al vieţii lor, m-am gândit să le zic ce-auzisem de
dimineaţă. E drept că m-am rezumat doar la prima parte:
- Vlăsceanu e în comisie! Quod erat demonstrandum!”
(Robert Ersten,,,Cum am supravieţuit clasei a VIII-a”)
Textul 2
,,Recapitularea a ceea ce ai învăţat Ai auzit deseori
spunându-se că Repetiţia este mama învăţăturii. Pentru a folosi cu adevărat
cunoştinţele pe care le dobândeşti nu este suficient doar să le repeţi, pentru
a fi convins că nu le uiţi. Scopul învăţării nu este de
a reţine pe termen nelimitat informaţii, ci este acela al aplicării în practică
a cunoştinţelor pe care le-ai achiziţionat. Nu îţi va fi de folos să ştii,
spre exemplu, regula conform căreia între subiect şi predicat nu se pune
virgulă, dacă în redactarea unui text nu aplici această regulă. Modul în care repeţi şi recapitulezi un material depinde
foarte mult de mărimea, de volumul acestuia. Atunci când ai de recapitulat
un capitol întreg, de exemplu, nu vei avea succes dacă nu îl fragmentezi şi nu
îl eşalonezi în timp. Intervalele de timp pe care le
stabileşti nu trebuie să fie nici prea scurte (deoarece nu-ţi oferă timp pentru
sedimentarea, aşezarea în memorie a informaţiei), nici prea lung (deoarece
apare riscul uitării şi al reluării materialului de la capăt). Din acest
motiv, trebuie să reţii cât de importantă este planificarea
riguroasă a timpului de studiu.
10
reguli ale unei repetiţii eficiente:
1.După una sau două lecturi ale unui material, încearcă
să îl reproduci (fără să îl consulţi) în gând sau cu voce tare, singur sau în
prezenţa cuiva care îţi verifică fidelitatea reproducerii.
2.Confruntă
reproducerea pe care ai făcut-o cu materialul. Acordă-ţi o notă sau o
recompensă pentru calitatea reproducerii.
3.Repetarea se face la scurt timp după învăţare. Este
foarte important ca repetarea să aibă loc seara, înainte de culcare.
Aminteşte-ţi că în timpul somnului creierul fixează în memorie informaţiile pe
care le-a primit în stare de veghe. Repetarea în cursul dimineţii, înainte de
teză sau de examen, nu îţi asigură în mod automat succesul.
4. Recapitularea
materialelor voluminoase se face prin eşalonarea în timp a conţinuturilor, după
un grafic stabilit şi respectat de tine.
5. Numărul de
repetiţii nu este obligatoriu să fie foarte mare, deoarece atunci intervine
memorarea mecanică. Vei repeta mai mult la început, apoi din ce în ce mai puţin.
“Prima pauză (între repetiţii, n.a.) este de o zi, a doua de două zile şi a
treia de trei zile. Pentru prima zi destinată repetiţiilor sunt necesare 3-5
repetări, pentru a doua şi a treia zi, 1-2 repetări. (…)” – Pavel Mureşan
6. Repetiţiile prea dese au ca efect supraîncărcarea,
plictiseala, oboseala şi iritarea. Repetiţiile prea rare favorizează uitarea.
7. Evită întotdeauna reproducerea cuvânt cu cuvânt a unui
material. Realizează o listă a celor mai importante noţiuni, idei conţinute de
acesta.
8. Urmăreşte nu însuşirea şi reproducerea cunoştinţelor,
ci aplicarea lor, operarea concretă cu acestea.
9. Verifică în mod constant calitatea reproducerilor pe
care le faci, corectează greşelile şi umple lacunele pe care le constaţi. Dacă
amâni acest lucru, vei fi nevoit să o iei de la capăt cu studiul materialului.
10. Încearcă, atunci când recapitulezi, să faci corelaţii
între diferite discipline de studiu. Dacă, spre exemplu, studiezi un text
literar, încearcă să îţi imaginezi ce experimente dintre cele realizate de tine
la fizică ar putea fi făcute de către personajele din textul citit.
Aceste corelaţii trezesc interesul creierului şi îl
transformă din receptor pasiv de informaţii într-unul activ şi creativ.”
(Nicolae Ploscariu,,,Mic ghid de învăţare rapidă şi eficientă”)
==Precizează, în unu-trei enunțuri, o trăsătură a
personajului-narator identificată în fragmentul de mai jos şi mijlocul de
caracterizare utilizat, ilustrându-l cu o secvență relevantă:
“Vă daţi seama că n-am putut să-i las singuri şi m-am strecurat cu ei în şcoală. Nu voiam decât să-i conduc în sălile în care erau repartizaţi, ca să le mai dau un strop de energie. I-am mai îmbrăţişat încă o dată şi i-am asigurat că va fi o nimica toată şi testarea asta.”
Personajul-narator este implicat direct în evenimente; el
este vocea căreia autorul îi încredințează rolul de a relata succesiunea în acțiunile
în care este implicat.Astfel se adresează direct celor ce-l ascultă,relatând despre
grija pe care o poartă prietenilor care merg la un examen. Vocea narativă din aceast fragment are mărcile
gramaticale ale subiectivității și oralitații:forme ale persoanelor I și a II-a
…,,vă dați seama...m-am strecurat” Astfel, naratorul întreține legatura între
instanțele comunicării: narator-personaj și cititor/ascultător.
Prin caracterizare indirectă naratorul-personaj este implicat în acțiune și enumeră acțiunile pe care le face :își conduce prietenii,îi încurajează,îi îmbrățișează. Intr-o atare situatie naratorul-personaj confera textului un caracter subiectiv.
==Prezintă un element de conținut comun celor două
texte date, valorificând câte o secvență relevantă din fiecare text.
În textul 1 câțiva elevi se pregătesc pentru examenul de
evaluare națională.sunt foarte îngrijorați,deși sunt susținuți de un prieten
mai mare și,datorită pregătirii continue și serioase,rezolvă cu succes toate
încercările:,, au terminat examenul, fericiţi că scăpaseră de cel mai greu an
al vieţii lor.”În textul 2 se vorbește despre importanța recapitulării și felul
în care trebuie respectate regulile unei recapitulări corecte:,, Modul în care
repeţi şi recapitulezi un material depinde foarte mult de mărimea, de volumul
acestuia.”
==Crezi că este important să-ţi planifici timpul de
studiu? textul 2.
Da,cred că planificarea timpului de studiu facilitează învățarea. Când planificarea este integrată în rutina elevului, rezultatele se îmbunătățesc. Timpul pentru studiu trebuie bine stabilit după gândirea fiecăruia, nu trebuie să fie nici prea scurt, deoarece informațiile nu vor fi bine înțelese, dar nici prea lung,deoarece apare riscul uitării şi al reluării materialului de la capăt. Scopul învăţării nu este de a reţine pe termen nelimitat informaţii, ci este acela al aplicării în practică a cunoştinţelor învățate.Aceasta se poate face prin planificarea riguroasă a timpului de studiu și printr-o recapitulare corectă a cunoștințelor.
==Asociază fragmentul din „Cum am supravieţuit clasei
a VIII-a” de Robert Ersten cu un text literar studiat la clasă sau citit ca
lectură suplimentară.
O asociere o pot face cu cap.14 din ,,Cișmigiu
&comp”de Grigore Băjenaru.
Elevii din Liceul Lazăr,clasa a 8a se înscriu
la examen,iar probele încep chiar a doua zi la Seminarul
Pedagogic Universitar Titu Maiorescu.Toți elevii erau
într-o situație dificilă: deși terminaseră clasa a VIIIa,trebuia să dea examen
la toate materiile-scris și oral-cu alți profesori.Examenele sunt destul de
dificile,dar la afișarea rezultatelor văd că nu rămăsese nimeni repetent din
clasa lor;cel care-i felicită este chiar dirigintele lor.Și în textul 1 elevii
se pregătesc și vor susține examenele de evaluare națională la terminarea
clasei a8a.Sunt emoționați și sunt susținuți de un prieten mai mare.Și ei au
rezultate bune ,,au terminat examenul,
fericiţi că scăpaseră de cel mai greu an al vieţii lor.”
Examenele din școală,felul în care au învățat este valoarea importantă pentru elevii ce termină o perioadă de învățământ.
==Scrie un text narativ în care să prezinți o întâmplare hazlie la care participă mai mulţi prieteni, incluzând o secvență dialogată, de minimum patru replici, și una descriptivă.
Sunt în excursie,departe de oraș ,de casă,de confort.Am
plecat ,ca să fiu alături de colegii-prieteni.Facem o drumeţie pe un traseu
montan ales de geograful grupului nostru.Este frumos,dar greu pentru
mine,pieton de oraș,dar glumele ,muzica pietrișului ce se rostogolește sub
pașii noștri,aerul tare, pozele cu peisajele de vis,ca din filme,m-au
făcut să uit de oboseala pe care o simțeam din când în când. Cea mai frumoasă
poză a fost aceea în care am surprins de pe vârful unei stânci, popasul unui
vultur..
N-am simțit când vântul s-a înteţit puţin.
-Este o atmosferă numai bună pentru înălţatul unui zmeu,a
strigat unul dintre băieți.
Era un desen colrat cu o pasăre fantastică.
-Priviți-l cum se ridică la cer atât de sus!le-am
strigat celorlalți,pentru a-i opri din urcuș.
Zmeul brăzda atât de frumos înaltul cerului, încât nu am
răbdat să nu fac un filmuleţ cu telefonul. Deodată s-a petrecut ceva
incredibil: un vultur apărut din senin,probabil cel văzut adineauri, a luat în
plisc zmeul,s-a rotit deasupra noastră și a plecat, lăsându-ne încremeniți.
-Oprește-te,lasă-ne zmeul!îl implora cel mai mic dintre
noi...îl luasem după ce ne promisese că el ne aduce prăjituri.
Srigăte,râsete,aplauze,dar pasărea nu auzea.
-Unde zbori?am întrebat toți în cor.
-Sus...unde se-avântă ei,vulturii!ne-a răspuns un drumeț
râzând de noi care țopăiam .
Și tot el ne-a explicat că este un zăgan, o pasăre
maiestuoasă, cu un penaj ce îmbină portocaliul-ruginiu cu negrul într-o
combinație inegalabilă.Zboară alături de parapantiști,se întrece cu ei,crezând
că fac parte din neamul lor.Vulturii îi spun omului că, dacă va zbura cu ei, va
deveni mai puternic.Iar omul li se alătură.
Ne-am așezat și am
izbucnit cu toții în râs de păcăleala păsării.
Oare ce văd ei de-acolo de sus?Văd altfel
pământul,marea,oamenii?
Spre seară,am coborât obosiți,povestindu-ne întâmplarea cu vulturul și,
nerăbdători,toți așteptau să vadă filmul meu al cărui personaj era vulturul-zăganul.Am
privit data înscrisă pe filmuleț:1 aprilie!!!!
Toți știți cum e să se vadă-n
depărtare grozăvia asta care se cheamă evaluare națională.
Încă din clasa a V-a ați auzit
că vă așteaptă ceva strivitor, de care depinde viața voastră și-a părinților
voștri, cea prezentă și viitoare. Ați făcut salate necomestibile din gen epic
și gen liric, asezonate cu aparițiile indecise ale verbului ,,a fi”, plus nițel
epic și-un strat de compunere. Nici nu vă mai aduceți aminte câte teme ați
argumentat și la câte meditații ați mers.
Ei bine, așa a fost și cu
multiplele fețe ale lui Robert Ersten,
inclusiv cu aceea oarecum mai secretă, a scriitoarei Ioana Nicolaie,
care-a pus la cale toată tărășenia.
Cum ține de mulți ani cursuri
de scriere creativă în Școala Germană „Hermann Oberth“ și chiar a înființat un
grup literar,, Liternauții”, a descoperit la un moment dat că
Elisa–Catinca–Sara–Gabriel–Andrei– David–Cristi–Matei știu deja destulă meserie,
ca să se-apuce să migălească împreună, cu îndrumare serioasă, desigur, o carte
nemaivăzută,, Cum
am supraviețuit clasei a VIII-a.”
Titlul a fost motorul care-a
pus apoi totul în funcțiune. Fiecare autor a scris câteva fragmente, urmând
schema propusă de Ioana Nicolaie. Cum de-au tras toți în aceeași direcție
e un mare secret. A ieșit un roman de tot hazul, cu o profesoară teroristă,
aventuri prin centrul vechi, savanți sabotați, șobolani vorbitori, spioni,
începuturi de iubire și câte și mai câte....
