Demonstrație operă DRAMATICĂ a unui
fragment(act I)=jocul de cărți
Opera literară ''Gaițele, scrisă
deAlexandru Kirițescu, aparține genului dramatic, întrucât respectă toate
caracteristicile acestuia.
Prima notă definitorie a genului dramatic pe care o întâlnim și în această creație, este faptul că a fost concepută în scopul de a fi pusă în scenă, fiind structurată în acte, tablouri și scene. Acest fragment face parte din actul I.
Ca în orice text dramatic, principalul mod de expunere este dialogul, fiind relevat și în această operă de prezența replicilor personajelor:Zoia,Aneta și Lena, protagonistele dialogului se dezvăluie treptat, prin felul lor de a vorbi.Toate trei se află la o partidă de cărți.Zoia,una dintre surori e intrigată că partenera ei nu joacă. Vorbele îi dezvăluie vocabularul de mahala:,,țață”este un cuvânt vulgar,dar folosit normal de personaj.Tonul se dorește a fi ironic,interogativ,Aneta nu răspunde nici ea calm,ci prin propoziții scurte,cu același ton agresiv.Dialogul celor două le descoperă plăcerea de a se certa fără rost.În dialog apare și a treia soră: Lena,printr-o singură replică:,,-și eu”,indiferentă în joc.Continuă dialogul celor două,admonestându-se continuu:,,cucuvaie...bate-ți joc”.Finalul fragmentului aduce în scenă două noi personaje,fiul și nora,de care Aneta se teme:,,Iar m-a prins,jucând cărți”...,dar în cercul acestor femei jocul era o distracție,un fel de a le trece timpul,plăcerea este mai mult de a se contrazice,de a face gălăgie. O alta trăsătura specifică genului dramatic întâlnită și în acest fragment este prezența didascaliilor ( indicațiile scenice) care oferă informații despre regie, prin jocul actorilor și derularea jocului:,, cu necaz...apăsat...exclamă”care completează conflictul dramatic între cele două personaje,jucătoare de cărți,le arată caracterul de femei certărețe,adevărate gaițe-umane. Se creează astfel o stare de tensiune permanentă, urmată de explozii succesive, se calmează instantaneu., starea de adversitate generală duce la un fel de nebunie, replicile se întretaie si se suprapun într-o larmă indescriptibilă.Toate personajele vorbesc mult, fără rost, își duc timpul în contraziceri,propozițiile sunt scurte,lipsite de sens.
Prima notă definitorie a genului dramatic pe care o întâlnim și în această creație, este faptul că a fost concepută în scopul de a fi pusă în scenă, fiind structurată în acte, tablouri și scene. Acest fragment face parte din actul I.
Ca în orice text dramatic, principalul mod de expunere este dialogul, fiind relevat și în această operă de prezența replicilor personajelor:Zoia,Aneta și Lena, protagonistele dialogului se dezvăluie treptat, prin felul lor de a vorbi.Toate trei se află la o partidă de cărți.Zoia,una dintre surori e intrigată că partenera ei nu joacă. Vorbele îi dezvăluie vocabularul de mahala:,,țață”este un cuvânt vulgar,dar folosit normal de personaj.Tonul se dorește a fi ironic,interogativ,Aneta nu răspunde nici ea calm,ci prin propoziții scurte,cu același ton agresiv.Dialogul celor două le descoperă plăcerea de a se certa fără rost.În dialog apare și a treia soră: Lena,printr-o singură replică:,,-și eu”,indiferentă în joc.Continuă dialogul celor două,admonestându-se continuu:,,cucuvaie...bate-ți joc”.Finalul fragmentului aduce în scenă două noi personaje,fiul și nora,de care Aneta se teme:,,Iar m-a prins,jucând cărți”...,dar în cercul acestor femei jocul era o distracție,un fel de a le trece timpul,plăcerea este mai mult de a se contrazice,de a face gălăgie. O alta trăsătura specifică genului dramatic întâlnită și în acest fragment este prezența didascaliilor ( indicațiile scenice) care oferă informații despre regie, prin jocul actorilor și derularea jocului:,, cu necaz...apăsat...exclamă”care completează conflictul dramatic între cele două personaje,jucătoare de cărți,le arată caracterul de femei certărețe,adevărate gaițe-umane. Se creează astfel o stare de tensiune permanentă, urmată de explozii succesive, se calmează instantaneu., starea de adversitate generală duce la un fel de nebunie, replicile se întretaie si se suprapun într-o larmă indescriptibilă.Toate personajele vorbesc mult, fără rost, își duc timpul în contraziceri,propozițiile sunt scurte,lipsite de sens.
Fiind un text dramatic, replica este unitatea minimală, ce are un
rol dublu: în caracterizarea personajelor: femei cu ifose,cu
contraziceri,cu plăcerea de a se certa,lipsite de cultură,deși au preocupări
de,, lume bună” și în dezvoltarea
acțiunii limitată în timp și spațiu:câteva momente la un joc de cărți.
Având toate aceste note definitorii:= text conceput pentru a fi interpretat pe scenă, structurat în acte, tablouri și scene,= prezența indicațiilor scenice ( didascaliile),= subiect cu o structură clasică, dezvăluit prin dialog,= mesaj trasmis atât prin textul propriu-zis, cât și prin viziunea regizorului asupra textului, prin decor și prin jocul actorilor, fragmentul ce aparține operei,,Gaițele” de A.Kirițescu aparține genului dramatic.
Având toate aceste note definitorii:= text conceput pentru a fi interpretat pe scenă, structurat în acte, tablouri și scene,= prezența indicațiilor scenice ( didascaliile),= subiect cu o structură clasică, dezvăluit prin dialog,= mesaj trasmis atât prin textul propriu-zis, cât și prin viziunea regizorului asupra textului, prin decor și prin jocul actorilor, fragmentul ce aparține operei,,Gaițele” de A.Kirițescu aparține genului dramatic.
Titlul
este un substantiv împrumutat din lumea păsărilor ce atrag atenția prin gălăgia
neîntreruptă,sunt păsări ce fac mult zgomot pentru nimic.Personajele operei
dramatice sunt într-o
enormă erupție de ură și răutate, fără motivații, etalându-și pline de încântare comportamentul certăreț.
Se creează astfel o stare de tensiune permanentă, fiecare personaj are reacții gratuite, neavând un substrat serios, „gaițele" izbucnesc brusc, zbiară deodată și se calmează instantaneu, replicile se întretaie într-o larmă indescriptibilă.
Se creează astfel o stare de tensiune permanentă, fiecare personaj are reacții gratuite, neavând un substrat serios, „gaițele" izbucnesc brusc, zbiară deodată și se calmează instantaneu, replicile se întretaie într-o larmă indescriptibilă.