Macii lui Luchian – o operă desăvârşită

În simbolistica florilor, macul este o emblemă a placidităţii(indiferenței), dar şi a leneviei, fiind dedicaţi lui Venus, culoarea lor intensă, semnificând promisiunea reînvierii după moarte. De acest înţeles se leagă şi sensul pe care îl capătă macii în pictura lui Luchian, de speranţă în puterea de regenerare universală şi în continuitatea existenţei.Macii au o semnificaţie aparte printre florile pictate de Luchian,fiind alese pentru contrastul dintre gingăşia şi fragilitatea formelor şi intensitatea culorii roşu- aprins profund, ca o metaforă a fiinţei artistului.Este remarcabilă naturaleţea şi spontaneitatea pe care o degajă buchetul aşezat parcă într-un gest grăbit într-o ulcică de pământ ars, tip de vas pe care l-a ales pentru aproape toate compoziţiile sale cu flori, spunându-și: ,,Fiindcă sunt de la noi, le stă frumos într-o oală făcută tot la noi, pentru a sublinia legătura cu arta populară”. O tulpină şi câteva frunze sunt lăsate pe masă pentru a da stabilitate compoziţiei şi a obţine un echilibru cromatic, prin contrastul între roşul intens şi verde, iar liniile lor se află totodată în dialog cu modelul oalei, inspirat, la rândul lui, din formele naturii.La o privire mai atentă, se dezvăluie atenţia pe care artistul a acordat-o dispunerii florilor, grija pentru alcătuirea unei compoziţii care să adauge noi sensuri imaginii. Liniile descrise de tulpinile macilor sunt ordonate sub formă de raze, iar corolele lor formează o cupolă aproape compactă, desfăşurată pe mai mult de jumătate din suprafaţa tabloului, compoziţia conferind impresia de măreție. Alegerea acestei organizări a elementelor creează opoziţia dintre aspectul delicat al plantei şi puterea vitală pe care o conţine.Pictorul a gândit că  pentru a construi compoziţia sub forma arcului de cerc, are nevoie de un buchet mai amplu, dar, de regulă, numai câteva flori îi erau suficiente, pentru a exprima prin ele fecunditatea  naturii. Referindu-se la intensitatea cromatică a macilor, Luchian spunea: ,,numai câteva fire, altfel îţi iau ochii şi săvârşeşti un masacru”.Pictând macii,maestrul a dat petalelor pulsația culorii și fragilitatea aripilor fluturilor care-și iau culoarea din roșul petalelor.Spicele tinere de grâu accentuează momentul: vara devreme,timpul de fericire al lumii vegetale,al speranței.Doar negrul din interiorul florii exprimă o tristețe ascunsă,știută de pământul din care a răsărit.

,Simplitatea motivului reprezentat se îmbină cu virtuozitatea meşteşugului artistic şi substratul simbolic al picturii, pentru a crea o capodoperă în ansamblul creaţiei sale şi în contextul artei româneşti.”