(citește-o...este interesantă...)
Basmul cult este o specie narativă amplă, cu numeroase personaje purtătoare ale unor valori simbolice, cu acțiune implicând supranaturalul și supusă unor acțiuni convenționale, care înfățișează parcurgerea unui drum al dreptății de către erou. Conflictul dintre bine și rău se încheie prin victoria forțelor binelui. Reperele temporale și spațiale sunt vagi, nedeterminate.
Petre Ispirescu și-a câștigat faima de scriitor care a
ascultat și a cules basme.,,Pasărea măiastră” este o creație complexă care
depășește modelul basmului tradițional printr-o serie de elemente ce
evidențiază originalitatea scriitorului.
Spre deosebire de basmul popular, unde predomină narațiunea, basmul cult presupune îmbinarea narațiunii cu dialogul și cu
descrierea. Narațiunea este dramatizată prin dialoguri, are ritm rapid,
realizat prin reducerea descrierilor. Dialogul are o dubla funcție, ca în
teatru: susține evoluția acțiunii și caracterizarea personajelor. Tema
basmului este triumfului binelui asupra răului. Motivele narative sunt:
superioritatea mezinului, călătoria, ruperea unui blestem, aflarea locului de
unde poate fi găsită pasărea,vindecarea,travestiul fiului cel mic, demascarea fraților,pedeapsa,
căsătoria.
Acțiunea se
desfășoară linear până la un punct,când ciobanul-fiul cel mic se întoarce în
timp și povestește cum a luat de la zmei pasărea măiastră. Coordonatele acțiunii
sunt vagi, prin neprecizarea timpului și al spațiului,bănuim un timp al
credinței:, A fost odată un împărat evlavios şi bun. El avea trei feciori.
Pe lângă multe bunătăţi ce făcuse oamenilor din împărăţia lui, a ridicat şi o
monastire de care să se ducă pomină.”Intervine ca în legende zădărnicia muncii
meșterilor: surparea turnului,simbol al veșniciei cerului,al lui
Dumnezeu.Asemenea meșterului Manole, împăratul are un vis,,în a treia
noapte”,timp al adevărului,când i se dezvăluie misterul surpării,, dacă
va aduce cineva pasărea măiastră de pe tărâmul celălalt şi să-i aşeze cuibul în
turn”-pasărea este o entitate supranaturală de pe alt tărâm,plină de
lumină,înzestrată cu puteri magice,cu un cântec deosebit. Fuziunea dintre real si fabulos se realizează
pe parcursul basmului. Destoinicia fiilor plecați în căutarea păsării este
probată mai întâi de un vulpoi,animal înzestrat cu darul vorbirii,ce-și poartă
un blestem,le cere pe rând mâncare și băutură.Vulpoiul este aici un ghid
înțelept,cu puteri magice ce-i transformă pe cei doi fii în stane de piatră, ca
pedeapsă a indiferenței. Mezinul pleacă,deși tatăl se împotrivește,pierduse
deja doi fii,trece proba impusă de vulpoi,este generos,îi dă acestuia din
mâncarea sa,băutură.Acesta este un drum al cunoașterii,al dărniciei.
Povestea
prezintă,fără a marca un timp, aducerea păsării măiastre de cei doi fii apăruți parcă din neant,turnul
nu se mai surpă,oamenii sunt fascinați de înfățișarea păsării,dar aceasta nu
cântă,mister nelămurit.Odată cu cei doi fii apare ,,o roabă” devenită
,,găinăreasă”,care-i aduce împăratului o veste: pasărea a cântat ,când în
biserică a intrat un cioban.Este un moment de tensiune al basmului: ciobanul
este căutat de cei doi fii și de împărat,toți vor dezlegarea misterului.
Față-n față cei
doi: tată și fiu,,nu ştiu ce simţi în inimă când îl văzu aşa de tânăr, blând,
smerit şi cu boiul de voinic”,tatăl își recunoaște propriul fiu,cel mic.A doua
zi,după o noapte de așteptare pentru amândoi,,ciobanul”îi povestește despre
plecarea lui de la casa părintească,întâlnirea cu un vulpoi,cina cu
acesta,descoperirea blestemului prin care trecuse,devenind om datorită
generozității,iar ca recunoștință îl însoțește în căutarea păsării.Hotarul dintre
lumea reală și tărâmul zmeilor este locul marilor încercări.(Băiatul nu-și
descoperă identitatea,deși își iubește părintele,greutățile prin care trecuse
îl maturizase,îl făcuseră înțelept,povestește ca despre un străin trecut prin
încercări.)Descrierea Tărâmului zmeilor este de o frumusețe ireală,plină de
strălucire și încântare.Sunt întâmpinați de o fată frumoasă- descrisă ca o
ființă nepământeană și totuși de care se simte atras,,cu chipul ca de
zahăr...frumoasă,frumoasă”,comparația și repetiția ascund admirația pentru fată.Comportamentul
zmeului seamănă destul de mult cu cel uman,are case, îi place
bogăția,strălucirea,este atras de frumusețea unei fete,pe care o răpește de pe
pământ,luptă.Fata îi explică secretele prin care îi poate înfrunta pe zmeii care
au pasărea măiastră,mai ales cum poate supune un cal de-al
zmeilor.Povestind,împăratul înțelege că,, ciobanul” este fiul cel mic,iar
,,găinăreasa”este fata adusă de pe tărâmul zmeilor și că pasărea
cânta,recunoscându-l.Îi este recunoscător celui ce l-a însoțit ca un adevărat
prieten,i-a transformat în stane de piatră pe zmeii urmăritori,regretă că a
fost nevoit să dea zmeilor calul năzdrăvan. La rugămintea lui,frații împietriți
sunt transformați în oameni,dar își arată invidia și răutatea(asemenea fraților
lui Prâslea),când îi taie picioarele,care-i asigurau relația cu lumea
exterioară,libertatea de mișcare.Prin întâlnirea cu un orb ce a pierdut lumina
cunoașterii,calea, vor ajunge să se vindece cu sângele ,,scorpiei”,vietate
fantastică,dar cu sânge miraculos.La rândul ei,fata povestește cum a ajuns
umilită de cei doi frați și dovedește adevărul spuselor arătând mărul care
ascundea bogățiile zmeilor.În final,dreptatea divină intervine,iar cei doi fraţi
sunt pedepsiţi,fuseseră transformați în pietre și tot câte o piatră îi va
pedepsi, fiul cel mic se însoară cu fata cea mică şi-i urmează tatălui său la
domnie. .
Fiul cel mic este un
personaj în care se împletesc însuşiri omeneşti şi fabuloase. Alături de el se
constituie forţe ale binelui: împăratul, vulpoiul, calul, fata,orbul. Personajele
care reprezintă forţele răului sunt adversarii fiului: fraţii invidioşi, (care
îi doresc pieirea, pentru a se lăuda cu izbânda) şi zmeii, personajele
fantastice, care trăiesc într-o lume ce funcţionează după legi proprii, sunt
pedepsiţi întotdeauna. Întâmplările se petrec pe două tărâmuri
diferite:într-o împărăție oarecare și pe tărâmul zmeilor.Fiul cel mic este
cel de-al treilea fiu al împăratului, fiind un personaj complex:este modest,
inteligent, are un acut simț al anticipației, este viteaz, curajos, consecvent,
cinstit, generos. Acestor trăsături obișnuite li se adaugă cele fantastice: are
o forță fizică impresionantă: se luptă cu zmeii, omoară scorpia,îi redă vederea
orbului,își vindecă picioarele cu sângele scorpiei,este ajutat de
vulpoiul-om,de orb,iar fata transformă
palatul într-un măr,vulpoiul este un tânăr blestemat,dar cu puterea de a transforma
omul în piatră.
Interesant este
că niciun personaj nu are nume propriu: fiul cel mic este neînsemnat în
familie-al treilea,calitățile se dezvăluie pe parcurs prin
iubire,devotament,bunătate,înțelepciune,curaj,acceptă ajutorul altor personaje
necunoscute în care are încredere,are și puteri supranaturale,dobândite prin
trecerea unor probe de viață..
Textul se
remarcă prin registrul oral, popular al narațiunii, susținut de formulele
adresării directe, termeni și expresii populare.
