gen liric--poezia,,Cântec pentru lumină”de Ion Pillat

Lumină, lumină, de ce
În toamna târzie te duci?
Amară e coaja de nuci
Şi floarea-soarelui e                 
Tăciune când tu ne-o usuci.

Lumină, lumină, mai stai -
Spre iarnă nu te grăbi!
Ce-or face în vânturi pustii
Foşnitele frunze şi mai
Mâhnite de nu le mângâii?

Lumină, lumină, n-ai nici
O milă de flori şi furnici
Dar greierii, bieţii, ce strâng
Doar bobul de soare din crâng,
Ce-or face la iarnă şi cui
Să ceară de nu-i îndestui?

Lumină, lumină, mai stai

La mine măcar pană-n mai...

GENUL LIRIC -Textul liric  este un text literar în care autorul exprimă gânduri, idei, sentimente în mod direct, prin intermediul unei voci numite eu liric, folosind un limbaj artistic, încărcat de subiectivitate.

  ,,Cântec pentru lumină” este un text liric, pentru că are toate caracteristicile acestui tip de text.

Titlul este format din substantivul,,cântec” care are sensul de  poezie lirică, melodie,rugăciune ce dezvăluie starea emoțională,iar ,,lumină” simbolizează cunoaşterea, adevărul şi speranţa, descoperirea şi descifrarea misterului - lumina face parte din registrul de minuni ale naturii, iar dispariţia ei echivalează cu nefericirea,moartea (prepoziția,,pentru” exprimă un raport de destinație).

Prin armonia şi echilibrul său lumina verii face parte din registrul de minuni ale naturii este un liant al sufletului uman cu natura, factor al mișcării eterne, iar dispariţia ei echivalează cu întunericul,moartea.

       În primul rând, este un text liric, pentru că exprimă trăirile proprii ale poetului în mod direct.Vocativul repetat,,lumină” este începutul unei rugăciuni,o interogație retorică rostită în fața  misterului luminii,este neliniștea omului simțită în,,toamna târzie”-moment al deteriorării, îmbătrânirii, al morții.Poetul privește cu tristețe semnele din jur,mâhnirea o simte din gustul împrăștiat de,,coaja de nuci”.Totul devine,,amar”-chinuitor,dureros,jalnic,iar floarea solară  cu lumina spirituală, cu căldura și mireasma verii se transformă în,,tăciune”-pulbere neagră,scrum.

Imaginea vizuală este dezolantă și poetul repetă rugăciunea adresată luminii,implorand-o,,mai stai”,îngrijorat că vânturile ,,pustii” vor stinge cântecul,șoapta frunzelor nemaimângâiate de lumină.Poetul privește cu durere stingerea micilor vietăți,,furnici,,greieri”,imagini grațioase,miniaturale,a florilor,iar ultimul strigăt este pentru propria ființă ,dorind să rămână în lumină,,până-n mai”,lună plină de prospețime și culoare,este dorința de a amâna existența anotimpurilor întunecate..Peisajul toamnei trist,lipsit de speranță,de lumina vieții ascunde durerea unui suflet.

            În al doilea rând, textul este liric, deoarece există un eu liric exprimat prin prezența pronumelor-persoana I și a II-a,,ne,mine,te”,a verbelor la modul indicativ și împerativ.

            În al treilea rând, caracterul liric al textului este dat de limbajul folosit prin intermediul căruia poetul îşi exprimă emoţiile,privind semnele toamnei pe care le enumeră. Imaginile vizuale descrise ale toamnei sunt completate de epitete: „pustii,foșnitele,mâhnite”,metafore:,,bobul de soare,floarea soarelui e tăciune” care transmit un sentiment de nelinişte,de teamă, de mister tabloului.Personificarea vântului, a micilor vietăți, imaginile metaforice creează un tablou de natură așezat la limita dintre real și ireal, proiectând în exterior universul sufletesc. 

 Confesiunea lirică,rugămintea imperativă sugerează stările ciudate prin care trece poetul în fața semnelor toamnei, interogațiile retorice transmit emoțiile eului poetic, răspunsul toamnei,care nu va veni, este dorit cu multă nerăbdare, emoţie.

Limbajul artistic se arată şi prin forma muzicală a textului, care este organizat în versuri cu măsură de 8silabe, rimă îmbrățișată şi ritm iambic,melancolic..

   În concluzie, textul „Cântec pentru lumină” este liric, deoarece, prin vocea  unui eu liric, autorul comunică în mod direct emoţii şi gânduri legate de toamnă, folosind un limbaj expresiv ,desenând toamna lipsită de lumină.