Acţiunea se petrece în anul 1932, în orice oraş unde există soacre, neveste şi prefecturi.
Personajele:
Spirache Necșulescu,funţionar la prefectură, e un
personaj compus din familie, slujbă şicumsecădenie. De 50 de ani şi mai bine
Dacia, soţia lui, cam de aceeaşi vârstă, conservată însă
bine, foarte voluntară,foarte activă şi foarte supusă mamei sale
Chiriatiţa, soacra lui Spirache
Sarmisegetusa(Miza), fiica lui Spirache, supranumită şi
prinţesa familiei. 22 de ani
Gena, fiica lui Spirache din prima căsătorie. Şchioapă şi
talentată la pictură.
Traian, băiatul cel mare al lui Spirache. A ajuns să
str<ngă, până la 20 de ani, 3clase de liceu
Decebal, băiatul cel mic al lui Spirache. 12 ani
Petre Dinu, funcţionar la poşta locală. Prepară dreptul
în particular. Are 24 deani
Stamatescu, căpitan de cavalerie
Rădulescu Mircea, licenţiat în drept, fost magistrat
avocat. Preşedinteleorganizaţiei judeţene a Partidului Naţional Socialist.
Procopiu, avocat, coleg de şcoală cu Spirache.
Un vecin, ca toţi vecinii.
Doica, ca toate doicile.
O servitoare ,ca toate servitoarele
Un fotograf, ca toţi fotografii
Condiţia umană, viaţa omului e ca un vapor
Titanic ce se poate scufunda şi apoi să apară la suprafaţă, înălţările şi
căderile inerente oricărei vieți.Familia este asemenea unui vas al vieţii
omeneşti.
Titlul metaforic - ,,Titanic vals” -
este o aluzie Ia principala răsturnare de situație care declanșează, în avalanșă
,,valsul"în care se rotește o familie modestă: în naufragiul vaporului
Tracia (versiune autohtonă parodică a Titanicului)- moare bogatul unchi Tache,
lăsând moștenire familiei Necșulescu enorma sa avere. Catastrofa maritimă se
transformă într-un triumf, un motiv de fericire in rândul familiei modeste.
La început, nimic nu tulbură liniștea din casa
funcționarului de prefectură Spirache Necșulescu (doar cel mult cicălelile
femeilor-gaițe din casă);( numele Spiridon,Spirache își are originea în
cuvântul din greaca veche ”spyridion” care înseamnă „coș”;poate fi un derivat
de cuvântul latin ”spiritus” care înseamnă „spirit”) și nu sunt semne de
prosperitate în viața limitată la tabieturi obișnuite: certuri familiale
zilnice, lectura zilnică a ziarului,pierderea vremii la cafeluțe și pasențe,
mofturile sau zburdălniciile unor copii răsfățați :Traian și
Decebal.Spirache,personajul principal, este functionar la prefectură,om cu
familie grea.Sâcâit,certat, își cumpară o pălărie de 400 de lei, și fiindcă i
se pare că a fost păcălit,minte acasă ca a luat-o cu mai puțin. Dar oricât de
mică e suma marturisită, familia îi spune ca s-a păcălit,mărturisește disperat
că a primit-o ca pomană.Copiii săi poartă nume istorice, într-o cheie
tragico-comică: Dacia, Sarmisegetuza, Decebal, Traian – aluzia la falsul
patriotism din epocă,
El moștenește deodată 50 de milioane de ei,dar nu
se sperie de acest lucru, încearcând să împace lumea din jurul sau. Iată cum
modesta familie devine îmbogățită peste noapte în urma decesului unei rude
bogate în tristul si ,,celebrul” naufragiu al vaporului,,Tracia”. Propulsarea
neașteptată în rândurile marii burghezii și în elita politică îi fac pe cei mai
mulți dintre Necșulești să-și piardă nu numai capul,dar și obiceiurile și
cugetele: Dacia – soția, Chirichița – soacra infernală, Traian și Decebal
–băieții,Sarmisegetuza – ,,prințesa” veșnic nemulțumită. Aceste ființe
mărginite și acaparatoare nu numai că se prind în iureșul dupa bogăției, dar
agresează neîncetat singurele ființe cinstite și lucide din familie – pe
molcomul Spirache și pe fiica sa din prima căsătorie, Gena – să li se alăture
în acest marș cuceritor, să-și pună prestigiul câștigat în viața orașului, în slujba
scopurilor egoiste ale căpătuirii materiale și politice.
Este momentul când, ca să mascheze greșeala, Miza vrea să
se căsătorească cu Petre Dinu, un funcționar la poștă îndrăgostit de ea. Gena,
îndrăgosită la rândul ei de Petre Dinu, hotărăște să-și apere sora și să-și
scutească bărbatul iubit de o căsătorie nedorită,se sacrififcă și pleacă cu
Miza.Aceasta naște copilul și Gena îl adoptă, preia asupra sa ,,rușinea"
de a avea un copil din flori, chiar dacă e repudiată de familie.
Urmează un nou ,,naufragiu" - vestea că averea
unchiului Tache i-ar reveni primului nepot din familie. Bastardul este însă al
Mizei, rod al legăturii amoroase cu locotenentul Stamatescu. Aflând de clauza
testamentară, Chiriachița și Dacia o reprimesc în casă pe Gena, împreună cu
micul ,,moștenitor" până atunci renegat. ,,Triumful" îi aparține, de
fapt, aparent molatecului Spirache, care pusese la cale falsificarea
testamentului, pentru a-și vedea familia reunită. În ciuda figurii de ins fără
personalitate, de marionetă ușor manevrabilă, ce se lăsa viclimizat de soacra
și nevasta deopotrivă, Spirache face dovada unui tip deștept. Confirmându-și
condiția de veșnic martir, protagonistul lasă totodată să se întrevadă și
superioritatea sa de ,,pater familias” răbdător și concesiv.
Neieșind din cicăleala soacrei, personajul se arată pe de altă parte un subtil
diplomat al relațiilor interpersonale, un mucalit. Spre admirația sinceră a lui
Radulescu-Nercea,cel ce conduce campania elctorală, Spirache are victorii nu
numai asupra îndăratnicei sale familii, ci ajunge, în cele din urmă, în ciuda
propriei voințe, deputat.Momentul culminant este acela al alegerii lui Spirache
ca deputat. Famila luptă pentru candidatura lui Spirache,care vrea să se
eschiveze, și în cele din urmă îi roagă pe alegători să nu îl aleagă.
Rezultatul e neașteptat. Alegătorii sunt încântați de sinceritatea lui, îl
votează, interpretând mărturisirea sa ca ,,tact politic.”
Familia se reuneşte, dorinţa lui Spirache este
îndeplinită, chiar dacă nu este de acord cu candidatura sa pentru un post
politic. Singura izbândă a lui Spirache este minciuna inteligentă pe care
o joacă familiei prin testamentul născocit: îl contactează pe fugitivul ofițer
Stamatescu, iubitul Mizei, să revină la sentimente mai bune, să oficializeze
căsătoria și să asigure viitorul copilului rămas în seama bunei Gena; în
același timp, veghează ca Gena să-și găsească fericirea alături de Dinu, funcționarul
de poștă cu suflet mare. Ingeniozitatea cu care concepe, pentru a deruta ura
față de Gena, inventând o clauza testamentaraădestinată să clarifice problema
realei paternitati a nepotului moștenitor și să-i reintregească familia, face
din proaspatul ,,politician" fără voie un ,,regizor" din interior al
piesei lui Tudor Muşatescu.
Nenea Spirache primeşte, prin renunţarea la onorurile şi
averile pământeşti, o aură de veritabil apostol creştin.
Piesa se termină într-un mod optimist, Spirache împreună
cu familia sa își fac o fotografie de familie.
Mesajul piesei îndeamnă să nu uităm de bucuriile
sufletului, de înţelepciune şi de iubire, „de frumuseţea sufletească, de
iubirea ce va salva lumea”!
o întrebare a multor spectatori : după Tudor Mușatescu (
1903 – 1970), dramaturgii cu pretenții de astăzi, nemulțumiți că nu figurează în
repertoriile curente, de ce nu pot scrie și dânșii comedii simple, cu
răsturnări de situații despre ambiții sau iubiri, desprinse, inspirate, de
zăluda noastră actualitate ?!
