,,O
creangă de aur în curte avea,
Şi Prinţul, vai, Prinţul nimic nu ştia.Dar omul cu ochii şireţi într-o zi,
Trecu prin grădină, pe-ascuns şi-o zări.
A doua zi, iată-l la prinţul tăcut.
“O creangă de aur îţi cer împrumut”.
-O Creangă de aur? De unde să-ţi dau?
Aşa ceva n-am eu. Nici zeii nu au.
Aşa ceva nu e decât uneori,
În vrăjile goale şi-n visul din zori.”
Dar omul răspunse: -De-o aflu cumva,
Mi-o dai mie? –Bine, să fie a ta?
Nici nu sfârşi vorba pe tron,
Că omul ţâşni dintr-o dată spre pom,
Urcă şerpuind până-n vârful bătrân,
Şi vesel se-ntoarse cu creanga în sân.
O creangă de aur cu sunet vrăjit!
Stă prinţul sub pajură nedumerit,
Se uită la omul ce trece prin gard,
Sprinceana-i se-ntunecă, braţele-i ard.
Dar totu-i zadarnic, totu-i în van,
Totu-i de-acum nemernic alean.
O creangă de aur în curte avea,
Şi el, Prinţ nătâng, nu ştia, nu ştia”....
Test ușor:
1.Notați
câte un sinonim contextual pentru cuvintele:
alean;
nătâng;
2.Care este conjuncția care apare de mai multe ori în text și indică o opoziție;numiți termenii opoziției;explicați.
3.Asociați trăsăturile indicate cu unul dintre cele două personaje:prințul sau omul șiret.
șiret
nepăsător
bun observator prințul
abil
neștiutor
apatic
neîncrezător omul șiret
hotărât
optimist
pesimist
4.Arătați trăsăturile celor două personaje și cu exemple din text.
5.Poezia are o structură narativă; formulați câte un enunț pentru fiecare etapă a narațiunii:
-situația inițială
-desfășurarea acțiunii
-situația finală
6.Indicați timpurile modurilor verbale folosite pentru fiecare etapă a narațiunii.
7.,,Creanga
de aur”este un simbol; ce ar putea simboliza ea aici?argumentați într-o scurtă
compunere.
8.Formulați o idee cu care rămâneți după lectura acestei poezii.
9.Explicați semnificația titlului poeziei.
10.Scrieți un text despre comoara voastră cea mai de preț și despre cum încercați să o păstrați.
AJUTOR :
Titlul poeziei este alcătuit dintr-un substantiv articulat hotărât
ce simbolizează o valoare de ordin moral și spiritual,un simbol al
cunoașterii,armoniei,al curățeniei spirituale,un dar al cerului - și un
adjectiv propriu-zis:neînțeleasă,necunoscută,neștiută.Există daruri pe care
omul nu știe că le deține,din dezinteres,din necunoașterea lor,odată
pierdute,niciodată nu i se vor întoarce. Poezia este o baladă cu conținut
simbolic,a cărei temă este lipsa de cunoaștere a lumii,a oamenilor de care pot
profita cei lipsiți de scrupule,viclenii; poezia e construită ca o narațiune,
întretăiat de pasaje dialogate.
Mesajul baladei ilustrează neputința și indiferența prințului de a
cunoaște adevărul exprimat de creanga de aur-simbolul universal al
regenerării și nemuririi,ea reprezintă forța,înțelepciunea,cunoașterea tainelor
lumii, nu știa că deține în grădina sa,loc al bogăției și al armoniei, un pom
al vieții ce evocă
verticalitatea,adevărul.
Un
prim argument îl reprezintă atitudinea prințului:absent la realitățile din
jur,indifernt,credul,naiv în dialogul cu,, omul cu ochii
şireţi”,profitor,lingușitor,îndrăzneț,dornic de a-și însuși o
comoară.Încrezător în reușită, îi cere prințului,, împrumut” o creangă de aur.
Surprins, absent ,prințul neștiutor îi răspunde vicleanului că ,, n-am
eu...nici zeii nu au...nu e decât în vrăjile goale şi-n visul din
zori”,în fantezii,în iluzii.Dialogul celor doi surprinde caracterul
fiecăruia: prințul indiferent, neștiutor,trăiește în interiorul său,nu
cunoaște lumea ce-l înconjoară,îi promite ,,creanga”purtătoare de virtuți;omul
șiret,mediocru este avid de a dobândi valori.
Un alt argument poate exista în momentul în care ,primind acceptul
prințului, omul ,,țâșni spre pom”... urcă şerpuind ”-unduitor,amăgitor,imprevizibil,greu
de urmărit de prinț.. Folosirea verbelor dinamizează mișcarea,nerăbdarea de a
ajunge în vârf și.... ascunde creanga,,în sân”,apoi dobândind puteri
miraculoase,,trece prin gard”,va învinge orice obstacol în viață.Portretul din
final al prințului este urmărit de narator :la început, nedumerit, apoi ,,
se-ntunecă, braţele-i ard”, devine furios,dar și resemnat,înțelegând și
repetând obsesiv ,îndurerat că,,totu-i zadarnic”,inutil,a pierdut comoara
prin care se putea înălța,este momentul adevărului. Ultimele două versuri
exprimă prin vorbire indirectă regretul prințului,,nătâng”naiv, care nu a
parcurs drumul cunoașterii ,repetă fără a înțelege,,nu ştia, nu
ştia”... punctele de suspensie sunt ecoul înfrângerii.
În
concluzie, balada este tristă ,asistăm la agonia omului naiv, însă valul de
melancolie care se așterne peste ultimul act al acestei drame este unul firav,
durerea traită de cei care se lasă ademeniți. Balada oferă însă
suficiente elemente pentru a fi citită ca un ritual al inițierii.
(publicat pe blog: marți, 14 februarie 2017)
