În noaptea începutului de septembrie copacii poartă podoabe de argint-stelele ce se transformă în flori și coborâte se pierd în uitarea cerului....devin frunze foșnitoare ce-și trimit sunetele până departe...departe...Septembrie vine cu visele verii,cu gânduri uitate în infinitul nopților de vară,cu rugăciuni spuse în șoaptă :,,lasă-mi vară cerul tău,seninul tău,căldura ta,zilele cu bucuria vacanței”....
Aud sunetul vântului transformat într-un fir de argint al clopoțelului ce-mi amintește de timpul ce aleargă spre locul unde-mi întâlnesc prietenii,cărțile,temele,notele...
și iată că toamna din nou a venit...croind prin sufletu-mi cale...
și iată că toamna din nou a venit...croind prin sufletu-mi cale...
Mă întreb înaintea zilei de ÎNCEPUTUL școlii:Ce elixir trebuie să beau, ca să trăiesc numai în vară?!!!
Ce trebuie să fac să pot mişca limbile ceasului înapoi… ca zilele să nu mai scadă şi să mă trezesc în aur, aurul verii?
Nimic...... Nu pot face nimic....
Doar să trăiesc în visare.....
cine îmi bate în geam…e vântul?…e soarele?… Aaa…. E prima zi de școală....
SUCCESE...NOTE BUNE....MINTE LIMPEDE...TEME UȘOARE....UN AN BUUUUN!!!!!!!!!!!!!!!
