,,Cremene, bazalt e totul. Blocuri
drepte stau în noapte, cu temei.
Pe străvechea stradă ca-ntr-o matcă
grele curg miresmele de tei.
Din reverberații simți cum ziduri
foc de zi în ele mai cuprind.
După steaua care-n beznă cade,
din ferestre - albe mîni se-ntind.
Zborul bufniței e cald și moale.
Și te-ntrebi prin întuneric ce-i.
Sub o poartă-n loc de gură - simți în
gură nestemate de cercei.
Cremene, bazalt e totul. Blocuri
drepte stau în noapte, cu temei.
Pe străvechea stradă ca-ntr-o matcă
grele curg miresmele de tei.
Sec și sterp, oricum ar fi, își are
și orașul rodnicia lui.
Din semințe ce-au căzut pe piatră
în piețe au crescut statui.”
(,,Cetate în noapte”de Lucian Blaga)
Textul 2
,, Toboşarul e înalt şi mîndru. Poartă pe
cap o bonetă de culoarea vişinei, cu un ciucure atîrnînd şic într-o parte. Face
notă aparte şi cu cămaşa alb cu verde, dintr-un material lucios, în care cred
că se încinge zdravăn cînd merge prin cetate în sus şi-n jos. Şi – nu în
ultimul rînd – are agăţată de gît toba. E un „Premier“ primit din Olanda. Dar
are şi o tobă medievală, care e la reparat de cîteva zile.
„Luume, luuume! Să ştie tăt natul! A fost ora 12 după
miezul zilei şi nu s-a întîmplat nimic deosebit. Dar, la ora 8, după miezul
zilei, se întîmplă ceva deosebit! La Sighişoara, la sala Baroc a Primăriei, în
cadrul Festivalului de Muzică Academică, vom continua concertele, pentru toţi
copiii de la 2 la 99 de ani! Intrareaaa este liiiberă. Moca. Facem să fie bine!
Am zis!Copiii îl privesc curioşi. Uneori, îi adună în jurul lui
şi cîntă sau face tot felul de giumbuşlucuri cu care-i vrăjeşte. E ca un
Guliver în ţara piticilor. E înalt şi mîndru, spuneam. Doar unul e toboşarul
cetăţii! Dorin Stanciu e absolvent al Universităţii de Artă şi Design din Cluj,
masterand în pictură. De şase ani lumea îl ştie drept toboşarul cetăţii
Sighişoara. Salută turiştii în 57 de limbi. Tocmai a văzut un japonez şi începe
să turuie în limba lui mesajul de bun-venit. Japonezul e în al nouălea cer. Se
luminează la faţă şi bate din palme bucuros.Înainte să devină toboşar, a studiat temeinic
„personajul“. Aşa a aflat că, în Evul Mediu, toboşarul locuia în Turnul cu Ceas
de la intrarea în cetate. Era şi pompier, şi gornist, şi paznic. Pe vremea
aceea, toboşarul anunţa procesele sau execuţiile publice ale celor legaţi la
stîlpul infamiei. Azi – folosind aceeaşi formulă din trecut (cu… „Lume, lume!
Să ştie tăt natul!...“) – anunţă concerte şi expoziţii. „Toboşarul cetăţii
Sighişoara“ nu este doar un personaj, ci şi marcă înregistrată la OSIM,
costumele sale fiind reproduse după modelele originale ale toboşarilor din
secolului al XVII-lea, cu ajutorul fotografiilor de la Muzeul de Istorie din
Sighişoara. Aşa că, dacă te uiţi la pozele de demult şi la personajul de azi, e
greu de spus care e „vechi“ şi care e „nou“. De ceva vreme, nu mai e singur pe
străzile înguste ale cetăţii. Au apărut personaje noi: un străjer (care-i ţine
isonul cu un gong) şi cîteva domniţe îmbrăcate în rochii lungi, de catifea,
strînse în corset. Se spune că Sighişoara ar fi singura cetate medievală
locuită din Europa. Nimic mai fals. Mai sînt destule. Numai că Sighişoara pare
să fi fost foarte bine păstrată. Directorul muzeului, Nicolae Teşculă, spune că
ar fi o ironie a istoriei. Cetatea a avut 14 turnuri (au rămas doar 9) şi era
înconjurată de un zid de 930 de metri lungime, ceea ce o făcea una dintre cele
mai bine apărate din Transilvania. Aşa se face că în toată istoria ei a fost
cucerită doar de două ori. Pe de altă parte, viaţa cetăţii a fost împărţită în
„viaţa de dinainte şi de după 1676“. Mai exact, 30 aprilie 1676. O dimineaţă cu
vînt puternic, cînd o femeie din Oraşul de Jos era prinsă cu treburile casei.
Spăla rufe, iar în cuptorul din curte cocea pîine. Cuptorul a luat foc, iar
vîntul a făcut ca incendiul să se întindă repede, ajungînd pînă în cetate. Au
murit 30 de oameni, iar 80% din oraş a fost distrus. Singurele clădiri care au
scăpat au fost Biserica Leproșilor,care era dincolo de Târnava,și Biserica din
Deal.Orașul a cerut ajutor tututror localităților săseşti din zonă şi totul a
fost reconstruit.”
(Liliana Nicolae, Sighișoara-Cetatea, text
preluat de pe,,dilemaveche.ro)
6.Scrie,în
două-trei enunțuri,două elemente care alcătuiesc tabloul descris în
poezie,ilustându-l cu secvențe din text.
Cetatea este
simbolul refugiului interior al omului,descrisă ,,în noapte”pare a fi greu de
străpuns,neclintită în fața timpului cu ,,miresmele de tei”ce îndeamnă la
visare,loc al misterului străbătut de pasărea nopții cu,,zborul bufniței e cald
și moale.”În cetatea de piatră poate cădea o sămânță din care răsar ,,statui”,
ca o împlinire de viață,un miracol al luminii în noapte. Prin transformarea
seminței miraculoase în piatră și apoi în statui neclintite este explicată rezistența
cetății în fața timpului. Imaginilor vizuale li se adaugă cele olfactive
realizate prin epitete:,,străvechea,grele,albe,cald și
moale;:comparația:,,ca-ntr-o matcă”;metafore:,,nestemate de cercei.”
7.Prezintă un
element de conținut comun celor două texte ,valorificând câte o secvență din
fiecare text.
În ambele texte este
prezentată o cetate, simbolul al vechimii.În poezie, cetatea
este descrisă noaptea,timp al miracolelor când din piatra zidurilor se
simt,,miresme de tei”,apar,,din ferestre-albe mâini”fantomatice,iar un zbor
misterios al bufniței,,e cald și moale.”
În al doilea
text este prezentată cetatea Sighișoarei străbătută ca în trecut de un toboșar
și este amintit un timp al distrugerii cetății prin foc ,,vîntul a făcut ca
incendiul să se întindă repede, ajungînd pînă în cetate.”
8.Care este mesajul
transmis de poezie?
Consider că
mesajul poeziei este misterul unei nopți care sporește măreția unui loc
vechi,cetatea neclintită în fața timpului.
Descrisă,,în
noapte”,un timp miraculos,cetatea din,,cremene și bazalt”este un loc greu de
străpuns, încremenit în timp,înstrăinată de natură,cu miracolele ascunse în
,,miresmele de tei”amețitoare ce vin din timpuri străvechi.Zidurile vechi
poartă sunete și umbre ale gesturilor ce căutau,,steaua care-n beznă
cade”,destinul,nemurirea.
În întunericul misterios zborul,,cald și moale”al
bufniței,pasărea nopții,ascunde taine vechi,neștiute.
În cetatea de piatră dintr-o sămânță fantastică,miraculoasă răsar ,,statui”,forme încremenite ale timpurilor
trecute, ca o împlinire de viață,un miracol al luminii în noapte. Prin
transformarea seminței în piatră și apoi în statui neclintite este explicată
rezistența cetății în fața timpului.
Mesajul poetic
este pus în lumină cu ajutorul limbajului expresiv realizat prin imagini
vizuale-strofa întâi și a patra,imagini olfactive:,,miresmele de tei”;figuri de
stil: epitete:,,străvechea,grele,albe,cald și moale;:comparația:,,ca-ntr-o
matcă”;metafore:,,foc de zi,nestemate de cercei,din semințe au crescut statui.”Elementele
de prozodie potenţează expresivitatea textului: versurile au măsura 9-10 silabe
şi rimă în versurile 2 și 4,ritm trohaic. Remarcăm o muzicalitate internă
discretă ce arată o atmosferă plină de farmec în care
sunetele,miresmele,umbrele ascund magia unor vremuri trecute.
În concluzie,
textul descriptiv înfățișează o lume magică, a unui loc miraculos, în care trecutul
ascunde mistere de nepătruns.
9.Asociază textul poeziei cu un alt text
literar,prezentând o valoare culturală comună prin referirela câte o secvență relevantădin fiecare text.
În finalul nuvelei,,Sobieski și românii”de Costache
Negruzzi apare ca un personaj simbolic:
......,,cetatea(Neamț) cu porțile deschise, purtând pe
zidurile sale urmele bombelor dusmăneşti, rămase singură pe culmea înverzit
înverzită, ca un mare schelet de uriaș.”
Apărată de
ziduri de nepătruns în fața timpului,cetatea constituie o imagine micșorată a pământului strămoșesc
etern,un simbol al demnității. Imaginea cetății care rămâne trufașă pe pajiștea
înverzită, ca mărturie peste veacuri a istoriei naționale,ca un vestigiu al
patriotismului celor ce-au apărat-o semnifică locul care depăşeşte limitele
realităţii spre un alt timp trecut.
În viziunea
poetului Lucian Blaga, cetatea din,,cremene și bazalt”este un loc greu de
străpuns, încremenit în timp,înstrăinată de natură,cu miracolele ascunse în
,,miresmele de tei”amețitoare ce vin din timpuri străvechi.Zidurile vechi
poartă sunete și umbre ale gesturilor ce căutau,,steaua care-n beznă cade”,destinul,nemurirea.
Subiectul al II-lea
Crezi că istoria se învață doar din cărți?Scrie un text
argumentativ în care să susții rrăspunsul la întrebare,valorificând textul 2 și
experiența personală.
Cartea de istorie este
menită să învingă uitarea și să conducă la frângerea risipirii
noastre,poate fi ca o conversaţie despre trecut. Istoria nu este o
ştiinţă exactă, ci un discurs, o perspectivă despre trecut care nu poate fi acaparată
de către istorici. Cărțile de istorie oferă ocazia de a descoperi povești
uimitoare din trecut și de a înțelege mai bine lumea în care trăim.
Indiferent de motive, de consecinţe, de ce facem sau nu
facem cu ea, istoria a fost şi va fi mereu o posibilitate infinită de a
cunoaşte, a înţelege şi a contempla umanitatea în toată diversitatea sa. Jocul
cu trecutul ne poartă spre tărâmuri de poveste, o poveste care este chiar a
noastră şi pe care este păcat să nu o investigăm şi să o trăim.
În primul rând,învăț
istorie, studiez despre civilizații și evenimente istorice majore,însă când mă
plimb pe străzi și vizitez muzee, palate și galerii, istoria întregii națiuni
iese altfel în fața mea.
În plus, cel mai adesea, ceea ce învățăm despre istorie
prin manuale este deviat de la realitate.
Dar intrând într-un dialog cu oamenii care au trăit
evenimente, înțeleg istoria într-un mod mai precis sau cel puțin îmi oferă o
perspectivă complet diferită.
Colecțiile
expuse în muzee oferă imagini ale trecutului :astfel ,,Gânditorul de la
Hamangia” arată cea mai veche cultură neolitică din Dobrogea, asociată cu o
populaţie venită din Anatolia.Vizitând un muzeu de istorie văd hărți ale
teritoriilor conduse de Burebista,Decebal,locul unde poetul Publius
Ovidius Naso şi-a petrecut ultimii ani ai vieţii sale „printre greci şi geţi.”Apoi
sunt mărturii scrise despre Formarea
poporului român,despre voievozii Mircea cel Bătrân al Valahiei
(1386-1418) şi Vlad Ţepeş (Dracula din legendele medievale – 1456-1462), ,Ştefan
cel Mare şi Sfânt (1457-1504), voievodul Moldovei şi Iancu de Hunedoara, voievodul
Transilvaniei.
Documentele vechi ale mişcării „Şcoala Ardeleană” cu
reprezentanții:Gheorghe Şincai, Petru Maior, Samuil Sandu Micu-Klein, Ion
Budai-Deleanu,pagini scrise chiar de ei. Vântul revoluţiei din 1848 a bătut şi
asupra principatelor româneşti și sunt expuse tablouri cu oamenii ce-au dorit
libertatea provinciilor românești. Mărturii impresionante despre marile bătălii
de la Mărăşeşti, Mărăşti şi Oituz, despre Adunarea naţională din Transilvania,
convocată la Alba-Iulia în 18 noiembrie-1 decembrie 1918, unde s-a votat unirea
Transilvaniei şi Banatului cu România.
În al
doilea rând,Istoria se poate învăța și din operele literare :,, Istoria românilor supt Mihai - Viteazul, (Romanii
supt Mihai - Voievod Viteazul) de Nicolae Bălcescu;,,Frații Jderi”de Mihail
Sadoveanu,unde apare figura luminoasă a lui Ștefan cel Mare,,Alexandru
Lăpușneanu” de Costache Negruzzi,poezii ca,,Umbra lui Mircea la Cozia”de
Grigore Alexandrescu sau poeziile lui Alecsandri.
În filmele
istorice despre,,Dacii;Mihai Viteazul”urmărim pagini de istorie,oameni cu portul vremurilor,obiceiuri sau în,,Ultima noapte de dragoste întâia
noapte de război” apar scene din primul război mondial.
Tablourile lui
Nicolae Grigorescu din Muzeul de Artă în mod asemănător aduc prin pictură
scene,figuri impresionante din Războiul pentru Independența României,iar privind
scenele sculptate pe,,Columna lui TraianӔi vedem aproape reali pe dacii viteji.
În excursiile cu
tematică istorică,desigur că putem învăța istoria privind urme ale
antichității,castele medievale,ruinele unor cetăți,palatele domnitorilor,locurile
unde s-au dat marile bătălii pentru apărarea pământului strămoșesc.Astfel,vizitând
Cetatea Sighișoarei,așa cum se arată în textul 2,îl vom urmări pe toboșarul ce
anunță evenimente ca în Evul Mediu,aflăm o întâmplare nefericită a cetății.
În concluzie,
studiem istoria din cărți,din tot ce ne-nconjoară,pentru a înțelege societatea
în care trăim, cunoaștem o parte dintre oamenii importanți și despre războaiele
purtate,ne înțelegem pe noi înșine și știm că nu vom repeta greșelile din trecut,fiind
motivați să realizăm, la rândul nostru, lucruri mărețe.
cetatea Neamț
