test ușor: ,,Steaua fără nume”de Mihail Sebastian(fragment)+,,De ce (să)citim”de Liviu Papadima(fragment)

    Textul 1

Actul I    scena VI

D-ra CUCU — ELEVA — PROFESORUL

PROFESORUL(deschide ușa, dă să intre, dar se oprește în prag): Pardon. (vrea să plece).

D-ra CUCU: Stai, stai, domnu Miroiu. Stai să vezi cu ochii d-tale.

PROFESORUL. (intrând): S’a întâmplat ceva? Ce s’a întâmplat?

D-ra CUCU: Ce s’a întâmplat? Mă mai întrebi ce s’a întâmplat? (Cu un calm zdrobitor): Adineaori a trecut automotorul și am prins-o pe dumneaei (gest acuzator) pe peron.

PROFESORUL: (blând): Chiar pe peron?

D-ra CUCU: (zdrobitor): Chiar pe peron.

PROFESORUL: Poate că n-a știut...

ELEVA: Să vedeți,domnule profesor...

D-ra CUCU: Taci! (către profesor). N’a știut? Cum n’a știut? (Către elevă): Cum n’ai știut, Zamfirescu? N’am pus afiș la școală, negru pe alb? Nu l-ai copiat pe caiet de 75 de ori? Nu l-ați învățat pe dinafară în ora de educație? (Schimbare de ton. Brusc. Poruncitor): Ce scrie în afiș, Zamfirescu?

ELEVA: (ca o lecție): „E interzis elevelor din cursul inferior și mai ales din cursul superior…”.

D-ra CUCU: Mai ales!

ELEVA: …să se plimbe la gară ziua sau seara, dar mai ales…

D-ra CUQU: Mai ales? 

ELEVA: …în orele când trece automotorul”.

D-ra CUCU: (cruntă): Ei ?

PROFESORUL: (mai slab, mai neconvins): Ei?

D-ra CUCU: Ce cauți la gară, Zamfirescu?

ELEVA: Să vedeți, dom’șoară.

D-ra CUCU: Taci!

PROFESORUL: Dac’o întrebi, las-o să răspundă.

D-ra CUCU: Ce să răspundă? Ce să răspundă? (Către elevă): Poftim, răspunde.

ELEVA: (năucită): Ce să răspund?

D-ra CUCU: Ce cauți aici? De ce ai venit?

ELEVA: Să vedeți dom’șoară… Mama… Vreau să spun tata… Adică o mătușă a mea… O scrisoare… Un colet… da un colet…

PROFESORUL: (ca sa pună capăt zbuciumului): Nu te mai osteni. Să-ți spun eu de ce ai venit. Pentrucă-ți place să vii la gară. Îți place să te uiți când trec trenurile. (omenește, simplu): Nu-i așa?

ELEVA: (izbucnește în plâns).

D-ra CUCU: Plângi Zamfirescu. Plângi că ai de ce plânge. Ai să vezi tu mâine după conferință. Te dau afară.

ELEVA: (între lacrimi și sughițuri): Dom’șoară vă rog. 

D-ra CUCU: Taci! Șterge-ți ochii. Pleacă. Du-te acasă. (fata plângând face un pas spre ușă). Stai! Stai să nu te vadă cineva. Ne mai faci de râsul târgului. (iese pe peron și se uită atent în dreapta și ‘n stânga. O ia spre stânga, pe lângă fereastră și dispare câteva secunde).

PROFESORUL: (care a rămas singur cu eleva): D-ră Zamfirescu, nu e poate momentul să ți-o spun, dar teza d-tale pe al treilea, la cosmografie, este… este mizerabilă… inadmisibilă. (ca un dureros reproș personal): Se poate, domnișoară, să spui d-ta, că Orion este o planetă? Că Jupiter este un satelit? Și Cometa lui Halley o stea căzătoare?

D-ra CUCU: (întorcându-se): Nu e nimeni. Pleacă repede. Să te duci drept acasă. Ne socotim noi mâine dimineață, Zamfirescu Eleonora. (Ii arată ușa cu un gest neiertător. Fata iese plângând mereu). 

                                                      (Mihail Sebastian,,Steaua fără nume”)

    Textul 2

,,Ştiu că nu voi mai citi niciodată cu aceeaşi intensitate cu care citeam la 15-20 de ani....

De ce oamenilor le place, de atîta amar de vreme, să spună, să scrie, să asculte sau să citească poveşti scornite nu e clar nici pînă azi. S-a spus că ar fi înrudite cu istoria şi că sînt, în felul lor, mai adevărate decît aceasta, dat fiind că relatările istorice sînt constrînse să se mărginească la ce s-a întîmplat, în timp ce o poveste bine ticluită istoriseşte ce ar trebui să se întîmple, sub semnul necesarului şi al verosimilului. S-a spus despre unele dintre ele că, prin mila şi teama pe care ni le stîrnesc, ne purifică de propriile emoţii. S-a spus că ne readuc la condiţia noastră primară, refăcînd „strigătul originar“ al omenescului din noi. Că ne dezbară de egoismul în care ne îngroapă viaţa de zi cu zi. Că ne ajută să dăm sens lumii în care trăim. Că ne oferă un spaţiu de simulare, ca cel în care se antrenează astronauţii, în care să ne putem exersa liber capacitatea de a ne trăi propriile existenţe. Că hrănesc una dintre aplecările noastre native definitorii, curiozitatea. Că ne îndrumă spre o înţelegere deliberativă a lumii, ridicîndu-ne deasupra poncifelor şi a locurilor comune. Că ne pun la dispoziţie un rezervor inepuizabil de alternative pentru ideile şi credinţele noastre, atunci cînd valabilitatea acestora începe să se erodeze. Că ne ţin treze imaginaţia şi creativitatea, de care avem în permanenţă nevoie. Că ne ajută să visăm. Că ne deschid căi neaşteptate cunoaşterii de sine. Că ne fac mai înţelegători şi mai toleranţi faţă de ceilalţi. S-a spus cam totul pe tema asta şi încă pare a fi insuficient.

  Onest ar fi să mărturisim că nu ştim exact de ce e importantă lectura scrierilor literare, în formarea unui elev. Dar că ştim, din experienţă – a noastră, a celor de dinaintea noastră – că ea are efecte profunde şi de durată. Restul e o largă enumerare. O poveste, la rîndul ei.

  Dacă aş fi pus în situaţia de a-i explica unui tînăr de 15-20 de ani de ce e bine să citească, probabil primul lucru pe care i l-aş spune este că mai tîrziu va fi prea tîrziu. Nu e un răspuns foarte convingător, dar e cel puţin cu certitudine adevărat.

  E ca atunci cînd îţi faci o casă. Nu toţi ne dorim palate, dar vrem cu toţii o locuinţă în care să nu ne frecăm umerii de pereţi, atunci cînd ne mişcăm.

  Citim ca să ne facem locul în care să putem locui.”

                                                                         (Liviu Papadima,,De ce(să)citim”)

6.Menționează tiparul textul în fiecare dintre fragmentele de mai jos:

,, PROFESORUL: (blând): Chiar pe peron?

D-ra CUCU: (zdrobitor): Chiar pe peron.

PROFESORUL: Poate… poate că n’a știut…

ELEVA: (o licărire de speranță). Să vedeți, domnule profesor.”

Dialogul definește relația dintre personaje,de respect,pe care și-o poartă eleva si profesorul. Dialogul este presărat totodată de o latură comică și ironică. Dialogul are rolul de a face cunoscuta tipologia personajelor, dinamizând acțiunea- eleva este o fire nesigură, îngrijorată,timidă,în vreme ce profesorul este o fire binevoitoare,care dorește s-o ajute și totuși ușor ironic. 

b.,,  Onest ar fi să mărturisim că nu ştim exact de ce e importantă lectura scrierilor literare, în formarea unui elev. Dar că ştim, din experienţă – a noastră, a celor de dinaintea noastră – că ea are efecte profunde şi de durată.”

Tiparul textual este explicativ.Autorul mărturisește că din experiența proprie și a înaintașilor lectura este importantă,deoarece,,are efecte profunde și de durată”în formarea unui elev. Prin lectură, se înțelege rostul lumii,elevii devin empatici, carismatici și versatili. Se pot astfel adapta ușor în orice situație, în orice domeniu.

7.Prezintă un element de conținut comun celor două texte,valorificând câte o secvență relevantă din fiecare text.

 Un element comun celor două texte este relația dintre oameni.

   În primul text,Domnișoara Cucu, bănuitoare și ridicolă controlează gara,urmărind pe elevii care încalcă disciplina școlară.Tonul prin care se adresează este ridicat,autoritar,menit să intimideze,nu suportă să i se răspundă, pentru a arăta că ea controlează dialogul.În timp ce o umilește pe eleva derutată,nesigură,care vorbește cu teamă,alt personaj,profesorul este tolerant,omenos,pașnic.,înțelege umilința fetei care este dornică de a cunoaște și altă lume,gara este locul de a evada din cotidian,de a vedea trenurile care vin și pleacă oriunde și nicăieri:,, . Să-ți spun eu de ce ai venit. Pentrucă-ți place să vii la gară. Îți place să te uiți când trec trenurile.”Este ușor ironic față de intransigența Domnișoarei Cucu,iar elevei îi amintește de confuziile din teza la cosmografie.

  În textul 2, relațiile dintre oameni pot fi descoperite prin lectura unor cărți din care se poate înțelege cum se poate comunica mai uşor cu semenii noştri,cum se poate exprima mult mai clar ceea ce gândim şi cum dorim să împărtăşim şi celorlalţi.Prin lectură înţelegem lumea,, ridicându-ne deasupra poncifelor(banalităților) şi a locurilor comune”și astfel cititorul devine mai înţelegător,mai tolerant faţă de ceilalţi din jur,devenind un om între oameni.

8.Crezi că operele literare oferă soluții potrivite pentru rezolvarea unor situații dificile?motivează-ți răspunsul valorificând textul 2.

               Lectura are un rol important în formarea și educarea oamenilor, deoarece lărgește orizontul de cunoaștere,ajutând la dezvoltarea acestora. Reprezintă și  o modalitate de cunoaștere a sinelui prin trăirile poetice evidențiate, prin intermediul empatiei. De aceea, consider că, așa cum susține si Liviu Papadima în lucrarea sa,, De ce (să) citim?” cititul operelor literare constuie un element important în ajutarea apropierii de sine, dar totodată,, ne fac mai înţelegători şi mai toleranţi faţă de ceilalţi.”

   Desigur că prin lectură putem pătrunde într-o lume total diferită de cea în care trăim, fiind puși în situații noi, petrecute în medii diferite și săvârșite de personaje care, prin comportamentul lor, ne pot influența personalitatea. Se stabilește, astfel, o relație cu totul specială între autor, personaj și cititor. Citind avem ocazia să ne regăsim în personajele din carte, să trăim în felul nostru sentimentele pe care încearcă să le transmită autorul,să ne lămurim unele situații pe care nu le-am putut discuta cu cei din jur din diverse motive și poate că dificultatea pe care o întâmpinăm poate fi rezolvată judecând personajul sau întâmplările lui.

  Astfel identificarea cu eroul unui roman îl poate face pe cititor să reflecteze asupra propriilor sale alegeri, mai mult sau mai puțin corecte, să realizeze faptul că greșeala este complet umană și așa se poate regăsi în poveste.În felul ăsta va acorda mai multă atenție părților bune care îl caracterizează, revenind la propria subiectivitate, în deplina ei autenticitate.

  Cred, așadar, că cititul literaturii reprezintă un element esențial în apropierea de sine, ținând cont nu doar de faptul că acesta îi permite cititorului să-și exerseze imaginația și creativitatea, ci și să se regăsească în poveste și astfel să-și rezolve unele nedumeriri.

9. Asociază fragmentul din,,Steaua fără nume”de Mihail Sebastian cu un alt text literar,prezentând o valoare morală/culturală comună,prin referire la câte o secvență relevantă din fiecare text.

              

   Prin atitudinea sa omenoasă,pașnică,profesorul arată refuzul de a ceda în fața tonului  autoritar,umilitor al domnișoarei Cucu față de eleva apărută pe peronul gării.Chiar și tonul profesorului este,,blând”,o privește cu respect pe fata intimidată și prin câteva cuvinte ușor ironice caută să liniștească atmosfera în care  se aflau toate trei personajele:,,Să-ți spun eu de ce ai venit. Pentru că-ți place să vii la gară. Îți place să te uiți când trec trenurile.”Și astfel arată înțelegere pentru eleva ce căuta o evadare într-un loc ce părea desprins de realitate.

   O atitudine asemănătoare o are tot un profesor-de istorie- (romanul,,Viața ca o pradă”de Marin Preda)care în fața unor străini vizitatori este liniştit,încrezător în felul lui de a stăpâni clasa și de a le vorbi cu înțelepciune elevilor.Unul dintre elevi simte din  glasul ,,al cărui timbru mă atinse ca o surpriză niciodată trăită de mine, îmi rosti, în tăcerea care se lăsase, numele”respect și încredere. Glasul profesorului era aproape frăţesc, părea să-i spună elevului că știe ce gândeşte şi simte, că şi-a dat seama care e secretul lecturilor lui, dar acum trebuie să-și arate cunoștințele de istorie.

    Cei doi profesori impresionează prin felul calm,îngăduitor de a înțelege elevul,respectul pe care arătându-l va face din ei modele de viață.

Subiectul al Il lea

Scrie o notă de jurnal în care să arăți cum ai descoperit în curtea bunicilor un loc în care te-ai retras,pentru a citi cartea preferată.(secvență descriptivă,narativă,explicativă)

  

                                                                                                       Data:..............................................

                                 Dragul meu jurnal,

    Scriu astăzi despre cartea citită în vacanța de vară,pe care am petrecut-o la bunici.

    De îndată ce intru în curtea bunicilor, por­nesc într-o aventură prin grădina plină de flori. Este  ritualul meu preferat. Pornesc printre greieri şi cosaşi, pe drumul pe care îl ştiam doar eu şi câinele, tovarăşul meu de joacă.

   Merg pâş-pâş, pe lângă gar­dul din lemn, cu Felix în faţă, păşind tac­ticos peste stra­turile de crăiţe şi de petunii...nu călcăm niciuna,că se supără bunica. Ur­mează straturile cu legume, coacăzele ro­şii,în dreptul cărora Felix ştia că e cel mai important po­pas şi, undeva, în spa­­tele curţii, în­tr-un loc destul de retras, este opri­rea finală, în tufele de hortensii, pe care bunica mea le iubește mai presus de orice. Când ajun­g lân­gă ele, mă asigur că nu sunt supra­ve­ghea­t, mă furişez pe lângă părul cu frunze creţe şi-mi fac un culcuş drept în mij­locul lor. Este ob­ser­vatorul de unde privesc grădina şi ce­rul. Felix se cuibărește lângă mine şi stăm amân­­doi, el pufăind, eu atent la fiecare miş­ca­re din jur, de tea­mă să nu cumva să fim des­co­periţi.Deschid cartea de aventuri,pe care o citesc cu plăcere și în care sper că voi găsi personaje în care mă transform cu ușurință:,,Insula misterioasă” de Jules Verne și vreau descopăr geniul vizionar al autorului.

  Citesc despre inginerul Cyrus Smith și slujitorul său Nab , ziaristul Gedeon Spillet, marinarul Pencroff și nepotul său Herbert,care în plin război de secesiune, hotărăsc să evadeze din orașul Richmond unde aveau statutul de prizonieri de război.Pleacă cu un balon cu aer cald aflat în piața publică,profitând de vremea rea care a întârziat călătoria programată. Se prăbușesc în mare, dar spre norocul lor în imediata apropiere unei insule.  Cyrus Smith, prin cunoștințele sale vaste, se remarcă imediat ca leader. Împreună devin adevărați coloniști, reușind să-și amenajeze o căsă complet utilată, să cultive pământul și să facă fiecare element al naturii să lucreze în favoarea lor. Aveau senzația că nu sunt singuri. Cineva îi supraveghea în permanență și îi salva din toate primejdiile. Numai că oricât l-ar fi căutat, acest „cineva” nu avea de gând să se arate.

  Căldura amurgului înteţește mirosul florilor,iar eu mă ridic,propunându-mi să citesc altă dată continuarea.Și-apoi trebuie să apar la masa de seară,pentru că sunt așteptat cu ceva bun.

   Te las,dragul meu prieten și voi reveni la tine în curând........