Meseria practicată trebuie să răspundă nevoilor societății. 6.Transcrie două figuri de stil diferite din fragmentul următor, precizând felul acestora: ,,Automobilul înghițea lacom șoseaua, care se strecură, hopuroasă, peste lanuri înverzite, pe lângă coline împrăștiate ca niște mușuroaie uriașe, printre tufișuri uitate ici-colo ca perii în barba unui spân.”. --personificare: automobilul înghițea lacom șoseaua --comparație: coline împrăștiate ca niște mușuroaie uriașe 7. Prezintă, în minimum 30 de cuvinte, o diferență între limbajul utilizat în textul 1 și cel din textul 2, valorificând câte o secvență din fiecare text. În textul 1 este folosit limbajul artistic,beletrestic ,remarcăm din partea scriitorului o anume cultivare a expresiei, o grijă deosebită pentru alegerea cuvintelor şi ordonarea lor;mod de expunere:narațiune,descrierea,dialogul;figuri de stil. Caracterul limbajului nonliterar al textului 2 este dat de limbajul clar şi precis, lipsit de expresivitate artistică, în care cuvintele sunt folosite cu sensul lor propriu. Se folosesc mulţi termeni ştiinţifici şi tehnici:. ,,decizia orientării; domeniu de activitate; exersarea acelor abilități”;etc. 8. Ce simte doctorul Ispas după ce se întâlnește cu cerșetorul? Justifică-ți răspunsul la întrebare, prin referire la o emoție, valorificând textul 1. În momentul apariției omului orb îmbrăcat sărăcios și auzindu-l cerșind cu glasul ,,jalnic și tărăgănat”,doctorul Ispas îi dă câțiva bani și apoi își pune întrebări despre starea nefericită a omului,fiind cuprins de o supărare adâncă ,îndurerat,fiindcă sunt semeni de-ai lui,, care nici nu se sinchisesc” de cei năpăstuiți de soartă 9. Asociază fragmentul din Cerșetorul de Liviu Rebreanu cu un text literar studiat la clasă sau citit ca lectură suplimentară, prezentând o valoare comună, prin referire la câte o secvență relevantă din fiecare text.
Iată asocierea mea: ,,Șerban Voinea se adresă lui Magheru,rămas oarecum stingher,în sărbătorirea familială pe care o declanșase. -Domule doctor,mă înclin în fața științei dumitale... -Și eu,colega,te felicit din toată inima,se alătură medicul Preda.Dar spune-mi,rogu-te,cum ai procedat?Sunt foarte curios să aflu... -N-a fost decât o simplă experiență care a reușit și atâta tot... Șerban Voinea obiectă: -Această simplă experiență puteau s-o facă și somitățile medicale cărora m-am adresat.De ce n-au făcut-o?Să nu le fi trecut prin devlă? -Tot ce se poate!Eu la ce m-am gândit?Aflasem că domnișoara Zăvideanu,din cauza puternicei emoții,produsă de decesul mamei...a făcut paraplegia. -În mod inexplicabil pentru mine,întrerupse Preda. -Nu tocmai inexplicabil,pentru că este dotată cu o sensibilitate excesivă,aș zice bolnăvicioasă.O fată normală n-ar fi pățit nimic.Mă temeam șă nu aibă vreo leziune cerebrală,dar n-a avut.În tot cazul,influxul nervos a încetat de a-și mai exercita acțiunea asupra contracției musculare,țesutul muscular rămânând însă indemn.Ori,când m-am apropiat adineauri pe furiș de ea și am strigat-o,i-am provocat o emoție tot atât de violentă ca și prima,încât s-a restabilit circulația normală a influxului nervos în membrele paralizate.Asta-i tot! -N-am înțeles prea mare lucru,zise Voinea,dar ești formidabil,doctore!” (Mihail Drumeș, Cazul Magheru) În fragmentul din povestirea,,Cazul Magheru”o întâmplare neobișnuită creează nedumerirea unor oameni care asistă la rezolvarea unui caz medical într-un mod ciudat-fără medicamente,printr-o metodă originală,simplă,ca o joacă.Cei din jur sunt curioși să afle procedeul prin care Magheru reușise să schimbe starea unei fete care trecuse printr-un șoc emoțional cauzat de moartea mamei sale. Explicația medicului Magheru este simplă,deși folosește termeni medicali: din cauza unei sensibilități deosebite,fata suferise paralizia membrelor inferioare și superioare.Explicația medicului este o lecție de medicină. Asemănător medicului Magheru și doctorul Ispas este omul cu compasiune față de semenii săi,dornic de a vindeca rănile care-i fac pe oameni neajutorați,atenți la durerile celor din jur și caută să îndrepte starea omului orb. Ei sunt ,,apostolii”,cei trimiși, mesagerii adevărului,au o convingere puternică în ceea ce fac și luptă pentru ceea ce consideră drept, dornici să ajute.
B. 1. Încercuiește litera corespunzătoare răspunsului corect: Au același număr de litere și sunete cuvintele din seria: a) cârciumă, înghițea, jocheu. b) ochelarii, bunicică, genele. c) sociale, cerșetorul, specifice. d) alegere, excesivă, decizie. 4. Încercuiește litera corespunzătoare răspunsului corect: Există o relație de omonimie între cuvintele din seria: a) iar orbul povestea oftând des / întunericul dens îl copleșea; b) mașina se opri înaintea cârciumei /automobilul alerga din ce în ce mai năvalnic c) aerul dimineții aspru și rece, îl izbea în față / doctorul nu era un om aspru d) n-ar mai întâlni orbi în fiecare comună / figura lui îmi este comună. 3. Încercuiește litera corespunzătoare răspunsului corect: Sensul contextual al expresiilor subliniate în secvența: ,,îi stătea mereu pe limbă să poruncească șoferului îndrăgostit de iuțeală să meargă mai cu băgare de seamă” este: a) îi venea să spună, cu grijă b) nu-și amintea clar, cu atenție c) era gata să spună, cu interes d) avea un lapsus, precaut. 2. Încercuiește litera corespunzătoare răspunsului corect: Există doar cuvinte derivate în seria: a) înghițea, tufișuri, neobosită. b) prietenoasă, zguduiturilor, iuțeala. c) orbului, jalnic, oftând. d) bucurie, fiecare, precum. 5. Selectează, din fragmentul următor, trei substantive comune aflate la cazuri diferite, pe care le vei preciza: ,, Peste câteva minute intrau în Ciolănești, și mașina se opri înaintea cârciumei, care se pitula, cu o sfială ademenitoare, tocmai în fața bisericii. Pe prispa soioasă, vreo doi țărani, cu luleaua între măsele, se holbau la mașina ce pufăia trudită.” 6. Alcătuiește o propoziție negativă în care substantivul doctor să aibă funcția sintactică de atribut în cazul acuzativ(1) și o propoziție exclamativă în care adjectivul blajin să fie atribut în cazul dativ. (2) 7. Completează enunțul ,, Doctorul se gândește la cerșetorul orb” cu o propoziție, astfel încât în fraza obținută să existe un raport de coordonare concluzivă. 8. Rescrie enunțul următor, corectând greșelile de orice natură: Nu alege o carieră doar pentru bani sau pentru că alții cred că ar fi cea mai optimă opțiune! Încearcă să îți cunoști pasiunile care le ai! Tot ce contează este să fi deschis și să-ți urmezi inima. Consultă-te cu părinții a căror păreri sunt inportante! O alegere greșită poate să aibe urmări neplăcute pentru tine. II Scrie o compunere, de minimum 150 de cuvinte, în care să-l caracterizezi pe doctorul Ispas, personajul din textul lui Liviu Rebreanu. În redactarea caracterizării, vei avea în vedere: − precizarea a două date de identificare a personajului (nume, vârstă, ocupație, origine, portret fizic etc.); − numirea a două trăsături morale ale personajului; − ilustrarea a două mijloace de caracterizare diferite, prin câte o secvență comentată; − corelarea unei valori personale cu una dintre valorile personajului.
În prezentarea personajului sunt folosite mijloace de caracterizare directă şi indirectă. Caracterizarea directă a doctorului Ispas,oculist, este realizată de autor în drumul doctorului spre un loc unde exista,, o molimă strașnică de scarlatină.”Este descris ca un om,,blajin”,blând,omenos,zâmbitor,generos,numit de cei din jur„apostolul meseriei doftoricești.”I se potrivește numele,este,,cel trimis",un misionar, propagator înflăcărat al unei dorinței de a fi de folos celor necăjiți de soartă,este omul cu devotament, credință, curaj.Deși se teme de viteza automobilului,se simte vioi,însuflețit de misiunea sa.Poposește la cârciuma din sat,pentru a mânca ceva și îi apare în față un cerșetor orb într-o stare sărăcăcioasă,zdrențăros,, mormăind jalnic și tărăgănat.” Caracterizarea indirectă a personajului reiese din comportamentul față omul nefericit,chinuit.Doctorul,mărinimos,îi dă câțiva bănuți,dar vederea orbului nu-l părăsește și caută răspunsuri la întrebările din minte despre boala orbului,despre nepăsarea semenilor față de durerile oamenilor.Se hotărăște să vadă ochii orbului,gândind că-l poate ajuta.Îl examinează ca pe un adevărat pacient,îl întreabă despre cum se simte,ascultând cu atenție răspunsurile lui,fără a lua în seamă atitudinea neîncrezătoare a celor din jur. Prin acest personaj,autorul a prezentat un om între oameni cu credință, curaj, responsabilitate, propovăduire a adevărului cu darul de a sluji,de a se înălța în dorința de ajutor pentru semenii îndurerați. Stilul narativ al lui Rebreanu este sobru, direct și emoționant, iar povestea la persoana a 3a se dezvoltă lent, treptat și tensionat, prin preferinţa pentru exprimarea exactă, căutând mereu ,,cuvântul ce exprimă adevărul’’. Maniera obiectivă de exprimare presupune crearea de tipuri umane cu viaţă sufletească proprie:doctorul Ispas şi Cerșetorul orb. (În popor, sărbătoarea Înălţării Domnului se mai numeşte și Ispas, după numele martorului ascuns, Ispas, un cioban, ascuns pe după pietre, a urmărit evenimentul, tăcut şi uimit, şi mai apoi a povestit alor săi cele întâmplate.)
| 