poezia: SALCÂMI de A.E.Baconsky

Opera lirică este creația în care autorul își exprimă, în mod direct, ideile, emoțiile, apelând la un limbaj artistic. Poezia ,,Salcâmi” de poetul A.E.Baconski este un text liric, pe tema amintirilor din copilăria demult trecută.  El optează pentru o poezie ce propune o relaţie nouă cu realul, dintr-un unghi individual şi fundamental liric. Monologul discret al poetului singuratic cu lumea exprimă o atmosferă duioasă,melancolică. Poetul îşi compune o ipostază de visător al amintirilor despre trecut,strânse în memorie,vederea copacilor  face posibila reîntoarcerea anilor care au trecut. Edificatoare sunt versurile ce exprimă nostalgia și regretul trecerii timpului care-i stârnește amintiri.Titlul poeziei este un substantiv la numărul plural,nearticulat,simbol al veșniciei,martor ocrotitor al iubirii,al speranței,elementul păstrător al tradiției,sunt legăturile pe care le are cu locurile începutului de viață.

            Un prim argument în favoarea acestei afirmații îl reprezintă subiectivitatea sporită a textului. Poezia se constituie într-un monolog liric adresat, marcat de vocativul urmat de o apoziție dezvoltată:,,salcâmi,arbori de câmpie”descriși cu epitetul,,flori albe”.Destăinuirea  sentimentală este directă adresată ca unor ființe vii:,,îmi amintiți copilăria”simțindu-i ,,frați”,cuvânt ce se repetă în versurile poeziei.Se revede în natura copilăriei și enumeră locurile:malul râului,șesul, cireada,revăzându-se ,,un copil desculț”,epitet ce marchează începutul vieții cu dureri,,mărăcini”,tabloul este vizual .Exclamația,,o,drumuri lungi șerpuite„...evidențiază destinul  omului trecut prin drumurile unduitoare ale vieții.Este neliniștit ,întrebându-se retoric dacă copacii copilăriei trecute ,,mai trăiți...ori ați fost tăiați”de timpul nemilos-,,iarnă”-metaforă  completată cu,,zăpezi și viscol”-încercările dureroase ale vieții.Plânsul mocnit al trăirilor este exprimat prin repetiția cuvântului,,frați”.Se vede luând locul fraților –salcâmi-simboluri ale copilăriei,purtând ,,florile albe”inocente,pure ,,scuturându-le”agitându-se  în viața senină.Poezia se încheie prin repetiția primelor versuri,omul matur  mărturisind reîntoarcerea la copilărie care evidențiază  tumultul de sentimente care îl copleșesc. Sentimentul de nostalgie aduce o stare neobișnuită a omului reîntors la anii copilăriei cu florile albe ale salcâmilor.                                                                          Un alt argument îl reprezintă aspectul confesiv al textului realizat prin exprimarea directă a nostalgiei, dar și prin construcția aparent simplă, dar plină de semnificații a textului.Pronumele repetat,,voi”,prezentul verbelor,discursul liric plin de melancolie  accentuează reîntoarcerea la copilărie.Utilizarea ritmului iambic,în construcția strofelor creează o cursivitate deosebită a discursului liric și sporește caracterul confesiv al poeziei.

            În concluzie, prin argumentele dezvoltate mai sus, am arătat că poezia citată aparține genului liric.

fraza

Dacă cineva are nevoie de doctor, de poliţist sau de pădurar în acea zonă,1/ va trebui2/ să aştepte 3/până ce acesta va fi adus în vale cu elicopterul4/ sau până ce va ajunge acolo pe jos. 5/.

1=Cdț//2=PP//3=SB//4=CT//5=CT//

            Eu știu1/unde vom petrece vacanț2/.
               
               PP                     CD

compunere--Întâmplare petrecută într-o zonă turistică

Aaaaaa!!! Maramureș plai cu flori... de când îmi doream să te văd și, în sfârșit, am avut ocazia. După multe zile petrecute cu planuri ,bagaje,discuții ,am plecat cu familia să vizităm Maramureșul, mai ales auzind că e o zonă în care tradițiile există neatinse,ca de la  începuturi. Casele din lemn, atât de caracteristice zonei rurale a Maramureşului, vechi ,cu  şindrilă de lemn,cu  falnicele porţi sculptate de meșterii anonimi,cu oameni calzi şi primitori, cu meşteşuguri, cu porturi populare şi mai ales biserici din lemn foarte bine păstrate sunt o inedită întoarcere în timp, o experienţă aparte pentru mine,vizitatoare a Muzeului Satului şi o nostalgică amintire.

Totul a fost perfect încă de când am ajuns pe Valea Izei,unde drumul şerpuieşte printre căpiţe şi peisaje care oricând ar putea ţine loc de definiţie într-un dicţionar vizual pentru termenul „idilic“.În curţi se zăreşte câte-un soi de copac în crengile căruia zac atârnate oale, cratiţe, care mai de care mai colorate, mai felurite, mai curate. Se cheamă clenci şi, pe de o parte, dă de veste dacă în curtea respectivă există o fată bună de măritat şi, pe de altă parte, dă seamă de hărnicia gazdei. 
 Vechile datini sunt şi ele prezente la toate evenimentele din an.Am ajuns într-o casă veche,albă ,cu flori colorate și oameni primitori,care ne-au îmbrăcat din prima zi a șederii noastre în haine populare.Nu-mi venea să cred!Ce întâmplare ciudată!Și așa am purtat toată șederea mea,am mers cu mocănița,trenul vechi de munte,am dansat la hora satului,am urcat pe dealuri, la stână,am mers cu calul prin pădurea întunecoasă.La plecare,am primit un pachet voluminos și o rugăminte :să-l deschid acasă.Întoarcerea mi s-a părut o veșnicie.Acasă!în sfârșit!deschid pachetul și recunosc costumul popular purtat și o urare:,,să te întorci în Maramureș,să-ți dăruiască veșnicia”!!!!!!!!!
 

doina populară: FLORICICA

             Frunza verde de alună,

Ma dusei noaptea pe lună,

Sa găsesc o floricică

Care mult inima-mi strică,

Si s-o-ntreb de ce-n gradină

Pleacă fruntea și suspină?

,,Eu mă plec, floarea-mi răspunde,

Caci o jale mă pătrunde,

Arde sufletu-mi și geme,

Căci mă trec fără de vreme.

Trei zile sunt înflorită

S-apoi cad de vânt pălită.

De-abia cresc și mă fac floare,

Abia mă-ncălzesc la soare,

Și pe mine cade-ndată

Umbra neagră-ntunecată,

Încât nime nu mă vede,

Floare sunt ori iarbă verde.”

    Doina populară este o creație vocală sau instrumentală în care sunt exprimate sentimente intense de dragoste, de dor, de înstrăinare, de revoltă. Textul citat reprezintă o doină de dor și jale.

          Un prim argument în sprijinul acestei afirmații îl reprezintă implicarea instanței lirice, evidentă prin mărcile lexico-gramaticale ale eului liric. Dintre acestea, amintim: verbe de persoana I (mă dusei,să găsesc,să întreb;răspunsul florii:mă plec,mă pătrunde....), pronume de persoana I (-mi, mă). Mai mult decât atât, discursul liric se deschide cu sintagma des întâlnită în poeziile populare,,frunză verde”care este o formulă-refren specifică oralității:frunza este elementul naturii veșnice,iar verde este speranța.;alună simbolizează sâmburele vieții,fructul înțelepciunii și al cunoașterii,alunul este arborele magic.Următoarele versuri reprezintă mărturisirea omului dornic de cunoaștere– aflarea florii ce i-ar putea da răspunsuri pentru zbuciumul sufletului, pentru suferința inimii,într-un moment magic,,noaptea pe lună”:,,să găsesc o floricică...care mult inima-mi strică”. Aceste versuri surprind o practică veche, aceea de a vindeca focul inimii, omul își lămurește neliniștile dialogând cu natura. Floarea este una dintre cele mai frumoase creații ale naturii, ea are un limbaj propriu,iar omul o vede asemenea lui,,pleacă fruntea și suspină”.

       Un alt argument care atrage atenția este răspunsul florii-personificare- este vocea sufletului,al celuilalt eu. Aceasta explică jalea,arsura sufletului,geamătul pentru timpul care trece nemilos peste o ființă,,mă trec fără de vreme”,vântul vieții,,umbra neagră-ntunecată”metafora morții care- o stinge.Totul este trecător:floarea ca și omul înflorește,crește,se-ncălzește la soarele vieții și-apoi umbra neagră o transformă în ,,iarbă verde”, iarba este un simbol potrivit pentru caracterul trecător al vieţii umane . Tonul dialogului este un oftat al omului trecător prin viață.                                                                                                                                                                    Remarcăm, de asemena, limbajul artistic: dialogul omului cu propriul eu,cuvintele simple,prezentul verbelor conferă o muzicalitate deosebită poeziei. Același efect îl accentuează și elementele de versificație, măsura de 8-9 silabe, monorima.

         În concluzie, datorită subiectivității textului și limbajului artistic, se poate afirma că poezia dată reprezintă o doină populară.

compunere-O vizită la grădina botanică

Adesea,indiferent de anotimp mă plimb prin grădina botanică,   oază de liniște,de culori,de parfumuri,de aer curat, dar și baza de cercetare pentru studenți și elevi pasionați de știința plantelor. Aici natura este atotstăpânitoare pe multe hectare de teren ondulat și accidentat, care permite cultivarea unei mari varietăți de plante .                                                                                                                                                          Un loc cu un farmec aparte este Gradina Japoneză, unde se găsesc, pe lângă specii din flora acestei țări, și elemente de arhitectura specifice.
Relieful variat permite aranjamente deosebite de arhitectura peisagista, grupând plante din Munții Himalaya, Caucaz, din zona Balcanilor și a Mediteranei. Sunt cultivate nu numai plante cu o importanță economică (melifere, medicinale, textile sau industriale), dar se încearcă și protejarea și înmulțirea unor plante rare, amenințate cu dispariția. Mă opresc în fața unui palmier și-i admir

frunzele penate sau în evantai, florile numeroase albe, galbene sau roze, lipsite de valoare ornamentală  grupate în inflorescenţe mari, simple sau ramificate.Unii palmieri au un  fruct- o drupă sau bacă de la dimensiuni variabile unei curmale la cea a unei nuci de cocos(așa am învățat la ora de botanică).Simt aerul plin de noblețe lângă evantaiul ce-mi mângâie obrazul și-mi amintesc că palmierul era cel mai preţuit arbore, iar frunzele lui erau folosite ca evantaie pentru regi şi regine,iar în  Duminica dinaintea Paştilor, oamenii au luat în mâini ramuri de palmier şi măslin, aşteptându-L cu bucurie pe Mântuitorul lumii. Frunzele de palmier l-au  întâmpinat pe Mântuitor,netezindu-i calea și răcorindu-i aerul din jur.

Îmi place în Grădina Botanică!Trec apoi pe lângă serele care se remarcă printr-o colecție de cactuși si plante carnivore,apoi admir  heleșteurile cu plante acvatice și broscuțe jucăușe, căsuța bonsailor, boltele de trandafiri,  colecția de cactuși de mari dimensiuni, specii cultivate într-o zonă cu întindere mare și cu deschidere către soare. Dar florile aduse din toată lumea în straturi de dimensiuni diferite descriu privirii Paradisul visat de noi,muritorii dornici de frumos!!!

poezia AMIAZĂ de Șt.O.Iosif

Textul liric  este un text literar în care autorul exprimă gânduri, idei, sentimente în mod direct, prin intermediul unei voci numite eu liric, folosind un limbaj artistic, încărcat de subiectivitate.

   ,,Amiază” este un text liric al poetului Șt.O.Iosif, pentru că are toate caracteristicile acestui tip de text. În primul rând, este un text liric pentru că exprimă trăirile proprii ale autorului în mod direct. Contemplând un peisaj de vară, acesta este într-o stare de liniște,descriind tabloul ce se deschide panoramic în față:,,departe”observă ,,scorburoșii nuci”,inversiunea epitetului exprimă vechimea arborilor ce stăpânesc cu,,negrele umbre”,imaginea aduce fiori.Privirea alunecă,,peste-un deal”urmărind,,un nouraș grăbit”,diminutivul accentuează delicatețea exprimării,este asemănat cu ,,trena”unei albe rochii,de parcă zarea este o sală de bal. Peisajul este totuşi încântător şi eul liric este fermecat de liniștea amiezii,descoperind ,,mai jos”satul(cătunul)dormitând,viața parcă a dispărut.Cuvintele strofei:,,umbrare,tihnit,dormitează,liniștea”completează tabloul amiezii,plin de pace,iar epitetul,,albă”aduce o notă de puritate în paradisul descris. Măreţia naturii îl copleşeşte şi are sentimentul că trebuie să existe un creator care a zămislit-o. Îşi închipuie natura ca pe un cuib,în care credința,,bisericuța”ocrotește viața,comparația,,cum stă o cloșcă între pui”îl întoarce la ,,cerdacul casei”. Omul se simte ocrotit de divinitate în faţa naturii liniștite.

            În al doilea rând, textul este liric, deoarece există un eu liric. Acesta îşi face simţită prezenţa prin verbele la persoana I „stau,alunec”,care dau senzația de cufundare în somn. 

            În al treilea rând, caracterul liric al textului este dat de limbajul folosit. Este un limbaj artistic, care creează imagini vizuale, prin intermediul cărora poetul îşi exprimă starea de liniște, pentru a sugerea măreţia şi misterul naturii şi pentru a transmite un sentiment de împăcare. Eul liric simte existenţa divinității îndărătul acestei grandori.

            Limbajul artistic se arată şi prin forma muzicală a textului, care este organizat în versuri cu măsură egală (de 9 – 8 silabe), are rimă îmbrățișată şi ritm iambic.

  În concluzie, textul „Amiază” este liric, deoarece, prin vocea  unui eu liric, autorul comunică în mod direct emoţii şi gânduri legate de un peisaj liniștit al amiezei de vară, folosind un limbaj expresiv prin care reuşeşte să ne impresioneze puternic.

  POEZIA:                 ,, Stau în cerdacul casei mele//Departe,peste vii,privind//cum scorburoșii nuci întind//pe-alocuri negrele umbrele.

                      Alunec mai departe ochii//Și peste-un deal văd cum dispare,//Ca trena unei albe rochii,//Un nouraș grăbit în zare.

                     Mai jos,ascuns între umbrare,//Tihnit cătunul dormitează//Și,albă-n liniștea de-amiază.

                    Ocrotitoare-asupra lui,//Bisericuța stă de pază//Cum stă o cloșcă între pui.”

        

15 iunie EMINESCU--in memoriam

      Deschideți un volum de poezii al poetului Mihai Eminescu,citiți doar titlurile,studiați apoi mărturiile vremii  trăite de poet,vedeți-l obosit,nefericit și-i veți înțelege dorința de a se stinge,,la marginea mării’’ca pe o izbăvire,ca pe o reîntoarcere mioritică în natura ce-i dăruia de-atâtea ori balsamul,vraja și statornicia ei; întrebați marea: de ce nu i-a îndulcit cântul,de ce valurile nu i-au mângâiat fața,de ce nu i-a șters dorul de moarte,de ce nu i-a dat din puterea ei?

  A fost,,băiet’’,a cutreierat păduri,s-a culcat lângă izvoare,a trecut codri de aramă,a ajuns în pădurea de argint,acolo unde numai gândul călător vedea,,un cuibar rotind de ape peste care luna zace’’,a stat la o masă mare-ntinsă  alături de Călin-mirele-zburător și a admirat-o pe gingașa mireasă—el a fost la Facerea Lumii. A stat singur la masa de brad cu stolurile de gânduri,,dulci iluzii’’,a zâmbit la chemarea copilăriei,a fost sub un salcâm,,sara pe deal’’,așteptând iubirea,s-a urcat în înalturi și- a devenit Luceafăr cerând nemurirea, ispitit de chemarea glasului pământean,i-a venerat pe epigoni,a fost,,la Rovine’’cu Mircea cel Bătrân,a fost  Făt-Frumos din lacrima cerului,a neantului.

  Citiți o poezie  de Eminescu și vă va fi dor de el; așa cum florile caută pământul,cautați-l sub teiul ce-și scutură parfumul,și…de-atâtea frunze care mor cazând… cuvintelor li se va face  urât…acum, în nopțile de iarnă și de vară....cu Luceafăr blând… tuturor ne e dor de Eminescu …și atât!!!

compunere-COMPETIȚIE SPORTIVĂ

    A sosit ziua cea mare(parcă aș fi într-un film),este ziua în care turneul de tenis internațional va începe.Concurenții,băieți și fete,elevi,din diferite țări ale Europei se vor întrece pentru un loc cât mai bun în clasament.M-am pregătit în antrenamente sub atenta supraveghere a antrenorilor și am învățat că timpul petrecut pe terenul de joc trebuie să fie prioritar în programul meu de antrenament, dar nu voi ignora antrenamentele de forţă şi cardiovasculare, pentru a-mi perfecţiona jocul.Am  plecat însoțit de tatăl meu,fost tenismen amator,cu un bagaj consistent: mingi,rachete,prosoape,costum de schimb și multă încredere în puterea mea de a învinge.Pe teren,ne-am aliniat cei trei reprezentanți ai României alături de mulți,mulți... din alte țări.Am avut noroc,mi-a spus antrenorul,vom intra primii pe teren.Și-atunci,când am salutat arbitrul și pe adversar,am auzit câteva voci care strigau,,hai România!”,m-am simțit  acasă. Datorită suprafeţelor de joc moderne, meciul de tenis se desfăşoară mai intens şi mai accelerat, fapt ce surmenează din punct de vedere fizic,dar m-am concentrat,mi-am amintit toate indicațiile antrenorului: tenisul și modul în care a fost gândit scorul se bazează pe ideea că, a servi (a pune mingea în joc) este un avantaj, iar pentru a câștiga este necesar să te dovedești mai bun, să câștigi, pe serviciul adversarului (în cadrul unui tiebreak, se numește mini-break). Totul s-a jucat la intensitate maximă: bombe, pe dreapta şi pe rever, scurte, contrascurte, loburi, smeciuri returnate uluitor. Viteza de deplasare a mea și a adversarului părea ireală. Tensiunea a rămas atât de mare până la ultima minge, încât Italianul n-a observat că avea racheta,, varză” după o dreaptă năprasnică – se pregătea să servească, iar arbitrul i-a atras atenţia că i s-a rupt racordajul! Ultima minge: am 6-2 în tie-break, după ce avusem alte 3 mingi de meci, anulate cu forehand-uri trimise pe contre pied cu „mână rece” şi servesc. Bat mingea de pământ îndelung, respir adânc, parcă aș vrea s-o ţin aşa la nesfârşit, să nu se termine vreodată acest meci de basm,lovesc și....sunt CAMPION.Cu mâna întinsă merg spre adversar și-i spun:grazie,noi sono i campioni!,chiar dacă am învins EU,îl socotesc EGALUL meu,asta înseamnă fair-play.         Și..să nu uit: Joacă “Aici și acum”-  Gândește pozitiv-  Respiră-Relaxează-te -energizează-ți musculatura....iar după meci: să-mi analizez și să-mi vizualizez meciul.

 

TEXT NONLITERAR

,,Culoarea lor, care ar putea aminti de celebra melodie „La vie en rose“, a nemuritoarei Edith Piaf, şi picioarele subţiri, ca nişte nuiele, creează imaginea unei fiinţe fragile. Însă flamingul mic din Africa este o pasăre tare de tot.

Pînă la patru milioane de păsări Phoeniconaias minor trăiesc în lacurile sodice înşirate de-a lungul Văii Marelui Rift african. Numite astfel din cauza bicarbonatului de sodiu dizolvat din solul vulcanic, lacurile calde şi puţin adînci favorizează creşterea spirulinei, principala hrană a păsării.
Pentru flamingo, hrănirea înseamnă o nouă perspectivă: cu susul în jos. Ca să consume alga spirulina, principala sa sursă de hrană, pasărea îşi întoarce capul, iar baza ciocului e îndreptată în sus. Mandibula mare serveşte şi drept plutitor, pentru a-i împiedica ciocul să se scufunde prea mult. În timp ce pasărea îşi leagănă capul dintr-o parte în alta, limba mare şi groasă pompează apa în mandibula asemănătoare unei scafe, unde filtrul de excrescenţe în formă de perişori extrage algele. Stolurile de flamingi au nevoie de cantităţi uriaşe de spirulină. O sută de mii de păsări consumă 30 de tone pe zi, dar au fost observate şi stoluri de peste un milion de exemplare. Însă nu întotdeauna cresc suficiente alge în lacurile de pe Marele Rift; chiar şi cele mai bogate colonii de spirulină pot dispărea în scurt timp. Când condiţiile se schimbă, zgomotoşii nori rozalii se grăbesc spre lacul următor. Programul lor e imprevizibil. Flamingii mici nu migrează – ei hoinăresc.”(Margaret Zackowitz---FLAMINGII(National Geographic-2003))                         

Textul nonliterar este un text care are drept scop informarea obiectivă a cititorului în legătură cu anumite aspecte ale realităţii  într-un limbaj clar şi precis, conţinând adesea termeni ştiinţifici şi tehnici.

Fragmentul“Flamingii” este un text nonliterar, pentru că are toate caracteristicile unui astfel de text.

În primul rând, este text nonliterar, deoarece conţine  informaţii obiective despre flamingul mic din Africa, şi nu opiniile subiective ale autorului. Aflăm prin urmare despre această pasăre că trăiește în lacurile înșirate de-a lungul Văii Marelui Rift african,lacuri calde și puțin adânci ce favorizează creșterea spirulinei ,cu care se hrănesc. Ni se spune cum se hrănesc aceste păsări și că au nevoie de mari cantități de spirulină. Alte informaţii oferite de text se referă la cantitatea de spirulină pe zi.. De asemenea,când condițiile se schimbă,flamingii pleacă spre lacul următor,nu migrează,ci hoinăresc. Acestea sunt câteva dintre informaţiile conţinute de text.

În al doilea rând, caracterul nonliterar al textului este dat de limbajul său. Este un limbaj clar şi precis, lipsit de expresivitate artistică, în care cuvintele sunt folosite cu sensul lor propriu. Se folosesc mulţi termeni ştiinţifici şi tehnici, precum:flamingul mic,valea marelui rift african,spirulina,mandibula.

În concluzie, textul “Flamingii” este nonliterar, pentru că ni se prezintă informaţii obiective despre o pasăre reală, folosindu-se un limbaj ştiinţific.