compunere--Întâmplare petrecută într-o zonă turistică

Aaaaaa!!! Maramureș plai cu flori... de când îmi doream să te văd și, în sfârșit, am avut ocazia. După multe zile petrecute cu planuri ,bagaje,discuții ,am plecat cu familia să vizităm Maramureșul, mai ales auzind că e o zonă în care tradițiile există neatinse,ca de la  începuturi. Casele din lemn, atât de caracteristice zonei rurale a Maramureşului, vechi ,cu  şindrilă de lemn,cu  falnicele porţi sculptate de meșterii anonimi,cu oameni calzi şi primitori, cu meşteşuguri, cu porturi populare şi mai ales biserici din lemn foarte bine păstrate sunt o inedită întoarcere în timp, o experienţă aparte pentru mine,vizitatoare a Muzeului Satului şi o nostalgică amintire.

Totul a fost perfect încă de când am ajuns pe Valea Izei,unde drumul şerpuieşte printre căpiţe şi peisaje care oricând ar putea ţine loc de definiţie într-un dicţionar vizual pentru termenul „idilic“.În curţi se zăreşte câte-un soi de copac în crengile căruia zac atârnate oale, cratiţe, care mai de care mai colorate, mai felurite, mai curate. Se cheamă clenci şi, pe de o parte, dă de veste dacă în curtea respectivă există o fată bună de măritat şi, pe de altă parte, dă seamă de hărnicia gazdei. 
 Vechile datini sunt şi ele prezente la toate evenimentele din an.Am ajuns într-o casă veche,albă ,cu flori colorate și oameni primitori,care ne-au îmbrăcat din prima zi a șederii noastre în haine populare.Nu-mi venea să cred!Ce întâmplare ciudată!Și așa am purtat toată șederea mea,am mers cu mocănița,trenul vechi de munte,am dansat la hora satului,am urcat pe dealuri, la stână,am mers cu calul prin pădurea întunecoasă.La plecare,am primit un pachet voluminos și o rugăminte :să-l deschid acasă.Întoarcerea mi s-a părut o veșnicie.Acasă!în sfârșit!deschid pachetul și recunosc costumul popular purtat și o urare:,,să te întorci în Maramureș,să-ți dăruiască veșnicia”!!!!!!!!!