Textul
liric este un text literar în care autorul exprimă gânduri, idei,
sentimente în mod direct, prin intermediul unei voci numite eu liric, folosind
un limbaj artistic, încărcat de subiectivitate.
,,Amiază” este un text liric al
poetului Șt.O.Iosif, pentru că are toate caracteristicile acestui tip de
text. În primul rând, este un text liric pentru că exprimă trăirile
proprii ale autorului în mod direct. Contemplând un peisaj de vară, acesta este
într-o stare de liniște,descriind tabloul ce se deschide panoramic în
față:,,departe”observă ,,scorburoșii nuci”,inversiunea epitetului exprimă
vechimea arborilor ce stăpânesc cu,,negrele umbre”,imaginea aduce fiori.Privirea
alunecă,,peste-un deal”urmărind,,un nouraș grăbit”,diminutivul accentuează
delicatețea exprimării,este asemănat cu ,,trena”unei albe rochii,de parcă zarea
este o sală de bal. Peisajul este totuşi încântător şi eul liric este fermecat
de liniștea amiezii,descoperind ,,mai jos”satul(cătunul)dormitând,viața parcă a
dispărut.Cuvintele strofei:,,umbrare,tihnit,dormitează,liniștea”completează
tabloul amiezii,plin de pace,iar epitetul,,albă”aduce o notă de puritate în
paradisul descris. Măreţia naturii îl copleşeşte şi are sentimentul că trebuie să
existe un creator care a zămislit-o. Îşi închipuie natura ca pe un cuib,în care
credința,,bisericuța”ocrotește viața,comparația,,cum stă o cloșcă între pui”îl
întoarce la ,,cerdacul casei”. Omul se simte ocrotit de divinitate în faţa naturii
liniștite.
În
al doilea rând, textul este liric, deoarece există un eu liric. Acesta îşi face
simţită prezenţa prin verbele la persoana I „stau,alunec”,care dau senzația de
cufundare în somn.
În
al treilea rând, caracterul liric al textului este dat de limbajul folosit.
Este un limbaj artistic, care creează imagini vizuale, prin intermediul cărora
poetul îşi exprimă starea de liniște, pentru a sugerea măreţia şi misterul
naturii şi pentru a transmite un sentiment de împăcare. Eul liric simte existenţa
divinității îndărătul acestei grandori.
Limbajul artistic se arată şi prin forma muzicală a textului, care este
organizat în versuri cu măsură egală (de 9 – 8 silabe), are rimă îmbrățișată şi
ritm iambic.
În concluzie, textul „Amiază” este liric,
deoarece, prin vocea unui eu liric, autorul comunică în mod direct
emoţii şi gânduri legate de un peisaj liniștit al amiezei de vară, folosind un
limbaj expresiv prin care reuşeşte să ne impresioneze puternic.
POEZIA: ,, Stau în cerdacul casei mele//Departe,peste
vii,privind//cum scorburoșii nuci întind//pe-alocuri negrele umbrele.
Alunec mai departe
ochii//Și peste-un deal văd cum dispare,//Ca trena unei albe rochii,//Un nouraș
grăbit în zare.
Mai jos,ascuns între
umbrare,//Tihnit cătunul dormitează//Și,albă-n liniștea de-amiază.
Ocrotitoare-asupra lui,//Bisericuța
stă de pază//Cum stă o cloșcă între pui.”
