A sosit ziua
cea mare(parcă aș fi într-un film),este ziua în care turneul de tenis
internațional va începe.Concurenții,băieți și fete,elevi,din diferite țări ale
Europei se vor întrece pentru un loc cât mai bun în clasament.M-am pregătit în
antrenamente sub atenta supraveghere a antrenorilor și am învățat că timpul
petrecut pe terenul de joc trebuie să fie prioritar în programul meu de
antrenament, dar nu voi ignora antrenamentele de forţă şi cardiovasculare,
pentru a-mi perfecţiona jocul.Am plecat
însoțit de tatăl meu,fost tenismen amator,cu un bagaj
consistent: mingi,rachete,prosoape,costum de schimb și multă încredere în
puterea mea de a învinge.Pe teren,ne-am aliniat cei trei reprezentanți ai
României alături de mulți,mulți... din alte țări.Am avut noroc,mi-a spus
antrenorul,vom intra primii pe teren.Și-atunci,când am salutat arbitrul și pe
adversar,am auzit câteva voci care strigau,,hai România!”,m-am simțit acasă. Datorită suprafeţelor de joc moderne,
meciul de tenis se desfăşoară mai intens şi mai accelerat, fapt ce surmenează
din punct de vedere fizic,dar m-am concentrat,mi-am amintit toate indicațiile antrenorului:
tenisul și modul în care a fost gândit scorul se bazează pe ideea că, a servi
(a pune mingea în joc) este un avantaj, iar pentru a câștiga este necesar să te
dovedești mai bun, să câștigi, pe serviciul adversarului (în cadrul unui
tiebreak, se numește mini-break). Totul s-a jucat la intensitate maximă: bombe, pe dreapta
şi pe rever, scurte, contrascurte, loburi, smeciuri returnate uluitor. Viteza
de deplasare a mea și a adversarului părea ireală. Tensiunea a rămas atât de
mare până la ultima minge, încât Italianul n-a observat că avea racheta,, varză”
după o dreaptă năprasnică – se pregătea să servească, iar arbitrul i-a atras
atenţia că i s-a rupt racordajul! Ultima minge: am 6-2 în tie-break, după ce
avusem alte 3 mingi de meci, anulate cu forehand-uri trimise pe contre pied cu
„mână rece” şi servesc. Bat mingea de pământ îndelung, respir adânc, parcă aș
vrea s-o ţin aşa la nesfârşit, să nu se termine vreodată acest meci de
basm,lovesc și....sunt CAMPION.Cu mâna întinsă merg spre adversar și-i
spun:grazie,noi sono i campioni!,chiar dacă am învins EU,îl socotesc EGALUL
meu,asta înseamnă fair-play. Și..să
nu uit: Joacă “Aici și acum”- Gândește
pozitiv- Respiră-Relaxează-te -energizează-ți musculatura....iar
după meci: să-mi analizez și să-mi vizualizez meciul.
