,,Culoarea lor, care ar
putea aminti de celebra melodie „La vie en rose“, a nemuritoarei Edith Piaf, şi
picioarele subţiri, ca nişte nuiele, creează imaginea unei fiinţe fragile. Însă
flamingul mic din Africa este o pasăre tare de tot.
Pînă
la patru milioane de păsări Phoeniconaias minor trăiesc în lacurile sodice
înşirate de-a lungul Văii Marelui Rift african. Numite astfel din cauza
bicarbonatului de sodiu dizolvat din solul vulcanic, lacurile calde şi puţin
adînci favorizează creşterea spirulinei, principala hrană a păsării.
Pentru flamingo, hrănirea înseamnă o nouă perspectivă: cu susul în jos. Ca să consume alga spirulina, principala sa sursă de hrană, pasărea îşi întoarce capul, iar baza ciocului e îndreptată în sus. Mandibula mare serveşte şi drept plutitor, pentru a-i împiedica ciocul să se scufunde prea mult. În timp ce pasărea îşi leagănă capul dintr-o parte în alta, limba mare şi groasă pompează apa în mandibula asemănătoare unei scafe, unde filtrul de excrescenţe în formă de perişori extrage algele. Stolurile de flamingi au nevoie de cantităţi uriaşe de spirulină. O sută de mii de păsări consumă 30 de tone pe zi, dar au fost observate şi stoluri de peste un milion de exemplare. Însă nu întotdeauna cresc suficiente alge în lacurile de pe Marele Rift; chiar şi cele mai bogate colonii de spirulină pot dispărea în scurt timp. Când condiţiile se schimbă, zgomotoşii nori rozalii se grăbesc spre lacul următor. Programul lor e imprevizibil. Flamingii mici nu migrează – ei hoinăresc.”(Margaret Zackowitz---FLAMINGII(National Geographic-2003))
Pentru flamingo, hrănirea înseamnă o nouă perspectivă: cu susul în jos. Ca să consume alga spirulina, principala sa sursă de hrană, pasărea îşi întoarce capul, iar baza ciocului e îndreptată în sus. Mandibula mare serveşte şi drept plutitor, pentru a-i împiedica ciocul să se scufunde prea mult. În timp ce pasărea îşi leagănă capul dintr-o parte în alta, limba mare şi groasă pompează apa în mandibula asemănătoare unei scafe, unde filtrul de excrescenţe în formă de perişori extrage algele. Stolurile de flamingi au nevoie de cantităţi uriaşe de spirulină. O sută de mii de păsări consumă 30 de tone pe zi, dar au fost observate şi stoluri de peste un milion de exemplare. Însă nu întotdeauna cresc suficiente alge în lacurile de pe Marele Rift; chiar şi cele mai bogate colonii de spirulină pot dispărea în scurt timp. Când condiţiile se schimbă, zgomotoşii nori rozalii se grăbesc spre lacul următor. Programul lor e imprevizibil. Flamingii mici nu migrează – ei hoinăresc.”(Margaret Zackowitz---FLAMINGII(National Geographic-2003))
Textul nonliterar este un text care are drept scop informarea
obiectivă a cititorului în legătură cu anumite aspecte ale realităţii într-un
limbaj clar şi precis, conţinând adesea termeni ştiinţifici şi tehnici.
Fragmentul“Flamingii” este
un text nonliterar, pentru că are toate caracteristicile unui astfel de text.
În primul rând, este text
nonliterar, deoarece conţine informaţii obiective despre flamingul
mic din Africa, şi nu opiniile subiective ale autorului. Aflăm prin urmare despre
această pasăre că trăiește în lacurile înșirate de-a lungul Văii Marelui Rift
african,lacuri calde și puțin adânci ce favorizează creșterea spirulinei ,cu
care se hrănesc. Ni se spune cum se hrănesc aceste păsări și că au nevoie de
mari cantități de spirulină. Alte informaţii oferite de text se referă la cantitatea
de spirulină pe zi.. De asemenea,când condițiile se schimbă,flamingii pleacă
spre lacul următor,nu migrează,ci hoinăresc. Acestea sunt câteva dintre
informaţiile conţinute de text.
În al doilea rând,
caracterul nonliterar al textului este dat de limbajul său. Este un limbaj clar
şi precis, lipsit de expresivitate artistică, în care cuvintele sunt folosite
cu sensul lor propriu. Se folosesc mulţi termeni ştiinţifici şi tehnici, precum:flamingul
mic,valea marelui rift african,spirulina,mandibula.
În concluzie, textul “Flamingii”
este nonliterar, pentru că ni se prezintă informaţii obiective despre o pasăre reală,
folosindu-se un limbaj ştiinţific.
