Am citit de
mult,nu știu cum s-a-ntâmplat,într-o lună a lui decembrie cartea,,Un colind de
Crăciun"de Charles Dickens, o poveste care readuce spiritul
Crăciunului, reaprinde dorinţa omului de a fi mai bun cu semenii săi, de a se
comporta puţin diferit faţă de cum o face în restul anului.
M-a impresionat personajul principal al poveștii,
Scrooge, care se schimbă radical în urma unor întâmplări incredibile de care
are parte. Cine este Scrooge?
,,Un ticălos bătrân, hrăpăreţ, apucător, lacom, calic,
cărpănos, un zgârie-brânză! Dur şi tăios precum o cremene din care niciodată
n-a izbutit vreun fier să scapere un foc generos; ascuns, ursuz şi singuratic
ca o stridie. Răceala din el îi îngheaţă trăsăturile bătrâne, îi pişcă nasul
ascuţit, îi zgârcea obrajii, îi înţepenea picioarele, îi înroşea ochii şi îi
învineţea buzele subţiri; şi i se strecura hoţeşte în glasul gâjâit. Pe cap, pe
sprâncene şi pe bărbia ţepoasă avea promoroacă. Purta pretutindeni cu el
propria lui temperatură scăzută; îşi îngheţa biroul în zile de caniculă; şi nu
înmuia nici cu un grad gerul de Crăciun.” Scrooge e tipul avarului absolut.
Este ajutat in munca sa de un angajat, care, datorită zgârceniei şefului, este
nevoit să se încălzească în plină iarnă la flacăra unei lumânări.
Nici vizita la birou a nepotului lui Scrooge şi
frumoasele cuvinte spuse de acesta in legătură cu sărbătoarea
Crăciunului nu-l determină să-şi schimbe atitudinea faţă de ceilalţi, şi ,
în definitiv, faţă de el însuşi
Chiar în ziua în
care se împlinesc şapte ani de la moartea asociatului lui Scrooge, Marley,
nişte întâmplări extraordinare schimbă fundamental felul de a fi al
personajului principal. Mai intâi Scrooge e vizitat de doi domni care încearcă
să strângă şi de la el nişte fonduri în scopuri caritabile.
Și uimitor este cum Scrooge pleacă acasă, fără să lase niciun bănuţ în cutia milei.Citesc și sunt nedumerit cum toată lumea, în afară de el, sărbătoreşte sfântul eveniment, până şi oamenii străzii sau cei săraci ştiu să se bucure de Crăciun.
Și uimitor este cum Scrooge pleacă acasă, fără să lase niciun bănuţ în cutia milei.Citesc și sunt nedumerit cum toată lumea, în afară de el, sărbătoreşte sfântul eveniment, până şi oamenii străzii sau cei săraci ştiu să se bucure de Crăciun.
Se petrece ceva
neobișnuit: ajuns acasă, în loc să se poată odihni ca în oricare noapte,
Scrooge se întâlneşte cu fantoma fostului său asociat, care-i explică faptul că
încă mai poate schimba ceva, chiar ceva fundamental, în relaţia pe care o are
cu semenii săi. Pentru aceasta trebuie să „îndure” vrând-nevrând vizitele
fantomelor Crăciunului trecut, Crăciunului prezent şi a Crăciunului viitor.
Mi s-a părut înfiorător cum cele trei fantome îşi fac pe
rând apariţia şi îl poartă pe nefericitul zgârcit în timp şi în
spaţiu,arătându-i greşelile făcute şi chiar şi ceea ce se va întâmpla cu el
dacă va continua să fie aşa cum e: în vremea copilăriei,apoi retrăieşte clipa
când n-a răsplătit cu nimic un copil care i-a cântat un colind la ușa biroului,
îl duce în casa angajatului său care are o famile și,cu toată sărăcia pe care o
are, se bucură de Crăciun şi mai ales de minunatul prilej de a fi împreună în această
zi deosebită.
Mi-a plăcut ce
frumoasă revenire face autorul la discuţia anterioară între zgârcitul personaj
şi cei doi reprezentanţi ai societăţii de caritate.Dar mi s-a părut
îngrozitoare Fantoma Crăciunurilor viitoare care îl poartă la momentul morţii sale, moarte
care nu e regretată de nimeni. Văzându-şi numele scris pe mormânt, Scrooge se
roagă de fantomă să nu-l lase în lumea celor drepţi. Promite să se îndrepte, şi
chiar o face, stârnind reacţii dintre cele mai ciudate pentru cei din jur.
Cele trei fantome
au rolul de a-l face pe Scrooge să-și reconsidere viața, să-și regrete faptele și
să-și regăsească bunatatea îngropată în teancurile cu bani. Elocvent mi se pare
ce-i trece prin cap angajatului lui Scrooge în momentul în care aude din gura
acestuia că vrea să-i măreasca salariul.
În finalul cărţii, nedorindu-şi să moară şi
nici ca cel mic să se stingă, Scrooge decide că e timpul să se schimbe radical,
astfel că devine mai… hm… om, este mult mai înţelegător şi poate rosti, în
sfârşit, cele două cuvinte: „Crăciun fericit!”.
Povestea este până la urmă moralizatoare
despre regret, schimbare, mântuire și recâștigarea umanității pierdute.
Iar eu vă urez s-aveți suflet de stea
și soare,de iubiri de viață,de ani fără sfârșit!!!
e acesta un colind de-mbrățișare pentru
momentul
când gândurile
noastre se strâng și parfumul bradului ne învăluie întru mulți ani
fericiți!!!!
