marți, 20 august 2019

compunere--proverbul,,Ce ție nu-ți place,altuia nu-i face”

,Ce ție nu-ți place, altuia nu-i face ” – cunoaștem proverbul, dar nu ținem cont de el!

  Adesea mă gândesc că noi,oamenii mari sau mici,facem altora lucruri ce nouă nu ne-ar plăcea să ni se facă sau aruncăm vorbe ce ne-ar durea crunt, dacă le-am primi. E păcat, pentru că, deși suntem conștienți de cum îl facem pe celălalt să se simtă venim cu diferite scuze: ,, eram nervos, nu mi-am dat seama, nu am spus serios”..... La nervi facem și spunem toți multe, dar uneori exageram și greșim prea tare, iar vorbele spuse pot rămâne în sufletul celuilalt și te pot bântui ca niște reproșuri în viitor.
                    Eu cred că nu e bine să jignesc,nici măcar la nervi”.
  Stau de vorbă cu bunica mea,care mă întreabă cum m-aș simți,dacă aș fi jignit? Cum m-aș simți, dacă mi s-ar spune vorbe neadevărate la nervi? Cum m-aș simți,dacă toată vina ar atârna pe umerii mei, când nu ar trebui să fie așa? Cum?
  Și-atunci mi-am amintit o întâmplare petrecută în clasă: Doamna de română ne adusese testele,pe care toți le așteptam cu nerăbdare-subiectele erau asemănătoare cu modelele publicate.Nimeni nu se aștepta la genul dramatic...așa că nu credeam că voi avea o notă bună,iar când am văzut 9 și...am simțit bucurie,fericire și triumfător m-am întors spre colegul de-alături,agitând lucrarea.El era posomorât,probabil că nota era cam mică.I-am zâmbit și i-am recomandat să mai învețe,să mai exerseze,apoi m-am reîntors spunând tare că oricine poate lua o notă mare,dacă învață.
  În pauză,Doamna a trecut pe lângă banca mea și mi-a amintit,în șoaptă,că băiatul, de care eu am râs, a absentat o lună,pentru că suportase o operație dificilă.Parcă dintr-odată nu mă mai bucuram de notă.
Acasă,i-am povestit bunicii,care mă îmbia cu o prăjitură,iar ea mi-a spus,cu glas serios,că se bucură pentru mine că sunt sănătos și mi-a urat poftă bună.Dar glasul bunicii era altul decât cel obișnuit,avea o nuanță de dojană....N-am putut lua nicio înghițitură,iar a doua zi,la școală,l-am invitat pe colegul meu să mănânce împreună cu mine din prăjitura bunicii.
Privindu-l,am înțeles că se simte bine,că i-am înțeles suferința,că ar fi procedat la fel dacă eu aș fi fost în locul lui.I-am oferit notițele mele și acum suntem prieteni....