În drumul mașinii spre Croația,am văzut la Cazanele Mici,
pe malul Dunării, chipul lui Decebal, cea mai mare sculptură și-am înțeles că
acolo este istoria românilor transpusă în piatră reprezentând pe unul dintre
cei mai de seamă regi ai dacilor, strămoșii noștri. Decebal,uriașul învins,
care nemai- putându-se apăra, și-a dat o moarte așa de măreață și de tragică în
flăcările Sarmisegetuzei.
Și-n liniștea curgerii apei am auzit glasul lui
răscolitor:
,, Din zei de-am fi scoborâtori,
C-o moarte tot suntem datori!
Totuna e dac-ai murit
Flăcău ori moş îngârbovit;
Dar nu-i totuna leu să mori
Ori câine-nlănţuit”.
C-o moarte tot suntem datori!
Totuna e dac-ai murit
Flăcău ori moş îngârbovit;
Dar nu-i totuna leu să mori
Ori câine-nlănţuit”.