un test incomplet,parțial rezolvat: ,,În umbra ei”de Simona Popescu și,,George Banu,,Fotografia și moartea”

 

,,În vreme ce afară mama Cornelia punea masa sub nuc, ajutată de Sara-mică, noi ne-am oprit pentru o clipă asupra peretelui cu fotografii. Din tavanul înalt, prins în stucaturi*și până jos, la numai două palme de parchet, zeci de fotografii vechi în rame ovale, rotunde sau dreptunghiulare, albe, negre, maro, aurii sau argintii, cu passe-partout-uri** îngălbenite ori cenușii, acopereau peretele. Unele erau mai mici decât palma mea, altele erau adevărate tablouri. Optzeci și șapte de Zaharești și Dănilă numărasem odată cu Sabi pe peretele acesta, într-o zi de sfârșit de vacanță, străduindu-ne cu scaune și scărițe să ajungem la fiecare fotografie în parte. Mirese de la începutul secolului trecut, soldați întorși de pe front, școlari cu uniforme dintr-o altă lume, domnișoare de pension, costume de carnaval care aminteau de singurul film mut pe care-l văzusem, toți ne priveau cu seriozitate din fotografiile șterse. [...]

 Am ales o fotografie sepia*** care avea trecut cu cerneală neagră într-un colț anul 1912. Din ea, o familie formată din opt membri de vârste diferite privea peste umărul drept al fotografului, cu seriozitate. Fuseseră așezați simplu, fără vreo atenție deosebită pentru compoziție, umăr la umăr pe două rânduri, cu un băiețel de patru-cinci ani în fața lor. Întotdeauna mă uimise cât de clară se păstrase această fotografie, una dintre cele mai vechi de pe perete.

— Străbunica Simina, am spus, arătând spre copila mărunțică de pe rândul din spate, care stătea în picioare. Peste câțiva ani avea să se mărite. Acolo este între frați și părinți. E singura fotografie pe care și-au făcut-o.

Sabi a aprobat cu un gest ușor din cap, iar eu am continuat, arătând o altă fotografie făcută prin 1955-1956:

— Mama Cornelia cu mătușa Sebastiana.

 Două fetițe se luaseră ștrengărește pe după umeri, scoțând limba la fotograf și sprijinindu-și capetele blonde unul de altul. Imitau rebeliunea ce începuse să se întindă ca focul prin generația răsărită după război, dar limba scoasă și poziția caraghios-lascivă a trupurilor băiețești constituiau singura declarație de independență care le fusese la îndemână.

— Aici le-a fotografiat un vecin, am continuat să spun istoria cunoscută a fotografiei, așa cum își rostește școlarul poezia. Erau în vacanța de vară, străbunica Simina încă trăia.

Sabi își puse brațul pe după gâtul meu și-l lăsă să spânzure cu nonșalanță, lipindu-și tâmpla de a mea și trăgându-mă în fața uneia dintre oglinzi. Capetele noastre se potriveau perfect în rama ovală cu flori sculptate și pentru o clipă nu ne-am deosebit cu nimic de toate celelalte imagini. Străbunicii încremeniți pe peretele cu fotografii ne-au primit între ei fără împotrivire,împrăștiind asupra noastră răcoarea lor de gheață. Același gând ivit în mințile noastre ne-a albit obrajii: peretele pe care îl priveam era viitorul. Către asta mergeam zi de zi, cu fiecare pas pe care-l făceam, cu fiecare decizie pe care o luam.

De afară, glasul Sarei-mici ne cheamă la masă:

— Mamaaa! Se răcește supa! ”

                                                                                                        (Simona Antonescu,, În umbra ei”)

* stucatură – ornament arhitectonic în relief (pentru interiorul clădirilor), executat din stuc sau din mortar simplu de ipsos.

** passe-partout – Ramă de hârtie sau de carton care se așază între sticlă și fotografie la înrămarea fotografiei.

*** sepia – culoare roșie-brună.

Textul 2

 ,,Azi totul se fotografiază,pentru ca turistul să-și poată constitui un carnet de amintiri, dar și din teama suscitată de carențele memoriei: când ne temem de uitare, fotografiem. Mereu, oriunde, oricând. Dar sub inflația de imagini se insinuează cancerigen amenințarea dispariției: le pierdem, le rătăcim, se șterg. Fotografia de masă nu e decât un paliativ înșelător al prezentului, al instantaneității devenite regim existențial generalizat, pe scurt, al duratei fugitive, doar iluzoriu conservată pe ecrane translucide. În schimb, arta fotografiei s-a impus în spațiul cultural și protagoniștii ei beneficiază de o reputație nu doar necunoscută, ci și imprevizibilă acum câteva decenii: ei au devenit cronicarii timpurilor moderne. Ai orașelor și ai corpurilor, ai nopților și ai ruinelor. Ceea ce pictura a abandonat, fotografia a preluat. Ea furnizează datele unei antropologii* a prezentului. Cu geniu, pasiune sau trivialitate. Marii fotografi nu sunt niște indiferenți. Realul îi captivează și ei îi restituie artistic avatarurile. [...]

     Acum mult timp, m-au fascinat fotografiile unui artist – azi uitat – ce erau traversate de o umbră pasageră, de o pâlpâire luminoasă ce sugerau prezența fantomală surprinsă de cameră. Fotografii enigmatice care se sustrăgeau autorității realului considerat ca domeniu exclusiv al acestei arte recente. În filmul lui Kurosawa, și el preocupat de fantome, un fotograf, de mult celebru, s-a retras din universul modei și al succesului pentru a se consacra unei căutări alchimice: sufletul ascuns al personajelor prezervate** pe hârtie, grație camerei, pornind de la vechi imagini nostalgice. El reconstituie un gigantic aparat arhaic și imobilizează drastic personajele grație unui sistem ce pare inspirat de tehnicile medievale de tortură. Doar astfel, afirmă el, expunerea căreia îi sunt necesare durate nemăsurate – până la o oră! – se va efectua corect, căci corpul nu se poate mișca, rămâne fixat pentru a elibera fantoma căutată patetic de fotograf. [...]”

                      (George Banu,,Fotografia și moartea”, în Dilema Veche, 2017)

*antropologie – știință care studiază originea, evoluția și diversele tipuri fizice ale omului, în corelație cu condițiile naturale și social-culturale.

a prezerva – a apăra, a păzi de un rău, de un pericol

 

 1 Notează, din textul 2, un motiv pentru care oamenii fotografiază totul.

 2 Scrie în casetă litera corespunzătoare răspunsului corect, valorificând textul 1:

                    Mama Cornelia punea masa:

a) în dreptul peretelui cu fotografii.

b) în bucătărie.

c) în sufragerie.

 d) afară, sub nuc

3 Scrie în casetă litera corespunzătoare răspunsului corect, valorificând textul 2.

                   Personajul din filmul lui Kurosawa era:

 a) cronicar de modă.

 b) pictor.

c) fotograf.

d) alchimist.                                                                        

4 Scrie în casetă litera corespunzătoare răspunsului corect, valorificând textul 1.

                 Cele două fetițe blonde din fotografie se numeau :

a) Sara și Simina.

b) Cornelia și Sebastiana.

 c) Cornelia și Sabi. d) Sabi și Sebastiana.

5 Notează „X” în dreptul fiecărui enunț pentru a stabili corectitudinea sau incorectitudinea acestuia, bazându-te pe informațiile din cele două texte.                                      

                      enunțul                                                          corect                     incorect

 Toate fotografiile de pe perete erau în rame ovale.

 Străbunica Simina apărea într-o fotografie din anul 1912.

Pe cele două fetițe blonde le fotografiase un fotograf celebru.

 Fotografia de masă și arta fotografiei sunt unul și același lucru.

 Fotografia a preluat ceea ce pictura a abandonat.

Fotograful din film lasă personajele fotografiate să se miște liber.

 6.Precizează, în unu – trei enunțuri, o trăsătură a personajului Sabi, identificată în fragmentul de mai jos, și mijlocul de caracterizare utilizat, ilustrându-l cu o secvență:

„Sabi își puse brațul pe după gâtul meu și-l lăsă să spânzure cu nonșalanță, lipindu-și tâmpla de a mea și trăgându-mă în fața uneia dintre oglinzi. Capetele noastre se potriveau perfect în rama ovală cu flori sculptate și pentru o clipă nu ne-am deosebit cu nimic de toate celelalte imagini.”

  Sabi este un personaj pozitiv,prin caracterizare indirectă apare comportamentul prietenos,intim față de personajul-narator.Cu gesturi simple,pline de afecțiune se apropie de ființa de alături,potrivindu-și capul ca într-o fotografie. Privirea în oglindă este un fel de comunicare a sentimentelor, gândurilor, este o mărturisire a bucuriei de apropiere,de prietenie,,capetele noastre se potriveau perfect.”

7.Prezintă, în 30 – 70 de cuvinte, un element de conținut comun celor două texte date, valorificând câte o secvență relevantă din fiecare text.

Elementul comun celor două texte este fotografia,arta de a captura tot ce este în exterior:în primul text personajele privesc mulțimea de fotografii de pe un perete și recunosc unele ființe și amintesc aspecte din viața lor,, o familie formată din opt membri de vârste diferite privea peste umărul drept al fotografului, cu seriozitate”;în al doilea text,nonliterar,autorul scrie despre arta fotografiei care a devenit o cronică a timpurilor moderne și amintește de un fotograf care,, imobilizează drastic personajele grație unui sistem ce pare inspirat de tehnicile medievale de tortură.”

8. Crezi că fotografia este doar o modă a zilelor noastre? Motivează-ți răspunsul, în 50 – 100 de cuvinte, valorificând unul dintre cele două texte date, la alegere.

Da,cred că fotografia este o modă a zilelor noastre,ne distrăm fotografiind oriunde,oricând,vedem lucrurile cu totul altfel decât în cuvinte.Îmi place fotografia de stradă,în contextul orașului,pozez oameni interesanți, cu atitudini interesante. Astăzi toți suntem fotografi,dar cred că un fotograf trebuie sa fie sincer cu el,cu cei din jur,pentru că imaginea din fotografie poate fi amintire,impresie,sentiment,peste ani poate fi curiozitate,poate fi o poveste. Fotografiile sunt un fel talismane, pe care la făurim,fără să ne dăm seama, pregătind  amintiri tandre de a căror magie ne vom lăsa învăluiții într-un viitor. Mă fascineză gândul că în fotografii oamenii sunt mereu fericiți,serioși,așa cum cele două personaje din textul 1privesc personajele din fotografiile vechi:mirese,soldați,,școlari cu uniforme dintr-o altă lume, domnișoare de pension, costume de carnaval care aminteau de singurul film mut”sau atitudinea ștrengărească a unor fete ce vor să pară altfel decât în realitate.La fel ca aceste personaje și eu,văzând fotografii vechi sau noi,mă bucur,sunt uimit,mă întristez alături de fotograf,ba îl și invidiez,el a văzut viața printr-o imagine.

9. Asociază fragmentul din ,,În umbra ei,” de Simona Antonescu, cu un alt text literar studiat la clasă sau citit ca lectură suplimentară,o valoare morală/culturală comună, prin referire la câte o secvență relevantă din fiecare text.

,,În clipa aceea, uşa casei bătrîneşti se deschise şi cerdacul umbrit se lumină la erupţia fetei îmbrăcată într-o rochie albă ca zăpada. Apariţia albă o privi pe Maria fără să clipească, dar în afară de curiozitate şi o urmă de uimire, faţa ei nu exprima nimic altceva.... Fata în alb tresări şi se uită iarăşi fix la Maria.... Toate gândurile, toate simţurile Mariei ţinteau numai apariţia albă uimită, speriată şi palidă. Se priviră amândouă ca într-o oglindă.”

                                                                            (,,Cireșarii-Castelul fetei în alb”de Constantin Chiriță)

Am ales un fragment din romanul,,Cireșarii,Castelul fetei în alb”de Constantin Chiriță în care sunt prezentate la fel ca în textul 1 două fete,aici ele se întâlnesc pentru prima oară și sunt uimite de asemănarea lor,de parcă s-ar privi,, ca-ntr-o oglindă.”Dacă în primul text cele două fete cunosc lumea trecută din fotografii și se văd în viitor alături de această lume,în ,,Cireșarii”celor două fete prezentul le oferă o surpriză-amândouă seamănă de parcă ar privi aceeași fotografie.Apropierea,asemănarea ființelor înseamnă prietenie.