Lumea se pregăteşte în sfârșitul lui august
de spectacolul de gală în care splendoarea verii se întâlneşte cu primele
semne, încă timide, ale toamnei. E un regal pe care an de an îl aştept cu
nerăbdare, dar şi cu un fel de melancolie.Luna august este cel mai propice
moment, pentru a observa stelele,iar noaptea,stând culcat sub întunericul scânteietor,le privesc
cu ochii larg deschişi.
Dar....e dimineaţă, devreme, deschid încet un ochi şi îmi
dau seama că nici măcar soarele nu s-a trezit, iar pe peretele din faţa mea
încă se mai văd alergând unele după altele umbrele stelelor. E linişte..
. un fluture mare, în culori de negru și roșu, catifelat, dă târcoale ferestrei,apoi
pur si simplu intră, se așază pe o latură a mesei, de parcă ar fi fost trimis
cu o solie. Pentru un moment, am rămas descumăanit, nu știam ce să cred. Am
întins mâna spre el și i-am zis că, dacă este într-adevăr un sol trimis, să-mi
dea un semn. Spre marea mea surprindere, a urcat pe degetul arătător pe care i-l
întinsesem. M-am așezat așa cu el pe treptele casei. Frunzișul rar și verde lasă
la vedere sutele de cuiburi. Căldura de august, dulce tulbură micile gâze din
iarbă. Din timp în timp, acoperind concertul păsăretului, un sunet straniu se
prăvale peste locuri: este cântecul inimitabil al unei păsări mistrioase,
ascunsă privirii. Cântecul acesta, căzând în cascade trece pe deasupra
bujorilor de vaă roz și violet, împrăștiindu-le mirosul dulceag pe pajiștea din
fața mea. Sălciile plângătoare, pomii cu coroane verzi străjuiesc acest
paradis,grădina mea. Printre păpădiile galbene și firele de iarbă o mierlă
pășește nestingherită, în căutarea insectelor. Pășesc și eu pe iarba de
culoarea smaraldului spre fântâna veche ce dă o liniște adâncă,susurând în
razele sclipitoare ale soarelui.Toate culorile curcubeului se împletesc în
lumina stropilor de apă, dătătoare de viață. În liniștea adâncă a
locului,urmăresc jocul luminii în curgerea apei, zborul gâzele ce caută
racoare. E o liniște neobișnuită, densă a dimineții.... o liniște pe care
parcă pot pune mâna... pot să o gust, să-i simt aromele împrumutate din aerul sfârșitului
de vară,iar fluturele meu bate ușor din aripi si pleacă.....în curând va veni
toamna.....
