Există frumusețe,mister,taină în tine,Toamnă!
Dar…oare
există și ochi care să le poată vedea?
De
ce râd,Toamnă,când poposești în parcul cu alei cotite,în școala uitată în vară... și de ce stau din nou în banca mea?și de ce copacii își leapădă frunzele de aur,iar vântul
tău mă alină?Ploaia?-e lacrima ta,Toamnă…Frigul,pe care nu îl voi simți,e drumul înspre tine?Care ți-e taina fără glas?Dar nu-mi răspunde,Toamnă,fiindcă n-ai mai fi misterioasă…Mor frunzele,dar în orice există o înviere!...O filă ruptă din tine,Toamnă!sau tu te-ai
rupt din ea?!?!...Care ți-e taina învierii,Toamnă?Dar,nu-mi răspunde,să nu-ți pierzi
din mister!
Și-acum chiar c-aș vrea să mă bucur de un ÎNCEPUT...cărți...caiete...flori...zâmbete...îmbrățișări...profesori...colegi vechi,noi...amintiri...și deasupra soarele de culoarea mierii...freamăt...e toamnă...ei și????a început școala....viața nouă...viitor...
