GENUL liric
cuprinde texte literare în care autorul exprimă gânduri, idei, sentimente în
mod direct, prin intermediul unei voci numite eu liric, folosind un limbaj
artistic, încărcat de subiectivitate.
Poezia „LACUL”de Mihai Eminescu este un text liric,
pentru că are toate caracteristicile acestui tip de text. Titlul este un
substantiv comun articulat ce desemnează unul dintre elementele cadrului
natural, lacul, a cărui imagine domină peisajul în jurul căruia se grupează
elemente ale naturii:
nuferii, trestiile, barca, vântul și luna-este centrul Universului.
Modul de expunere este monologul
liric,care se îmbină armonios cu descrierea. Eul poetic, în ipostaza
îndrăgostitului, îşi imaginează, într-un cadru feeric de natură, întâlnirea cu
iubita.
În primul rând, este un text liric, pentru că
exprimă trăirile proprii ale autorului în mod direct . Prima strofă descrie
imaginea feerică a lacului ,,albastru” încărcat cu ,,nuferi galbeni”, lacul tresare
în ,,cercuri albe”-o imagine vizuală ce arată
o atmosferă de calm, și totuși lacul
preia zbuciumul sufletesc al
poetului determinat de așteptarea iubitei:,,cutremură o barcă”.( Nuferii
simbolizând: forța de creație, nemurirea, liniștea sufletească). În strofa a doua este înfățișată așteptarea iubitei ,,pe
maluri” ca o posibilitate,de aceea repetă adverbul“parcă”. Ar vedea-o ivindu-se
,,dintre trestii”ca o ființă ireală,dorind o îmbrățișare. Poetul nu face
portretul iubitei,este,,ea”o ființă misterioasă, știută numai de el.
Următoarele două strofe cuprind visul de iubire neîmplinit în
așteptare și singurătate. Cei doi îndrăgostiți vor fi fascinați de frumusețea
naturii, vor pluti în ,,luntrea mică” acompaniați de sunetul melodios al apei,de
foșnetul vântului și ocrotiți de lumina ,,blândei lune”.Se doresc purtați spre
infinit .
Finalul
poeziei este cel al regretului provocat de neîndeplinirea
dorinței,ea,iubita ,,nu vine”....Punctele de suspensie accentuează regretul
neîmplinirii visului de iubire Astfel visul poetului i-a sfârșit în suspine și
suferință, este din nou singur privind realitatea:lacul,,încărcat cu flori de
nufăr”. Deși poezia surprinde un moment de iubire neîmplinită, atmosfera pe
care o degajă versurile este de seninătate și melancolie.
În al doilea
rând, textul este liric, deoarece există un eu liric. Acesta îşi face simţită
prezenţa prin pronumele,,eu”și verbele la persoana I singular și
plural:,,trec,ascult,aștept...să sărim,să plutim”.
În al
treilea rând, caracterul liric al textului este dat de limbajul artistic folosit,
care creează imagini, prin intermediul cărora poetul îşi exprimă emoţiile.
Astfel, imaginea vizuală a lacului cu nuferi galbeni,luna; auditivă a glasului
de ape,a vântului Epitetele unele inversate: ,,lacul codrilor albastru, ,,nuferi
galbeni”,, blândei lune ,, luntrea mică” . Lacul este personificat ,deoarece
s-a stabilit o relație între natură si sentimentele poetului,este un fel de
oglindă a gândurilor. Verbele la modul conjunctiv, timp prezent :,,să cadă”,
,,să sărim”, ,,să scap”, ,,să plutim” arată o acţiune posibilă, deoarece
tabloul imaginar ca de basm. Verbele la timpul prezent ,,cutremură" şi la
gerunziu ,,tresărind" creează o atmosferă de vrajă, de visare.
Limbajul artistic se arată şi prin forma
muzicală a textului, care este organizat în cinci catrene cu ritm trohaic,
măsură de opt silabe,iar rima conferă muzicalitate poeziei :rima imperfectă a
versurilor 1 şi 3 şi rima încrucişată a versurilor 2 şi 4.
În concluzie,
poezia „Lacul” este liric, deoarece, prin vocea eului liric, poetul
comunică în mod direct emoţii şi gânduri, folosind un limbaj expresiv prin care
reuşeşte să impresioneze puternic..
