Cu toate că mi-am dorit, până acum nu am vizitat nici
Sarmizegetusa Regia şi nici celelalte cetăţi dacice. Am plecat de la Conacul
Archia, pe o vreme destul de noroasă, împreună cu câțiva prieteni.
Pe drumul spre Costeşti am făcut o mică oprire,pentru
fotografierea unei turme de oi ce păştea liniştită sub supravegherea ciobanului
şi a câinilor.Situată pe un vârf de munte,înconjurată de alți munți,cetatea mi
se-nfățișează cu ziduri groase de pietre legate între ele prin bârne așezate în
jgheaburi,iar spațiul umplut cu pământ-zidul dacic-murus dacicus.
Am început vizita, dar nu înainte de a mai avea parte de
o mică lecţie de istorie chiar acolo, în faţa porţii de vest a cetații
Sarmizegetusa Regia.Apoi, pe parcursul vizitei am văzut pe viu ce înseamnă
expresia„dacii îşi zideau munţii”,pentru că tot ansamblul de fortificaţii şi
temple de la Sarmizegetusa Regia se află pe terase întărite cu ziduri de
sprijin. Am pășit cu emoție și ca
din pământ au apărut niște bărbați bărboși îmbrăcați în costume albe la fel ca
aceia de pe columna de la Roma sau de la Adamclisi.Pășeau mândri și hotărâți,cu
ochii aspri,iar eu îi urmam fascinat.Deodată Sarmizegetusa Regia, capitala
Daciei și cel mai important centru militar, religios și politic al statului dac
a prins viață.L-am zărit pe Decebal,regele viteaz în mijlocul sfatului
bătrânilor.Oare plănuiau desfășurarea unui război?L-am văzut apoi gânditor,își
amintea de o diversiune,când profitând de venirea iernii, dacii, alături de
aliaţii lor roxolani şi bastarni, au trecut Dunărea pe gheaţă, care s-a rupt
sub greutatea cailor şi a oamenilor. Mulţi dintre ei au izbutit totuşi să
treacă, atacând castrele romane de pe malul drept al fluviului. Pe o piatră s-a
așezat o vrabie și așa am putu citi ce scria lângă piciorușele ei:că numele capitalei
este compus din două elemente de bază: zermi (stâncă, înălțime)
și zeget (palisadă, cetate), cu înțelesul de „Cetatea de pe
stâncă”.Era ca-ntr-un film,iar eu eram între dacii ce și-au dat o moarte
măreață,dar nu s-au dat învinși
Un glas ce m-a
strigat,m-a trezit la realitate...eram iar între ruinele cetății,lângă Calendarul
Circular, micul sanctuar rotund, sanctuarele dreptunghiulare și altarul de
andezit, locul unde se aduceau jertfe zeilor. De-a lungul timpului a
circulat zvonul că acest loc ar fi magic, emanând energii subtile.Am înțeles că
dacii cunoșteau tainele astronomiei și aveau un mod foarte precis de a calcula
timpul. Soarele de andezit este un calendar surprinzător de exact.Am
văzut un vas funerar cu inscripția ,,Decebalus per Scorilo”: Decebal, fiul lui
Scorilo.
Am speranța că odată ce săpăturile vor
continua, ele vor dezvălui o civilizaţie fabuloasă, comparabilă cu cea
grecească şi cea romană.
A fost o magie
trecerea mea de la realitate la vis?n-am vrut să-mi răspund,pentru că mi-am
amintit povestea când în luptele lor, dacii se foloseau de puterea de a se
transforma în lupi, astfel încât dușmanii se trezeau în fața unei duble
armate:dacii și haite de lupi conduse de un lup alb, însuși Zamolxe-zeul.
