Consider că
mi-au plăcut întotdeauna SF-urile cu nave spațiale, de aceea cred că mă uit cu
plăcere la Star Wars si Star Trek, citesc cărțile științifico-fantastice și mă
uit la documentarele cu explorarea spațiului cosmic. Îmi place să cred că
într-un Univers paralel în care m-aș fi născut și aș fi avut aceleași pasiuni,
ar fi existat o șansă să lucrez ca la NASA,unde-mi doresc să ajung în viitor.
În primul
rând,i i-am văzut din nou pe cei de la NASA bucurându-se ca niște copii când
sonda New Horizons s-a apropiat la puțin peste 12.000 de km
de (ne)planeta Pluto, am mai văzut bucuria asta când roverul Curiosity a aterizat
pe Marte.
În primul rând,personal
pot doar să încerc să-mi închipui prin câte piedici au trecut oamenii aceștia, ca
să-și vadă visul cu ochii,câte studii,calcule,proiecte,desene,experimente,câte
ore de muncă în echipă.M-a impresionat un proiect care are obiectivul de a
realiza o sondă spațială protejată cu un ecran termic care să fie în stare să
elimine mult din radiația solară, când sonda s-ar apropia la doar 1 milion de
kilometri față de Soare. Dacă se va reuși realizarea acestui ecran noua sonda
ar putea efectua surf printre „flăcările” Soarelui.Dar proiectul care a propus
o tehnică de dezintoxicare a solului Planetei Roșii, cu ajutorul unor procese
biologice generate de bacterii,astfel încât să devină cultivabil? Vom avea oare
cartofi pe Marte, precum în filmul ,,The Martian”?
E foarte ușor să gândești la o agenție spațială care se
poate mândri cu realizări precum multiplele aselenizari din timpul programului Apollo, cu navetele spațiale refolosibile,
cu sondele spațiale trimise, ca să exploreze sistemul nostru solar. Deja
au loc experimente de a cultiva hrană în sisteme închise de pe nave cosmice.
Eforturile de a transforma specia umană într-o specie multi-planetară au
început.Mă întreb dacă în momentul în care specia umană a adus planeta noastră
într-o stare atât de apropiată de distrugere, ne vedem călătorind de pe o
planetă pe alta?
În al doilea rând, am aflat că explorarea
spațială este scumpă, însă depinde cu ce compari, mai ales că explorarea
spațială a accelerat progresul tehnologic al omenirii. Dacă ne imaginăm
viitorul ca pe un șir infinit de planete pe care le putem exploata, distruge și
apoi părăsi, dacă ne resemnăm și socotim planeta noastră ca fiind condamnată,
resurse importante de energie, de imaginație și de speranță vor fi folosite
inutil.
În concluzie,eu cred că explorarea spațiului
cosmic este un lucru bun pentru omenire, fiind singura șansă să ajungem
vreodată la tipul de societate a viitorului prezentată în Star Trek, în care interesul
comun al semenilor tăi este plasat mai sus decât cel personal.
În
opinia mea,explorarea spațială reprezintă curiozitatea de a afla secretele
cosmosului, dorința de explorare și, de ce nu, conectare, pentru că este
improbabil să fim singura formă de viață inteligentă din Univers. Spaţiul este
,,ultima frontieră”, pe care omul o explorează permanent, pentru a-şi asigura
supravieţuirea ca specie, în faţa unor pericole imediate care ne ameninţă
planeta, aşa cum sunt încălzirea globală, epuizarea resurselor în contextul
suprapopulării planetei, dar şi a unor ameninţări cosmice, precum exploziile de
raze gamma, impactul cu asteroizi sau comete şi, în ultimă instanţă, moartea
Soarelui, reactorul nuclear care asigură energia sistemului nostru solar.
