Pasărea ceru să-i dea drumul, dar fu refuzată. Atunci îl rugă pe negustor să
meargă în junglă şi să le dea de veste păsărilor libere din neamul ei că fusese
prinsă.
Negustorul făcu întocmai. Dar abia terminase ce avea de spus, că o pasăre sălbatică, aidoma cu cea din colivia lui, căzu la pământ fără simţire. Negustorul se gândi că o fi fost vreo rudă apropiată de-a păsării lui, şi se mâhni că-i pricinuise moartea.
Când ajunse acasă, pasărea din colivie îl întrebă dacă-i aduce veşti bune din India.
― Mă tem că nu, dragă pasăre, îi zise negustorul, veşti proaste. O rudă de-a ta a căzut la pământ chiar la picioarele mele când a auzit că eşti în captivitate.
De cum auzi aceste cuvinte, pasărea negustorului căzu la rândul ei ca fulgerată.
― Vai! Vestea că ruda ei a murit a omorât-o şi pe ea, cugetă negustorul.
Şi, îndurerat, luă pasărea din colivie şi o puse pe pervazul ferestrei. Pe dată, pasărea îşi veni în fire şi zbură într-un copac învecinat.
― Află acum, spuse ea, că nenorocirea pe care tu credeai că mi-o anunţi era de fapt pentru mine o veste bună. Şi că mesajul salvator, învăţându-mă cum să mă port, ca să-mi recapăt libertatea, mi-a fost transmis prin tine, temnicerul meu.”
Şi pasărea zbură, în sfârşit şi pentru totdeauna liberă.”
Negustorul făcu întocmai. Dar abia terminase ce avea de spus, că o pasăre sălbatică, aidoma cu cea din colivia lui, căzu la pământ fără simţire. Negustorul se gândi că o fi fost vreo rudă apropiată de-a păsării lui, şi se mâhni că-i pricinuise moartea.
Când ajunse acasă, pasărea din colivie îl întrebă dacă-i aduce veşti bune din India.
― Mă tem că nu, dragă pasăre, îi zise negustorul, veşti proaste. O rudă de-a ta a căzut la pământ chiar la picioarele mele când a auzit că eşti în captivitate.
De cum auzi aceste cuvinte, pasărea negustorului căzu la rândul ei ca fulgerată.
― Vai! Vestea că ruda ei a murit a omorât-o şi pe ea, cugetă negustorul.
Şi, îndurerat, luă pasărea din colivie şi o puse pe pervazul ferestrei. Pe dată, pasărea îşi veni în fire şi zbură într-un copac învecinat.
― Află acum, spuse ea, că nenorocirea pe care tu credeai că mi-o anunţi era de fapt pentru mine o veste bună. Şi că mesajul salvator, învăţându-mă cum să mă port, ca să-mi recapăt libertatea, mi-a fost transmis prin tine, temnicerul meu.”
Şi pasărea zbură, în sfârşit şi pentru totdeauna liberă.”
(Jean Claude Carriere-Pasărea indiană)
Genul epic cuprinde opere literare în care autorul îşi
exprimă în mod indirect gândurile, ideile şi sentimentele, prin intermediul
acţiunii, al personajelor şi al naratorului.
,,Pasărea indiană”, este un text epic, deoarece are trăsăturile
acestui tip de text.
În primul rând,
are acţiune,ce poate fi asemănată cu o poveste în care realul se îmbină cu
fantasticul.Pasărea din India,ținută în colivie de,,un negustor”,comerciantul
ce consideră pasărea un obiect ca oricare altul, are nevoia de siguranţă, de echilibru
şi dorinţa de libertate este atât de mare,încât îi cere negustorului eliberarea
sa, nefericită de soarta pe care o are.Refuzată de acesta,îl trimite în
locul de unde fusese luată-în jungla unde trăiesc libere păsări nenumărate-să
le spună despre viața ei în captivitate.Vestea adusă de om pricinuiește moartea pentru
o pasăre asemănătoare, care cade,,la pământ fără simțire”.Auzind despre
sfârșitul păsării din junglă, pasărea -captivă ,,căzu la rândul ei
fulgerată”,răpusă de durerea ei,dar și a celei din junglă.Mâhnit,negustorul a
așezat pasărea pe pervazul ferestrei.Este un moment salvator,pentru că pusă la
aer, printr-un miracol aceasta se înviorează și-i dă temnicerului său o
explicație surprinzătoare: suferința păsării din junglă a fost mesajul salvator
transmis-cum se poate elibera.
În al doilea
rând, textul este epic, deoarece are personaje: Pasărea personificată este
ființa lipsită de libertate,dornică de a-și trăi viața în libertate.Colivia
simbolizează lipsa libertăţii, îngrădirea,un spațiu închis, sufocant, lipsit de
lumină.Pasărea dialoghează cu păzitorul său,limbajul păsării este expresia
cunoașterii, starea înstrăinării definește eul ce
simte că nu mai poate comunica cu libertatea. O
pasăre se naşte liberă să zboare,pasărea este simbolul libertăţii.
Celălalt personaj,negustorul,este tipul
asupritorului,care îngrădește dreptul unei păsări de a fi liberă,de a trăi în
mediul natural al pădurii,al vegetației,al armoniei,al eternității.Refuză
cererea păsării de a o elibera,naiv crede în moartea aparentă a păsării și
primește cuvintele păsării ca o sentință:cei ce iau libertatea unei ființe se
amăgesc,crezându-se puternici.Alături de pasărea captivă apar,în junglă-loc al
libertății,păsările care înțeleg nefericirea păsării prizoniere și, printr-un
șiretlic, o ajută.
În al treilea
rând, caracterul epic al textului este dovedit de prezenţa naratorului, care
povesteşte la persoana a3a, iar dialogul dintre negustorul-opresor și
pasărea-captivă exprimă dorința de libertate și adevăr.
În sfârşit, ca
în orice text epic, sunt folosite toate modurile de expunere. Naraţiunea este
folosită pentru a prezenta acţiunea. Dialogul dă viaţă personajelor:
prizonierul și opresorul său.
În concluzie,
textul ,,Pasărea indiană”este un text epic, în care autorul comunică indirect,
prin intermediul unei poveşti, un mesaj :Binecuvântate să zboare în înaltul
cerului, păsările călătoare ne amintesc de simplitate și de dorința noastră de
libertate, de a trăi fără griji și fără limite.