gen liric--poezia,,Străinul” de Ion Pillat

conacul de la Florica

,,Pe bancă, sub castanul din vie, te așează,
Străine, ce venit-ai priveliștea s-o vezi -
Florica e acolo, cu casă, parc, livezi,
Și peste drumul mare : zăvoiul. Înserează.

Câmpia e albastră și-n zare norii ard.
Sclipește Râul Doamnei înspre apus, o clipă...
Un taur muge ; puțul cu lanț și roată țipă ;
Și vrr !... un zbor de vrăbii zbucnește dintr-un gard...

Te-apleci mirat, străine, pe-amurg ca pe o ramă
Ce-ar străluci din umbra muzeului pustiu,
Și crezi, pornind aiurea, rănit de-un dor târziu,
Că ai cuprins Florica... Dar n-ai zărit, ia seamă,

Pe-albastra depărtare a luncii de demult,
Trecutul meu, ce arde sclipind în Râul Doamnei -
N-ai auzit, deodată rupând tăcerea toamnei,
Vrr !... timpu-n zbor, pe care cutremurat l-ascult.”

Textul liric  este un text literar în care autorul exprimă gânduri, idei, sentimente în mod direct, prin intermediul unei voci numite eu liric, folosind un limbaj artistic, încărcat de subiectivitate.Titlul poeziei este un substantiv care numește o persoană care este originară din alt loc, care este diferit de mediul în care se află la un moment dat.

  „Străinul” este un text liric, pentru că are toate caracteristicile acestui tip de text.

   În primul rând este un text liric, pentru că exprimă trăirile proprii ale autorului în mod direct.Ca o gazdă primitoare poetul îl invită pe  străinul ,,venit priveliștea ”s-o vadă  să se așeze ,,sub castanul din vie”-loc benefic  al puterii,al rodului veșnic,al credinței tinereții ,al nemuririi,este copacul ce  copleşeşte cu coroana lui toată casa, simbolizând îngerul ocrotitor.Este momentul amurgului, un timp situat înainte de înfăptuirea unui miracol,când  poate vedea întregul domeniu,enumerându-i fiecare parte.Atmosfera,spațiul  albastru, culoarea calmului și a liniștii,imagine vizuală a râului ce,,sclipește”ca o oglindă a veșniciei dezvăluie un sentiment de satisfacție față de farmecul vieții.Muzica vieții exprimă pulsația vieții:un muget,un țipăt,un zbor al vrăbiilor-totul se produce instantaneu la fel ca trecerea timpului.Străinul este un spectator necunoscut,chiar dacă cuprinde cu vederea întregul peisaj,nu poate înțelege timpul,misterul trecutului ,pare ca nu reușește să descifreze peisajul,îl vede doar ca pe un tablou: “Te-apleci mirat străine, pe-amurg ca pe-o rama”. Perspectiva lui este diferită de a celor familiarizați cu împrejurimile, el nu poate să înțeleagă frumusețea locurilor.În finalul poeziei nostalgia este exprimată direct,este accentuată caracterul unic al vieții trăită în aceste locuri,se desprinde de trecerea timpului. Interjecția,,vrrr”...creează sugestia trecerii timpului,accentuează sentimentul că omul nu are mijloacele de a interveni asupra trecutului,acceptând resemnat curgerea anilor.

    În al doilea rând, textul este liric, deoarece există un eu liric. Acesta se adresează direct către străinul ajuns sub castanul din vie,apoi îl urmărește pe acesta privind peisajul,fără a-l înțelege. Poetul simte nostalgia după timpurile de odinioară,,trecutul meu”,exprimând un sentiment de dezrădăcinare și dorința de reîntoarcere la natura și la locul de baștină,accentuează caracterul unic al experiențelor trăite în cadrul de neuitat.

    În al treilea rând, caracterul liric al textului este dat de limbajul folosit. Este un limbaj artistic, care creează imagini, prin intermediul cărora poetul îşi exprimă emoţiile. Imaginile vizuale și auditive  ale naturii în amurg dezvăluie un sentiment de plăcere în a enumera aspectele domeniului,,Florica”:,,casă,parc,livezi,zăvoiul,râul”Interjecțiile,,vrrr”...descriu  plecarea bruscă a stolului,pulsația vieții,dar și trecerea timpului , la fel de repede ca o bătaie de aripi.
 Epitetele „pustiu,târziu,albastra”,metafora,,rănit de-un dor târziu”,comparația,,te-apleci mirat pe-amurg ca pe o ramă”  transmit un sentiment de echilibru,de mister al naturii. Eul liric este atras de spațiul,de atmosfera dragă,familiară,chiar dacă trebuie să accepte resemnat trecerea timpului. 

    Sugestia limbajului poetic este realizată prin simboluri și corespondențe:,,Pe-albastra depărtare a luncii de demult”arată curgerea timpului;de asemenea, sugestia se realizează și prin pauzele din discursul liric, marcate de punctele de suspensie, pauze ale emoției, melancoliei și nostalgiei: ,,Că ai cuprins Florica,dar n-ai zărit, ia seama”.Verbele exprimă vraja cadrului natural.

Se remarcă muzicalitatea dată de rima îmbrățișată, ritmul trohaic, măsura de 13-14 silabe

     În concluzie, textul „Străinul” este liric, deoarece, prin vocea  unui eu liric, autorul comunică în mod direct sentimentul neputinței în fața  timpului trecător,contemplând spațiul iubit, folosind un limbaj expresiv prin care reuşeşte să impresioneze..