Am găsit între cărțile vechi din bibliotecă ilustrate
vechi.V-ați întrebat vreodată de ce ne plac atât de mult ilustratele vechi,
de Crăciun, pline de părinți și copii fericiți, adunați în jurul bradului
împodobit? Eu cred că reprezintă tihna sărbătorii creștine, sentimentul de
acasă, fiorul bucuriei de a fi împreună, de a trăi alături emoția și înălțarea
spirituală a unei mari împliniri sufletești. Poate că cel mai frumos
înțeles al iernii e chiar acesta: faptul că ea este Casa Crăciunului, sărbătoarea
prin care ne amintim că Dumnezeu a pus în fiecare din noi o scânteie divină, o
scară ce duce spre cer. O sărbătoare atât de bogată în semnificații cum e
Nașterea Domnului trebuie trăită cu partea „înaltă” a ființei noastre, cu
sufletul și cu mintea, cu toată forța imaginației.E singurul fel în care
ne vom putea înălța, în care vom izbuti să ne iluminăm. Pentru asta e
suficient să fim oameni, să ne amintim că avem suflet și sentimente și să trăim
acum, în preajma Nașterii Domnului, în numele lor. Crăciunul este un prilej
de înălțare spirituală, de apropiere de latura religioasă a ființei umane,
o adevărată iluminare.
Bunica îmi spune cî în preajma sărbătorilor,
îngerii lui Dumnezeu coboară pe pământ, ca să pregătească inimile pentru
miracolele ce vor urma.Nicicând, parcă, nu este mai multă pace și mai multă
lumină în case,decât în ajunul sărbătorilor. Lumina lumânărilor,
strălucirea icoanelor, mă duc cu gândul la eternitate. Și uite-așa
neliniștile se pot șterge ca prin farmec. În felul acesta, vom mai face un pas,
pentru ca să pricepem că iarna merită să fie iubită. Sub bolțile ei lucitoare,
Îl simțim mai aproape pe Dumnezeu..
