,, Când am sosit acasă de la concurs, i-am găsit pe ai
mei la masă, gata să-nceapă să mănânce. Cum era și firesc, m-au întrebat ce
subiect ne-au dat și ce am făcut la examen.
— Ne-a dat să
scriem o poveste pe care o știm, cu cuvintele noastre.
— Ei, și tu ce poveste ai scris?
— Păi... ce să scriu... o poveste pe care o știam de la
Ana... cu niște pungași isteți!
— A... cap sec! scrâșni tata din dinți la mine... Cui ăi
fi semănând, nu știu! Numai pungași, hoți și haiduci îți umblă prin minte...
Numai Iancu Jianu și Ghiță Cătănuță! Aventurile lui Sherlock Holmes! Altceva
mai știi? Mai citești tu altfel de cărți?
Este adevărat că întotdeauna mi-au plăcut întâmplările cu
hoți și romanele polițiste! Pe vremea aceea, eram, cred, unul dintre cei mai
credincioși cititori ai lui N.D. Popescu, faimosul romancier popular,
specialist în „viețile de haiduci!” Îi citeam așa-zisele „nuvele originale” pe
nerăsuflate, de câte două-trei ori la rând și tot nu mă săturam, căci aveau un
farmec specific lor, pe care nu l-am întâlnit în operele multor scriitori
consacrați.
Tata își continua rechizitoriul, iar eu îl ascultam mirat
că este atât de furios pe eroii mei, care-mi dăduseră atâtea emoții și-mi
procuraseră atâtea ore de nevinovată plăcere...
— Auzi, nu mai știa dumnealui alte povești. Cu
împărați..., cu zâne..., cu Feți-Frumoși..., cu Zmei, cu..., în fine... n-a
găsit de scris altceva decât isprăvile unor hoți! Numai hoți și haiduci... N-ai
să faci nicio ispravă! Cine știe ce gogomănii ăi fi scris! Crezi că o să le
placă ălora de la „Tinerimea” povești de astea?
Deși mă făcusem
mic și mă cuprinsese sfiala și-mi părea rău de timpul pierdut în dimineața
aceea frumoasă de primăvară, totuși cutezai să-i răspund:
— Eu nu-nțeleg de ce ești așa de înverșunat? Ce, numai
mie îmi plac toate astea? N-a scris Ghica, în Scrisorile lui către Alecsandri,
două povestiri cu haiduci: Aliuță, cu haiducul Bujor, și Șanta cu Codreanu? N-a
scris și N.D. Popescu: Iancu Jianu, zapciu și Iancu Jianu, căpitan de haiduci?
Și apoi Bucura Dumbravă, romanul Haiducul, tot cu viața lui Iancu Jianu, care,
la urma urmelor, nu era un haiduc ca toți haiducii, că era de neam boieresc și
fusese mai înainte zapciu?!
— Hm... hm! tuși tata, că nu-i prea convenea pomelnicul,
de care rămase foarte surprins, neașteptându-se la această bibliografie
haiducească – dar de unde le mai știi toate astea?
— Le-am citit în biblioteca ta, unde am găsit și
Aventurile celebrului detectiv englez Sherlock Holmes și Arsène Lupin!
— Hm! Așa îmi trebuie, dacă țin biblioteca descuiată,
să-și bage nasul în ea toți neghiobii! Dumnealui citește d-astea... Boccaccio
și „Kikirezul”! (...)
— Păi dacă nu trebuie citite, de ce le ții în bibliotecă?
Pune-le pe foc!
— Obraznicule,
acum îmi faci și tu morală? Alea să le citești mai târziu... Acum să citești:
Cuore... Micul Lord... Singur pe lume... Robinson Crusoe...
— Gulliver în Țara piticilor... Cinci săptămâni în
balon... continuai eu în râs. Le-am citit și p-astea de câte două, trei ori,
dar m-am plictisit de ele... mai vreau și altfel de cărți!
— Ah, cui Dumnezeu ăi fi semănând, nu știu, că m-ai scos
din pepeni! Dar abia mă lăsă tata, că mă luă mama în primire:
— Colegul tău, Vasile Velciu, mi-a spus că ai de gând să
te faci haiduc! E adevărat?
— Da, e adevărat că mi-ar plăcea să mă fac haiduc..., dar
mai târziu! (...)
— Ah, zevzecule,
mă apostrofă tata din nou, d-aia n-o să faci nicio ispravă la „Tinerimea”,
că-ți umblă prin cap numai blestemății. ”
(Grigore Băjenaru, Cișmigiu&Comp.)
( rechizitoriu – acuzarea pronunțată de procuror la judecată; (aici) un șir de acuzații violente
zapciu – rang de conducător al unei subdiviziuni dintr-un
județ, care strângea datoriile și plățile neachitate)
!!!!Asociază fragmentul din Cișmigiu&Comp., de Grigore Băjenaru, cu un alt text literar studiat sau citit ca lectură suplimentară, prezentând, în 50–80 de cuvinte, o asemănare și o deosebire între ele.
Cred că o asemănare se poate stabili între protagonistul
romanului ,,Cișmigiu&Comp”., de Grigore Băjenaru și Hermione Granger,
personajul feminin din seria de volume,, Harry Potter” de J.K. Rowling. Amândoi
sunt iubitori avizi de carte.
Primul este un tânăr care a epuizat deja volumele de
literatură pentru vârsta lui, trecând la cele destinate adulților: opere scrise
de Boccacio, Sir Arthur Conan Doyle, Ion Ghica , iar fata consideră că
răspunsurile la întrebări le poate afla îndeosebi din cărți, devenind în timp o
„enciclopedie ambulantă”. Spre deosebire de personajul lui Grigore Băjenaru, o
prezență veridică în universul romanului -este licean, citește din scriitori
consacrați, Hermione acționează într-o lume fantastică, fiind descendenta unei
familii de vrăjitori care poartă numele de „Încuiați”. Datorită pasiunii pentru
lectură, ea devine o elevă strălucită, contribuind, prin abilitățile sale, la
salvarea prietenilor ei, Harry și Ron.
SUBIECTUL AL II-LEA
Te numești Traian și ești redactorul-șef al revistei școlii. Redactează un interviu imaginar, de cel puțin 150 de cuvinte, cu un coleg/colegă pasionat/ă de lectură, Ionuț/Ioana care să cuprindă prezentarea unei emoții/a unui sentiment din timpul lecturii unui volum preferat. În text, vei introduce o secvență narativă, una descriptivă și una argumentativă.
Pentru mine, o carte este bună când mă recheamă...
Ca redactor-șef al revistei școlii noastre o voi cita pe J.K. Rowling, autoarea seriei Harry Potter, care
consideră că „Dacă nu-ți place să citești, înseamnă că n-ai găsit cartea
potrivită”.
Și în acest
context, am ales să realizez un interviu cu Ioana, colega mea de clasă, participantă
la Olimpiada de Lectură.
Dragă Ioana,aș vrea să mă ajuți să realizez
un interviu,în care tu să vorbești despre sentimentele trăite în lecturile
tale.Iată întrebările mele:
Îți mai amintești cum ai început să citești?
De mică am fost
fasciată de cărți, de ceea ce se ascunde în ele. Poate tocmai această
curiozitate m-a ajutat să citesc încă de la vârsta de 5 ani.
Poți să-mi spui trei motive care te-au
determinat să citești?
Îmi plăcea să îi
imit pe cei mari și astfel am luat prima carte în mână, apoi ilustrațiile mi-au
stârnit curiozitatea,dar ce m-a determinat mai mult a fost faptul că uneori
părinții nu îmi puteau citi poveștile preferate.
Cât
timp dedici lecturii?
Nu-mi pot închipui cum ar decurge o zi fără să pătrund în
lumea ființelor de hârtie măcar o oră,oricând. De obicei, citesc în weekend,ba
chiar pierd noțiunea timpului. Norocul meu este
că la fiecare două zile am
antrnamente la dans,apoi plimbări cu bicicleta și.....
După
ce criterii alegi o carte?
Pentru mine, o carte este bună atunci când reușește să-mi
trezească anumite trăiri și emoții, când mă recheamă.În general, îmi aleg
cărțile în funcție de numele autorilor, de recomandări, dar și după titlu.
Care este ultima carte citită?
Ultima carte citită este ,,Mândrie și prejudecată”, de
Jane Austen. O carte pe care am primit-o cadou,iar mama mi-a spus că e scrisă
într-o manieră unică, mereu actuală, care abordează numeroase subiecte
inspirate din lumea și viața secolului al XIX-lea.Sigur,mama consideră că a
fost cel mai revoluționar roman feminist, oferindu-mi o poveste despre vremurile
trecute ale societății engleze.
Ce sentimente, stări,
reacții ai avut la finalul lecturii?
Finalul cărții mi-a
provoacat regretul despărțirii de personajele pentru care am încercat sentimente
și stări diferite,de la mâhnirea provocată de inegalitatea socială la bucuria
manifestată odată ce Elizabeth Bennet,personajul meu preferat, răzbate într-o
societate cu idealuri și convingeri complet diferite.
Descrie, în maximum patru
enunțuri, personajul preferat din această carte.
Complexitatea
personajului Elizabeth Bennet m-a copleșit,este ființa cu principii solide de
viață. Mi-a plăcut stilul vioi, ironia
înțepătoare, forța de caracter, modul de a privi lumea.
Ce întâmplare te-a impresionat?de
ce?
M-a impresionat
momentul în care Elizabeth Bennet a dat dovadă de un caracter foarte puternic
pentru acea epocă, refuzând cererea în căsătorie a domnului Darcy. Aceasta îl
înfruntă, jignită de atitudinea lui discriminatorie și îndurerată de faptul că
el a contribuit la sfârșitul unei povești frumoase de iubire între sora ei,
Jane, și domnul Bingley. Este evident că Liz este total diferită de celelalte
fete de vârsta ei, pentru că nu pune preț pe situația materială, ba dimpotrivă,
admiră persoanele inteligente, evoluate spiritual și emoțional.
Ce preferi: să vizionezi
filmul sau să citești cartea?
Întotdeauna m-a
interesat ecranizarea unei cărți, după ce am citit-o, pentru a întâlni o altă
perspectivă asupra romanului, oferită de un regizor. Personal, prefer lectura
unei cărți decât vizionarea filmului, pentru a avea șansa de a-mi forma propria
viziune asupra personajelor construite, a cadrelor, asupra lumii și a vieții,
împletită cu cea a scriitorului.Mi-a plăcut însă și ecranizarea romanului cu actorii
englezi:Jennifer Ehle și Colin Firth,filmat în Derbyshire(Anglia).
Ce carte ai recomanda
cititorilor revistei școlii?
Le recomand să se
oprească asupra romanului ,,Mândrie și prejudecată”,să fie cuceriți de maniera
elegantă, ușor comică în care a fost scris.Jane Austen,autoarea, tratează
într-un mod unic tema aparențelor înșelătoare, îndemnând cititorul, prin
intermediul unei povești de dragoste, să analizeze circumstanțele și oamenii,
înainte de a eticheta și de a judeca.Este o carte pentru adolescenți,replici
inteligente,altceva decât romanele ,cărțile de astăzi.
Să admirăm și vremurile de demult trecute,poate învățăm și altfel de comportament!!!!!!!!
Ioana,își mulțumesc pentru răspunsurile tale ,sper ca
articolul nostru să fie citit cu plăcere de colegii și profesorii noștri....pe
curând și la bună citire!!!!!!!!!!
