Iată-mă întors din vacanță și-mi pare rău....Am fost într-un
loc dorit de mult timp--în Maramureş, considerat sufletul satului tipic
românesc. Îmi amintesc că am ajuns într-o zi cu soare și-am privit aşezările pitoreşti,cu dealuri înverzite
şi câmpii pline de flori sãlbatice. Știam din auzite,de la cei care au mai fost
pe acolo că în Maramureş voi cunoaște tot ce înseamnă viaţa la ţarã. Și așa
a fost,am avut ocazia unicã de a
mă întoarce în timp, de a fi martorul unor obiceiuri
păstrate cu mare grijã,a tradiţiilor şi a stilul de viaţă al ţăranului din
vremuri trecute.Am fost așteptat de prietenii părinților mei,care trăiesc
aici,după ce au părăsit orașul.Am văzut cu ochii adevărului că regiunea ţine
locul unui testament al tradiţionalului, al unei ere romantice.
O întâmplare a fost deosebită,când am mers la vecinii primitori și am văzut că,deși toți au urmat școli ca și ai mei, trăiesc ca
strămoşii lor,că îmbrăcămintea este ţesută manual și purtată cu
mândrie,că la biserică, sufletul satului,merg toți,de toate vârstele.
-Ce-ar fi să te îmbrăcăm în costumul de băiat din lada veche?
-A!dar eu nu m-am îmbrăcat niciodată în costum popular!
-Să încercăm!au zis toți deodată.
-Să încercăm,am mormăit neîncrezător.
Și iată-mă,la oglindă îmbrăcat în costumul maramureșean:cu pălărie,cu cămeșă
brodată,gatii(pantaloni),chimir.Am fost primit ca unul de-a lor,numai că
n-am înțeles unele cuvinte.Am mers cu noii prieteni la slujba de duminică și
i-am privit pe oameni,erau alții parcă,ascultau cu atenție cuvintele preotului,ochii
căutau spre icoane,erau adevărați,erau frumoși,aveau o lumină pe
chipuri,credeau în adevărurile sfinte.La plecare i-am văzut îmbrățișându-se cu
urări de bine pentru cei mici,mai ales. M-a uimit o altă realitate: vecinii se
cunosc unii pe alţii şi se ajutã între ei,iar pe mine mă strigau și mă invitau
în casa lor,de parcă eram rude adevărate.Noii prieteni m-au dus într-un loc
sfânt la mănăstirea Bârsana, construită de familia lui Dragoş Voievod.
Viaţa în Maramureş
este învăluitã în mister. Mi-am făcut prieteni cu care am străbătut
pasurile montane, am coboarât în văile însufleţite de cântece și dansuri
amețitoare A fost o experință deosebită,parcă am trăit într-o lume de
film,acolo ,,în ȚARA veche cu oameni fără pereche”.
