,,O poveste fără niciun fel de morală” de Alex Moldovan

 

 Pe Matei P. îl pârâse pesemne cineva, căci, fără să fi făcut nimic rău, se pomeni într-o dimineață chemat în biroul directorului. Evident, nu se duse. Nimic bun nu ieșise vreodată din genul ăsta de întâlniri, care se terminau de obicei ba cu mustrări, ba cu scăderea notei la purtare, aspecte ce se cer mai degrabă evitate. Așa că inventă pe loc o scuză și plecă de la școală cât putu de repede. Ajuns în stradă, i se păru că e urmărit. Brusc, toată lumea îl privea mustrător, de parcă ar fi știut că a fugit de la ore. (De fapt, nu-l urmărea nimeni, dar așa-i când te simți cu musca pe căciulă.) Traversă în fugă printr-un loc nepermis, ceea ce provocă un ambuteiaj a-ntâia, aducând la disperare un vatman nervos, care profită de ocazie să-și reverse furia asupra celor din jur și, prin telefon, asupra celor dragi, o impecabilă demonstrație a efectului fluturelui. Dar el nu observă nimic din toate acestea, fiind prea ocupat să împrumute o bicicletă sprijinită de un copac pentru a ajunge în parcul de distracții. Acolo, vru să-și ia un bilet de intrare, dar fu certat pentru că era roșcat, iar vânzătoarea nu era sigură dacă roșcații nu trebuiau taxați altfel decât restul oamenilor, prilejuindu-i elevului nostru frumoase reflecții pe tema diferenței și a celuilalt. Reuși totuși să se strecoare înăuntru cu ajutorul unui grup de călugărițe cu pălării caraghioase cărora li se făcu milă de el, se sui în prima barcă ce-i ieși în cale și începu să dea la vâsle până ajunse la mal, unde, din neatenție, căzu în puțul lăsat neacoperit de niște muncitori care stăteau pe iarbă și mâncau sendvișuri cu salam și castraveți murați. „Ce aiurea e să cazi din lac în puț“, își zise Matei P., ceea ce ne arată că până și când o apuci pe căi greșite poți să tragi învățăminte sănătoase, dacă ești isteț. E incredibil, în concluzie, câte lecții de viață ar fi ratat și câte probleme ar fi evitat dacă ar fi rămas la școală și s-ar fi prezentat în biroul domnului director. Și asta nu-i tot. Uitați-vă cu atenție la poza cu mine. Vedeți pata aceea albă din fața clădirii din spate? Este Matei P. Încă încearcă să scape de urmăritorii lui închipuiți. Nu știe că selfie-ul pe care l-a trimis la un concurs foto internațional a câștigat marele premiu al juriului, iar motivul pentru care directorul îl chemase era ca să-l felicite! Ceea ce, evident, nu va mai fi cazul după ce întâmplările de mai sus vor ajunge la urechile directoriale, episodul acesta întărind puternicele convingeri antiautoritare ale lui Matei P.

Morala poveștii? Vedeți voi, luându-mă cu scrisul, am uitat cu totul de morală. Dar sunt sigur c-o să găsiți voi una. Așa se întâmplă de obicei.

 

  Povestirea aparține genului epic= este o operă literară în care autorul îşi exprimă în mod indirect gândurile, ideile şi sentimentele, prin intermediul acţiunii, al personajelor şi al naratorului.

  Scriitorul își prezintă personajul,Matei P.,un elev care pleacă de la școală,după ce fusese chemat în biroul directorului școlii.Credea că nu i se va întâmpla ceva de bine,probabil fusese pârât de cineva.Nu caută să afle vreun motiv,inventează o scuză și pleacă repede.Deși nu se crede vinovat,este derutat,are impresia că este urmărit,că e privit bănuitor de cei pe lângă care trece și-atunci se comportă haotic,confuz,este un fel de a se apăra,de se minți că fuga lui a fost bună;trece printr-un loc nepermis,creând o învălmășeală de oameni și mașini și dintr-odată atmosfera se schimbă--un vatman își revarsă furia asupra celor de față,dar,indirect și asupra familiei sale;Matei,,împrumută”o bicicletă și ajunge în parcul de distracții,unde nu este primit din cauza părului roșu (ce arată șiretenie,falsitate),intră totuși prin bunăvoința unor călugărițe și cu o barcă ajunge pe un mal,locul unui alt început,unde cade într-un puț neacoperit-- este senzația,semnalul față de comportamentul dezordonat iresponsabil,față de decizia eronată de a se lăsa în voia impulsurilor de moment,înțelege că toate încercările au fost nefericite,a avut parte de neplăceri, încercând să evite întâlnirea din biroul directorului.

  Scriitorul se adresează direct cititorilor,îndemnându-i să-l privească pe Matei devenit,,o pată albă”,o umbră,o formă în care toate culorile s-au evaporat,devenind nimic,apărându-se de vedenii create de fantezia lui.Fuga de un pericol l-a dus spre alte încercări din care nu are ieșire,experimentând noi cunoașteri.Dacă ar fi ascultat chemarea directorului,ar fi aflat că este un câștigător al unui concurs foto,în care imaginea sa era a unui om plin de culoarea vieții. Matei trebuie să înțeleagă că adevărata natură a omului este încrederea,iar aceasta a fost o amară lecție de viață.

   Morala: Când nu îți construiești suficient de multă încredere în tine,atunci când o rătăcești,ai sentimentul că o pierzi pe cea pe care o aveai.În realitate nu prea ai construit-o. 

Mișcarea aripilor unui fluture poate produce o mică schimbare a atmosferei. Din această cauză și de-a lungul unei anumite perioade de timp, atmosfera se va schimba. ,,Efectul fluturelui” este folosit frecvent pentru a ilustra un comportament tipic al sistemelor haotice: chiar și cele mai mici perturbări pot evolua și pot avea consecințe importante într-o stare ulterioară a sistemului.