în ANUL NOU 2025....ne urăm și vă urăm s-avem și s-aveți suflet de stea și soare,de iubiri de viață,de ani fără sfârșit!!!!!!

  Se-aud cântări.... vor să-i deschid Noului An, să-l primesc în curăţie de inimă şi bogăţie sufletească....să-mi audă dorințele,să-mi aștearnă-n priviri raze calde,să-mi dea petalele colorate ale speranțelor.....

Vechiul an s-a sfârșit! Prima zi a Noului An este ziua de naştere a fiecărui om,care-și dorește să lase trecutul să se risipească singur. Anul Nou a pus stăpânire pe orologiul Timpului.

Jurnalul fiecărui om  simte că  i se va scrie o pagină nouă.  Vorbele noului an au sensuri noi, optimiste. Se va  deschide o carte nouă a unui început plin de speranță.

                                          Bine-ai venit, An nou!...

                                                                    Bine-ai venit..

 

Lumină și bucurie

Cum toți creștinii avem prin botez o fărâmă de Dumnezeu, purtăm în noi și-o fărâmă de Naștere, un mic Iisus care începe să crească, precum grâul pus la încolțit, de Sfântul Andrei. E „ceva” ce tre­bu­ie să fie îngrijit cu iu­bire și cu speranță. Masa cu un tacâm în plus, pen­tru Cel care Vine. Bradul care-l așteaptă, încărcat de beteală și lumânări. Colindele care îl preaslă­vesc. Magii pornind după stea. Bucu­ria care ne pătrunde în suflet, fără să bată la ușă. Îngeri care vestesc nașterea Pruncului Sfânt. Așa cred că ar trebui să arate Crăciunul!

                                  Lumină și bucurie fără sfârșit................

 

gânduri de CRĂCIUN........................

 

gânduri de CRĂCIUN........................

              Colindele  pentru Moș  Crăciun  încep sub zăpezi pe o cărare

         a magilor,cu sania zburând prin ninsoare,cu mama împletind colăcei,

         cu mireasma dulce de Iisus născându-se în iesle…și bradul scuturând arginturi.....

                          Veniți să fiți cuprinși de colindele mărturisite-n roua datinilor!

                  În ziua luminării,când steaua a vestit nașterea sufletului curat,

         învelit în trupul rănit de drumul pătimirii,ne înălțăm sufletul-clepsidră în dorința veșniciei…și…colindăm iubirile cu bucurii,tristețile cu lacrimi…       

          Ne urăm și vă urăm s-avem și s-aveți suflet de stea și soare,de iubiri de viață,de ani fără sfârșit................e acesta un colind de-mbrățișare pentru momentul

                            când gândurile noastre se strâng și parfumul bradului vă învăluie întru mulți ani                                                                           fericiți și verzi......

            Cu câteva clipe înainte ca păstorii să aducă vestea cea mare vă amintim că nimic nu arde                                                          și nu încălzește ca iubirea!!!!!

          Fiecare avem țesut Crăciunul în suflet cu fir de stea,cu aur și smirnă,cu darurile aduse de glasurile îngerilor ce aduc o veste minunată…să ne bucurăm de lumina dăruită în zilele                                                                                        sfinte!!!!!!!!

           Urez multă sănătate tuturor celor care se bucură cu adevărat, din inimă și din convingere                                                                  de  venirea Moșului.

             Urez  sănătate celor care cred că Moșul există!!!!!

                                           În noaptea Sfântă, viu luminează
                                           steaua ce vestește nașterea pruncului
                                                         Iisus.....

                                Sărbătoarea CRĂCIUNULUI să vă umple inimile de bucuriiiiiiiiiii    

test:,,Radu Petrescu, Matei Iliescu ”+ ,,..........Vasile Alecsandri. Studiu critic”

        (dacă vă interesează!!!!!) 

SUBIECTUL I

Textul 1

,,De când, într-o nefericită împrejurare, părinții lui Matei Iliescu părăsiseră Bucureștii așezându-se în N., obscur orășel de provincie, Tudor nu îl mai văzuse pe vărul său de care îl legau amintiri de neuitat și sentimente adânci. Fu deci grozav de bucuros când tatăl său avu niște treburi în N. și, cunoscându-i sufletul, îl invită să-l însoțească. Dar ce surpriză când, împingând poarta de lemn și intrând pe o alee de trandafiri mărginită de tei groși în scoarța cărora vântul mișca ușor mătănii de praf, se află față în față cu un băiat ca de vreo paisprezece ani, slab, cu ochii întunecați și răi, cu picioarele prea subțiri ieșind din pantalonii rămași scurți, și care ședea pe vine, cu capul pe jumătate ascuns în pledul cu desene pătrate de pe spate, și lovea cu nuiaua în flori, azvârlind în sus petalele lor albe, roșii, zdrobite și sfâșiate, în timp ce striga cu o voce subțire și particular neplăcută „Așa!”. Când îi zări se făcu alb la față, le întoarse spatele și porni în sus pe alee.

— Strigă-l, șopti tatăl lui Tudor, ciupindu-l violent de brațul drept pe care i-l ținea. Acesta e Matei.

Alergă după vărul său și îl cuprinse pe la spate în brațe, mai degrabă speriat de a nu fi recunoscut în el niciuna din trăsăturile iubite, decât emoționat de această întâlnire atât de dorită și pregătită și când, confuz de mina furioasă pe care o făcu Matei, îi spuse, bâlbâindu-se, cine este, surpriza lui Tudor nu mai cunoscu margini, căci chipul aceluia se umflă pe moment și un râu fierbinte de lacrimi începu să-i curgă din ochi pe piept. La tatăl lui Tudor se repezi cu brațele deschise, plângând mereu și cu o astfel de expresie de dragoste și recunoștință încât el, neputându-i găsi o justificare și rău impresionat și de scena la care fără voie fuseseră martori cu o clipă înainte, își făcu despre nepotul său o impresie defavorabilă.

În timp ce se petreceau acestea și unchiul lui Matei, jenat de efuziunile* al căror obiect era, zâmbea fără să știe prea bine ce trebuie să facă și-și suplinea ignoranța prin câteva cuvinte mecanice a căror crudă indiferență Tudor o prinse pentru că el însuși o încerca față de aceste lacrimi și îmbrățișări ale unui străin și avu astfel un sentiment de răutăcioasă complicitate cu tatăl său, din capătul opus al aleii înaintă precipitat către ei o doamnă cu părul cărunt în care Tudor recunoscu pe mătușa lui și la vederea căreia Matei își șterse ochii cu dosul mâinii și se strădui, fără să izbutească prea bine, să își alunge semnele emoției și să-și recâștige contenența** normală.

— Băiatul e foarte sensibil, spuse tatăl lui Tudor fratelui său, arătându-i pe fereastră pe Matei care, ținându-și vărul cu mâna stângă pe după umeri, îl conducea prin micul său domeniu. Pășea repede și făcea cu mâna liberă gesturi însuflețite.

Domnul Iliescu se posomorî.

— Așa este. A suportat destul de greu schimbarea din viața noastră. Deși suntem de patru ani aici, nu se poate împrieteni cu nimeni. [...]

Băieții se plimbau prin curte, acum ținându-se de braț. Lui Tudor îi venise greu să înțeleagă noul aspect și fel de a fi al vărului său, dar puțin câte puțin îi recunoscu vechile trăsături, mai ales când Matei parveni***să-și stăpânească emoția, și răspunse cu grabă drăgăstoasă la întrebările aceluia despre orașul părăsit. Matei îl asculta cu o atenție avidă, însă nu-și ridica decât rar ochii din pământ.

Când fură însă în casă și trebui să-i arate cărțile, Matei se însufleți din nou. La cină, așezat la masă vizavi de vărul lui, între doamna Iliescu și avocatul Albu, îi făcea semne vesele cu mâna, apoi îi deschise din nou înainte cărțile, îl puse să le atingă, deschise un volum mare și îi citi de acolo o pagină cu vocea lui subțire deodată emfatică**** și la rându-i, ca să nu tacă, dus de entuziasmul care îl cuprinsese, Tudor începu să-i vorbească despre colegii lui, despre profesori, despre prieteni.

— Eu nu am prieteni! strigă Matei întrerupându-l și ochii lui își recăpătară căutătura cea rea.

Tudor tăcu, neștiind ce să zică, din nou cu sentimentul că se află în fața unui străin.”

                                                                   (Radu Petrescu, Matei Iliescu )

*efuziune – exteriorizare puternică a unor sentimente pozitive;

**contenență/continență – echilibru, cumpătare, reținere;

***parveni – izbuti, reuși;

****emfatic – pretențios, bombastic, afectat

Textul 2

,,Tatăl poetului, Vasile Alecsandri, era un om potrivit de statură, mai mult mic și cam gros, c-o frunte largă și ochii vii, purtând barbă rotundă ca voievozii și mustăți pe care le scurta cu foarfeca. El umbla după portul timpului, cu giubea* și anteriu**. De felul lui era iubitor de priveliștea naturii, bun și mai cu seamă harnic și deștept. Cu economiile comerțului de sare ce făcea, putu în scurt timp să cumpere de la Nicolae Milo, unchiul marelui artist dramatic, moșia Mircești, a cărei luncă frumoasă îl încântase în drumurile lui. Ceva mai în urmă zidi și-o casă în Iași, în strada Sfântul Ilie, astăzi strada Alecsandri, unde avea să-și petreacă poetul mare parte din copilărie. [...]

În timpul acesta de scumpă libertate copilărească, pe la 1827, când Alecsandri era de 6 ani, se arătă figura posomorâtă a unui dascăl, călugărul Gherman. [...] Dar adevărata tristețe a școlii se arătă într-o bună dimineață din anul 1829, când Alecsandri fu trimis în pensionul lui Cuénin, un francez aciuat prin Iași de pe timpul trecerii lui Napoleon în Rusia. De astă-dată, adio nepăsătoarei copilării, adio libertății!

Noua viață de internat, închis într-o sală de studiu, ghemuit pe catedră, sculatul cu noaptea în cap, la sunetul unui lighean de alamă pe la urechile fiecăruia și alte greutăți de ale internatului începură a-l aduce într-o stare de disperare, din ce în ce mai simțită. Singurele lui momente de recreere, și care erau, după mărturisirea-i, „ca cea mai scumpă petrecere”, le avea – și punctul acesta merită a fi notat – când se suia pe o capră de trăsură veche și părăsită într-o șură spartă, de unde i se limpezea căutarea. [...]

În toamna anului 1834, la vârsta de aproape 14 ani, Alecsandri, după ce se împărtăși dinaintea altarului, plecă să studieze la Paris. Cu el era și Alexandru Cuza, care mai târziu avea să fie Domnul românilor și al Unirii, apoi aga*** Mihalache, Docan și Panaite Radu, conduși de către profesorul grec Filip Furnarachi. După 20 de zile și 20 de nopți de drum în diligențele**** împărățiilor, Parisul, acest oraș magic și imens, se arătă în toată splendoarea lui ochilor plini de năluciri ai lui Alecsandri, la vârsta aceea când toate în lume au farmecul noului și tăișul de a pătrunde inteligența și a se întipări pentru totdeauna. Trebuie să fi auzit cineva povestind pe poet pentru a-și face idee despre impresia extraordinară ce făcu Parisul, cu monumentele lui mărețe și viața lui torențială, asupra sufletului unui copil venind de-a dreptul din fundul Moldovei. Străzile aliniate, lumina orbitoare, gustul și civilizația pariziană îi lărgiră oarecum orbita ochiului și începură să pregătească sufletul poetului la o ordine, la o acuratețe ce se desprind de pe tot ce face francezul și pe care o vom găsi ca trăsătură caracteristică în întreaga operă a lui Alecsandri, până și în scrisul, în caligrafia lui, ca mărgăritarul.”

                                    (adaptare după N. Petrașcu, Vasile Alecsandri. Studiu critic )

*giubea - haină lungă, căptușită cu blană, purtată, în trecut, de boieri;

**anteriu – mantie;

***aga – titlu purtat, în trecut, de comandantul pazei/al poliției unei așezări

****diligență - trăsură mare, acoperită, folosită pentru a călători pe distanțe lungi;

A.

1. Completează spațiile libere cu informațiile din textul 2.

Când avea aproape 14 ani, în anul __________, Alecsandri pleacă la ______________, ca să studieze.

2.Tudor și Matei sunt

a. prieteni;

b. veri;

c. colegi;

d. frați.

3.Când îi zărește pe musafiri, Matei

a. le iese în întâmpinare;

b. își continuă activitatea;

c. își cheamă părinții;

d. le întoarce spatele.

4.Alecsandri este trimis la pension când avea vârsta de

a. 6 ani;

b. 8 ani;

c. 14 ani;

d. 20 de ani.

5. Notează „X” în dreptul fiecărui enunț pentru a marca dacă acesta este adevărat sau fals, bazându-te pe informațiile din cele două texte

Textul 1 Enunțul	Adevărat	Fals
Matei și familia sa locuiseră în București.
Băieții se recunosc cu ușurință.
Matei are mulți prieteni. Textul 2 Enunțul Adevărat Fals Poetul și-a petrecut mare parte din copilărie la Mircești. Copilului Alecsandri îi plăcea viața la internat. Când pleacă din țară, Alecsandri este însoțit și de un viitor domnitor

6. Precizează o trăsătură a tiparului descriptiv identificată în fragmentul de mai jos, ilustrând-o cu o secvență relevantă:

 „Dar ce surpriză când, împingând poarta de lemn și intrând pe o alee de trandafiri mărginită de tei groși în scoarța cărora vântul mișca ușor mătănii de praf, se află față în față cu un băiat ca de vreo paisprezece ani, slab, cu ochii întunecați și răi, cu picioarele prea subțiri ieșind din pantalonii rămași scurți, și care ședea pe vine, cu capul pe jumătate ascuns în pledul cu desene pătrate de pe spate, și lovea cu nuiaua în flori, azvârlind în sus petalele lor albe, roșii, zdrobite și sfâșiate...”

 Tiparul textual este descriptiv, prezintă prin descriere imaginea vizuală, mirifică a unei alei dintr-o grădină cu,,trandafiri...tei”și,în contrast, a unui băiat cu trăsături malefice, cu ochii întunecați și răi”,cu un comportament agresiv,, lovea cu nuiaua în flori”, agresivitatea este pentru el o formă de rezistență la agregarea sa în noul univers în care este constrâns să trăiască. Descrierea detaliată este realizată printr-un limbaj expresiv și subiectiv,folosind grupuri de substantive și adjective......................

7. Prezintă modul în care copiii din cele două texte reacționează la o schimbare din viața lor, valorificând câte o secvență relevantă din fiecare text.

În primul text,Matei este nefericit într-un oraș nou,o școală nouă,se simte izolat, nereușind să-și facă prieteni,este impulsiv.,dar la revederea vărului său  trece la exaltare,se schimbă miraculos.

În al doilea text,pentru  copilul Alecsandri mutarea la internat înseamnă pierderea libertății și a confortului de acasă și devine disperat.

Cei doi copii sunt nefericiți prin schimbarea locului intim unde se simțeau împăcați,dar trăiesc și clipe de încântare:unul prin apropierea de vărul său,celălalt prin noul oraș în care se simte încântat. 

8. Ce simte Alecsandri când ajunge la Paris? Justifică-ți răspunsul la întrebarea dată, prin referire la o emoție, valorificând textul 2.

La 14 ani,băiatul Alecsandri,ajuns în Paris,orașul,,magic și imens”este fascinat de monumentele mărețe,de luminile străzilor,de felul de a fi al oamenilor și își simte sufletul schimbat,influențat  spre,,ordine... acuratețe.”

9. Asociază fragmentul din textul Matei Iliescu de Radu Petrescu cu un alt text literar studiat la clasă sau citit ca lectură suplimentară, prezentând o valoare comună, prin referire la câte o secvență relevantă din fiecare text.

(,,Eu și Rowley ne-am hotărât să facem împreună o bandă desenată.Așa că după ore el a venit la mine și ne-am apucat de lucru.

  Am făcut imediat niște personaje,însă asta s-a dovedit partea ușoară.Când am încercat să coacem niște poante,am cam dat-o în bară.Într-un final,am găsit o soluție bună.Am inventat o bandă desenată în care replica de bază în fiecare casetă este,,Ai-iaia,mamăăăă!”

  Așa nu trebuia să ne mai batem capul cu glume pe bune,ne puteam concentra mai bine la imagini.

  Pentru primele câteva casete desenate,eu am scris textul și am desenat personajele,iar Rowley a desenat cadranul din jurul imaginilor.Rowley a început să se plângă că nu avea destule de făcut,așa că l-am lăsat pe el să scrie textul câtorva casete.Dar,ca să fiu sincer,calitatea a scăzut simțitor imediat ce s-a apucat Rowley de scris.

  Până la urmă,m-am cam săturat de scris și l-am cam lăsat pe el să preia întreaga operațiune.Și fie că mă credeți sau nu,Rowley e mai varză la desen decât e la scris.

  I-am spus că poate ar trebui să venim cu niște idei mai bune,dar el nu voia decât să scrie peste tot,,Ai-iaia,mamăăăă!”După care și-a strâns desenele și a plecat acasă,ceea ce mie mi-a convenit de minune.Oricum,nu vreau să fac echipă cu cineva care nu desenează nasuri.”)

                                                                    (Jeff Kinney,Jurnalul unui puști)

În primul text,Matei este nefericit într-un oraș nou,o școală nouă,se simte izolat, nereușind să-și facă prieteni,este impulsiv, un  băiat cu trăsături malefice,,cu ochii întunecați și răi”,cu un comportament agresiv,, lovea cu nuiaua în flori”, agresivitatea este pentru el o formă de rezistență la agregarea sa în noul univers în care este constrâns să trăiască.,dar la revederea vărului său  trece la exaltare,se schimbă miraculos.

În fragmentul din,, ,Jurnalul unui puști”doi prieteni se hătărăsc să realizeze o bandă desenată despre,,niște personaje”,unul scrie textul și desenează personajele,iar celălalt,Rowley,cadranul în jurul imaginilor,dar este continuu nemulțumit,dorind să devină principalul realizator al acțiunii,este însă dezordonat,haotic,fără inspirație și pleacă.Prietenul său este dezamăgit.

Cei doi Matei și Rolwley sunt copii neobișnuiți cu un fel de a trăi sau de a se potrivi unor cerințe,dar în felul lor de a fi sunt prieteni și timpul îi va modela.

B.

1.Conțin hiat ambele cuvinte din seria:

a. aliniate, pariziană;

b. economiile, viața;

c. moșia, noua;

d. poetului, suia.

2.Cuvintele subliniate în secvența

„el însuși o încerca față de aceste lacrimi și îmbrățișări ale unui străin (1) și avu astfel un sentiment de răutăcioasă (2) complicitate cu tatăl său”

s-au format prin:

a. compunere (1), derivare (2);

b. conversiune (1), conversiune (2);

c. conversiune (1), derivare (2);

d. compunere (1), conversiune (2).

3.Cuvintele subliniate în enunțul

„Surpriza lui Tudor nu mai cunoscu margini, căci chipul aceluia se umflă pe moment și un râu fierbinte de lacrimi începu să-i curgă din ochi pe piept.” sunt utilizate, în ordine, cu:

a. sens figurat, sens figurat;

b. sens propriu, sens figurat;

c. sens propriu, sens propriu;

d. sens figurat, sens propriu.

4.Sunt omonime cuvintele subliniate în enunțurile din seria:

a. „Băieții se plimbau prin curte, acum ținându-se de braț.”; I-am oferit mamei un braț de flori.

b. „Confuz de mina furioasă pe care o făcu Matei, îi spuse.”; Am vizitat o mină veche din Apuseni.

c. „Își făcu despre nepotul său o impresie defavorabilă.”; Va fi o iarnă favorabilă culturilor agricole.

d. „Pășea repede și făcea cu mâna liberă gesturi însuflețite.”; Vecinul a răspuns iute strigătului meu.

5. Selectează, din fragmentul următor, trei substantive în cazuri diferite, pe care le vei preciza:

„Lui Tudor îi venise greu să înțeleagă noul aspect și fel de a fi al vărului său, dar puțin câte puțin îi recunoscu vechile trăsături.”

                          Substantivul selectat                       Cazul substantivului selectat

6. Alcătuiește un enunț asertiv, în care pronumele „dumnealui” să fie nume predicativ (1) și un enunț exclamativ, în care adverbul „astăzi” să fie atribut (2).

7. Transcrie propozițiile din următoarea frază, precizând raportul sintactic dintre acestea:

 „Matei îl asculta cu o atenție avidă, însă nu-și ridica decât rar ochii din pământ.”

8. Scrie, în spațiile libere, forma corectă a cuvintelor subliniate în următorul enunț, reprezentând mesajul unui copil amator de biografii literare:

Cu adolescentul Alecsandri au fost solidari / solitari (1) mai mulți prieteni, ei înseși / înșiși (2) însoțindu-l de-a lungul / de-alungul (3) călătoriei visată / visate (4), la capătul căreia/căruia (5) avea să-și împlinească destinul de scriitor, nefiindu-i tot una / totuna (6) dacă și alții îi împărtășeau entuziasmul.

Cu adolescentul Alecsandri au fost ________________________ (1) mai mulți prieteni, ei _______________ (2) însoțindu-l __________________________ (3) călătoriei _________________ (4), la capătul ________________ (5) avea să-și împlinească destinul de scriitor, nefiindu-i _________________ (6) dacă și alții îi împărtășeau entuziasmul.

 

SUBIECTUL al II-lea

Scrie o compunere, de minimum 150 de cuvinte, în care să îl caracterizezi pe Matei, personajul din textul lui Radu Petrescu.

  Caracterizarea directă este făcută direct de autorul-narator cu ochii băiatului care-l descoperă pe vărul său,Matei,după mult timp și de care își amintea cu plăcere.Întâlnirea a fost uimitoare și-l descrie pe Matei ca pe un străin pe care-l vede pentru prima oară.Îi vede,, ochii întunecați și răi”,neliniștit,ciudat,îl uimește aspectul neobișnuit,,slab”și mai ales furia cu care lovea florile,de parcă se răzbuna,strigătul lui,,așa”exprima disperare,mânia neobișnuită pentru un copil.Faptele lui sunt nefirești:indiferent,supărat pleacă,de parcă nimic nu-l interesa.La îndemnul tatălui său,Tudor se poartă prietenește,deși este confuz,își spune numele și Matei se transformă miraculos.

Fire dificilă,impulsivă trece la exaltare, plânsul lui este cea mai sinceră comunicare cu lumea,îi îmbrățișează pe cei veniți.Purtarea lui arată că a trăit izolat,retras,fără prieteni și,văzându-i pe cei veniți, își exprimă emoții ascunse. Devine prietenos și Tudor îl privește cu mirare,recunoscându-i,,vechile trăsături.”Matei ascultă cu atenție noutățile despre vechiul oraș,îi arată cărțile ,îi citește,îi face semne vesele și,mâhnit,își mărturisește singurătatea,, nu am prieteni”,este acesta un strigăt plin de tristețe,disperare,durere. Starea lui Matei este a unui copil sensibil străbătut de neliniști,dorește o schimbare.................................................................................................

 

                                             

 

.

 

 

Compunere: Imaginează-ți că ai descoperit în grădina bunicilor un loc în care îți place să te retragi și să visezi.

 

În fiecare an,după terminarea cursurilor,îmi petreceam toată vara departe de zgomotul bulevardului- la bunici,undeva la marginea orașului.De îndată ce intram în curtea bunicilor, por­neam într-o aventură prin grădina plină de flori. Era ritualul meu preferat. Porneam printre greieri şi cosaşi, pe drumul pe care îl ştiam doar eu şi câinele, tovarăşul meu de joacă. Prima oprire era mu­sai la zidul casei, la muşuroiul de furnici. Felix se aşeza tacticos lângă mine, îşi învârtea coada pe lângă el şi aş­tep­ta. Priveam împreună cu el ar­­ma­tele de furnici şi-i ex­plicam într-o limbă pe care cu siguranţă o înţe­le­geam nu­mai noi, cam cum stă trea­­ba într-un mu­şu­roi.

-Uite,vezi,ele sunt cele care adună,adună și nu obosesc.

 La final, în­ce­peam să le nu­măr. Eram convins că toa­te nu­me­rele fuseseră in­­ven­tate, doar ca să observ cât mai bine fur­nicile şi să ve­rific da­că sunt tot atâ­tea ca în vara tre­cută. Când ajun­­­geam la treize­ci, o luam de la ca­păt, pâ­nă îl vedeam pe Felix cum îşi ridică brusc coada în sus, plictisit, şi era musai să por­­nim mai departe. O luam pâş-pâş, pe lângă gar­dul din lemn, cu Felix în faţă, păşind tac­ticos peste stra­turile de crăiţe şi de petunii...nu călcam niciuna,că se supăra bunica. Ur­mau straturile cu legume, coacăzele ro­şii,în dreptul cărora Felix ştia că e cel mai important po­pas şi, undeva, în spa­­tele curţii, în­tr-un loc destul de retras, era opri­rea finală, în tufele de hortensii, pe care bunica mea le iubea mai presus de orice. Când ajun­geam lân­gă ele, mă asiguram că nu sunt supra­ve­ghea­t, mă furişam pe lângă părul cu frunze creţe şi-mi fă­ceam un culcuş drept în mij­locul lor.

-Aici putem visa la tot ce ne trece prin cap!

Era ob­ser­vatorul din care priveam grădina şi ce­rul. Felix se cuibărea lângă mine şi stăteam amân­­doi, el pufăind, eu atent la fiecare miş­ca­re din jur, de tea­mă să nu cumva să fim des­co­periţi.

-Astăzi îți voi povesti despre Robinson,un tânăr care a supraviețuit singur după naufragierea sa pe o insulă tropicală din largul coastei Venezuelei de astăzi.

-Crezi că nu e adevărat?și ascultă cu atenție!Felix însă își rezema capul pe labele din față și cred că mă ignora.

-Ei,bine!hai să închidem ochii!

Căldura înteţise mirosul florilor. De după frun­ze şi florile bulbucate, vedeam tot ce miş­ca în jur, auzeam, ca pe nişte ecouri,sunetele grădinii.La final de vară, când tufa nu ne-a mai încăput şi şcoa­la tre­bu­ia să în­cea­pă, am plecat cu regret pe dru­mul meu : la școală, iar Felix, tac­ticos, învârtindu-şi coa­da, a ră­mas la poartă să mă aş­tepte, uitându-se lung,cu tristețe....

gânduri de toamnă

 

M-am întâlnit cu toamna într-o dimineață târzie.... ajunsese val-vârtej, peste noapte, aducând cu ea ceață și vânt. Frunzele îngălbeniseră brusc de la atâta frig, se strânseseră pe la colțurile casei, una într-alta, ținându-și de cald. Am stat pe o bancă de lemn, am stat în liniște, am stat până mi s-a făcut frig, până m-a ajuns ceața, m-a învăluit, m-a golit de gânduri, m-a făcut să mă simt ușor, ca și cum aș pluti ca fumul. Am luat-o cu mine înăuntru... stau cu ochii pironiți afară, văd cum se strecoară lumina, ascult cum ciorile se fac stoluri-stoluri, croncăne, se îndepărtează, iar se apropie, din nou se îndepărtează, iar și iar. Ca și cum ar dansa, ca și cum prin zborul ăsta al lor ar face să crească lumina. Mai târziu, peste o vreme, poate două săptămâni, poate o lună, când toamna va fi bine așezată înăuntru și afară, mă voi întâlni cu ea altfel. Poate se va întâmpla într-o seară, când voi număra stelele, voi vedea Orionul,poate în altă zi va veni o înserare albastră și-atunci mă va acompania foș­­­netul frun­ze­lor uscate.Mă uimește îndâr­jirea cu care pă­sările călă­toa­re își urmează an de an drumurile în lume, noblețea se­nină și maies­tu­oa­să a copaci­lor care, chiar dezgoliți, rămân în picioare, grija ocrotitoare cu care pământul se închide peste milioanele de vietăți care-și cau­tă în el somnul de iarnă.

 Noiembrie ține de toamna caldă, de melancoliile senine, de nostalgiile visătoare, liniș­tite. E o lună a recapi­tulărilor armonioase, fericite, pline de bucuria împlinirilor. Poate fi un ră­gaz de adunări și scăderi, de înmulțiri și împărțiri, al căror rezultat nu poate să fie decât cel corect. E atât de frumoasă această pe­rioadă a anului!Dar chiar și dacă este așa, dacă n-am reușit să adun de-a lungul anului rezerve su­ficiente de armonie, cu si­guranță, splendoarea toamnei, revărsată cu generozitate uriașă peste întreaga lume mă va încânta.

 

 

                    Poezia,,,Noapte de toamnă”

                                           de George Topârceanu

 

,,Murmur lung de streşini, risipite şoapte
Cresc de pretutindeni şi se pierd în noapte.
Rareori prin storuri o lumină scapă
De-mi aprinde-n cale reci oglinzi de apă
Şi-mi trimite-n faţă raza ei răsfrântă...

Ploaia bate-n geamuri, streşinile cântă.
Dar treptat, cu larmă potolită scade
Cântecul acestui tremur de cascade.
Tot mai des în preajmă umbre vii răsar,
Ploaia peste case pică tot mai rar

Şi-n grămezi de neguri apele se strâng...

Lumea-ntreagă doarme, streşinile plâng.
Până când o rază de argint în zare,
Lămurind pe boltă straturi de ninsoare,
Lin desface umbra şi de crengi anină
Scânteieri albastre, boabe de lumină.
Iar acum din taina cerului deschis,
Peste firea mută cad lumini de vis
Şi-n troiene albe norii se desfac...

Dar când iese luna, streşinile tac.

Dormi, iubire dulce!...
Numai eu întârziu, singur pe cărare,
Farmecul acestei clipe călătoare...
Gândurile mele vin să te deştepte,
Din pridvorul tainic să cobori pe trepte.
Să cobori în toamna limpede şi rece
Şi, visând cu mine clipa care trece,
Să-mi sporeşti tristeţea ceasului târziu
Când, străin de tine, sufletu-mi pustiu
Va porni zadarnic, rătăcind pe drum,
Să sărute urma paşilor de-acum.”

 

În poezia,,Noapte de toamnă." George Topârceanu își exprimă melancolia,trăirile intense în splendoarea nopții,descoperind  lumea tainică ce-și ascunde frumusețea în ,,murmur lung de streșini, risipite șoapte”și care,, se pierd în noapte."  

Poetul simte toamna în momentul nopții  descriindu-și emoțiile ce îl încearcă la vederea peisajului nocturn. Lumina scăpată prin storuri se răsfrânge printre oglinzile de apă apărute în fața poetului. Sunetul ploii se transformă în cântec ,,ploaia bate-n geamuri, streșinile cântă.” Streșinile caselor nu mai cântă, ci plâng, ,,până când o rază de argint în zare.lin desface umbra.Treptat,odată cu încetarea ploii, atmosfera capătă o imagine halucinantă de vis cu,,umbre vii.” Este momentul când totul este în nemișcare,în adormire,al tăcerii în care se aude doar un plâns ușor,iar din înaltul,,cerului deschis”o,,rază de argint”cerne pulberi ,,scânteieri”strălucitoare,,boabe de lumină.” Lumina lunii înviorează natura adormită de ploaia rece de toamnă și dă strălucire cadrului feeric. Poetul își recunoaște neputința, uimirea în fața,,tainei cerului deschis", când peste ,,firea" sa ,,mută cad lumini de vis". Asemănarea norilor cu troienele albe sugerează măreția peisajului, a cerului. La apariția lunii,,streșinile tac", metaforă personificatoare ce exprimă uimirea.

Lumina lunii înviorează natura feerică,iar poetul îi șoptește iubitei , Dormi, iubire dulce!”,mărturisind că este un hoinar fermecat de splendoarea naturii, de romantismul nopții.Și-ar dori să-și trezească iubita,s-o aducă în atmosfera fermecătoare a visului,a timpului ,, care trece.” Melancolia, tristețea care urmează clipei de iubire este resimțită de poet, prin îndepărtarea iubitei. Metafora "sufletul pustiu" un suflet îndurerat, mâhnit, care,,rătăcește pe drum

                                                 să sărute urma pașilor de acum"

exprimă durerea, golul lăsat de ființa ei, în urma despărțirii.Este momentul reîntoarcerii la realitate pe aceeași cărare străbătută în noapte.

Imaginile auditive,,murmurul serii,cântecul acestui tremur,streșinile tac”exprimă  liniștea înconjurătoare. Imaginile cromatice surprind lumina nopții:,, rază de argint, grămezi de neguri, Scânteieri albastre, boabe de lumină.” Metaforele exprimă extazul în fața tabloului nocturn și sentimentul sfârșitului prin imaginea drumului  pe care eul rătăcește spre lumina sacră:,, streșinile care cântă si plâng, cascadele ce din tremurul lor fac un cântec.” Condiționalul optativ al verbelor din ultima strofă anunță începutul unui vis de iubire, unde iubita este trezită de gândurile eului, ca să coboare ,,din pridvorul tainic... și să coboare ...în toamna limpede și rece" pentru a visa alături de el . Prezenta eului melancolic, se resimte in text prin mărcile pronominale la persoana întâi:,,mi,eu,mele.”

Poetul își încheie visarea prin nostalgia reîntoarcerii la aceiași pași făcuți de atâtea ori spre ea,iubita.

,, Noapte de toamnă” este poezia gândurilor melancolice, a trăirilor intense în splendoarea nopții,iar poetul descoperă o lume tainică.

 

noiembrieeeeee

 

Noiembrie nu e tocmai luna care-mi place din an. De fapt, nu-mi place deloc. Mă gândesc că dacă aş putea, aş scoate-o din calendar. Aş trece de-a dreptul de la octombrie auriu, la decembrie cel cu miros de zăpezi proaspete şi cu zvon de zurgălăi.

Toamna şi-a desfăşurat toate catifelurile arămii, şi-a împrăștiat parfumuri amărui, nu au mai rămas în urmă decât culori cenușii, mirosul iute al grămezilor de frunze uscate sau umede de ploi.Frunzele decorează orașul și-mi place să merg pe covorul gros și foșnitor. Lumina e gri, aerul umed şi rece, ca-n peşteră. Caut soarele,dar nu-l găsesc decât rareori,venind de departe,cu razele ușoare de păturile groase de ceaţă pe care le-a străbătut. Nimic nu zâmbește mai frumos decât soarele de Oc­tom­brie, care încă se mai îndură de mine să mă mângâie cu un strop de căldură.

Şi atunci, ce-i de făcut? Dacă afară nu-mi place ceea ce văd! Mă apropii de castanul din stradă,castanele mă fascinează prin culoarea lor rafinată, conturul numai rotunjimi. Îmi place să țin câte o castană în buzunar, ca să-mi pot trece din când în când degetele peste suprafața ei lucioasă și fină. Mă liniștește în drum spre școală.Castanele din buzunar sunt un fel de „jucării”.

No­iembrie e luna în care lunec ca pe un tobogan adânc, mă scufund în ape lim­pezi, cu irizări verzui-aurii, străbă­tute de peşti albaştri şi portocalii sau să mă uit în sus, printre văluri tul­buri, doar-doar s-o vedea soarele,un disc palid, fără putere şi căldură. Uneori se vede, şi am speranţă. Alteori, nu. Pe cer, norii îmi par bărci negre, lungi și sunt foarte aproape de mine, aşa de aproape, că mă sperii! Atunci,speranța ţâşneşte ca un fulger de lumină,puțină bucurie apare de niciun­de,iar bobul acela de lu­mină se înfăşoară în alte şi alte voaluri subţiri de spe­ranţă, până se face mare şi simt căldura ca un soare mic. Atunci ştiu  că sunt fărâmă din Soarele cel nestins, din lumina cea neapusă şi veşnic vie. În Noiembrie zilele îmi par mai lungi cu ceasurile de lumină puţine..... Dar între timp s-a făcut De­cembrie şi mă pregătesc de Cră­ciun.....

model test---,,Amintiri din copilărie”+..Erasmus”

 

Textul 1

,,Cum nu se dă scos ursul din bârlog, țăranul de la munte, strămutat la câmp, și pruncul, dezlipit de la sânul mamei sale, așa nu mă dam eu dus din Humulești în toamna anului 1855, când veni vremea să plec la Socola, după stăruința mamei. Și oare de ce nu m-aș fi dat dus din Humulești, nici în ruptul capului, când mereu îmi spunea mama că pentru folosul mieu este aceasta? Iaca de ce nu: drăgăliță Doamne, eram și eu acum holteiu, din păcate! Și Iașii, pe care nu-i văzusem niciodată, nu erau aproape de Neamț, ca Fălticenii, de unde, toamna târziu și mai ales prin câșlegile de iarnă, fiind nopțile mari, mă puteam repezi din când în când, pâșlind-o așa cam pe după toacă, și tot înainte, sara pe lună, cu tovarășii mei la clăci în Humulești, pe unde știam noi, ținând tot o fugă, ca telegarii. [...] De la Neamț la Fălticeni și de la Fălticeni la Neamț era pentru noi atunci o palmă de loc. Dar acum se schimba vorba: o cale scurtă de două poște, de la Fălticeni la Neamț, nu se potrivește c-o întindere de șase poște, lungi și obositoare, de la Iași până la Neamț. [...] Dar, vorba ceea: „Ursul nu joacă de bună voie”. Mort-copt, trebui să fac pe cheful mamei, să plec fără voință și să las ce-mi era drag! Dragu-mi era satul nostru cu Ozana cea frumos curgătoare și limpede ca cristalul, în care se oglindește cu mâhnire Cetatea Neamțului de atâtea veacuri!

Dragi-mi erau tata și mama, frații și surorile, și băieții satului, tovarășii mei din copilărie, cu cari, în zile geroase de iarnă, mă desfătam pe gheață și la săniuș, iar vara, în zile frumoase de sărbători, cântând și chiuind, cutreieram dumbrăvile și luncile umbroase, prundul cu știoalnele, țarinile cu holdele, câmpul cu florile și mândrele dealuri, de după cari-mi zâmbeau zorile în zburdalnica vârstă a tinereței! Asemenea, dragi-mi erau șezătorile, clăcile, horile și toate petrecerile din sat, la care luam parte cu cea mai mare însuflețire! De piatră de-ai fi fost, și nu se putea să nu-ți salte inima de bucurie când auzeai, uneori în puterea nopței, pe Mihai scripcariul din Humulești umblând tot satul câte c-o droaie de flăcăi după dânsul și cântând. [...] Și câte și mai câte nu cânta Mihai lăutariul din gură și din scripca sa răsunătoare, și câte alte petreceri pline de veselie nu se făceau pe la noi, de-ți părea tot anul zi de sărbătoare! Vorba unei babe: „Să dea D-zeu tot anul să fie sărbători și numai o zi de lucru, și atunci să fie praznic și nuntă”. Apoi lasă-ți, băiete, satul, cu tot farmecul frumuseților lui, și pasă de te du în loc strein și așa depărtat, dacă te lasă pârdalnica de inimă! Și doar mă și sileam eu, într-o părere, s-o fac a înțălege pe mama că pot să mă bolnăvesc de dorul ei... și să mor printre streini! că văru-mieu [...] Mogorogea, Gheorghe Trăsnea, Nică Oșlobanu și alții s-au lăsat de învățat și, despre asta, tot mănâncă pâne pe lângă părinții lor. Dar zadarnică trudă! Mama avea alte gânduri; ea îmi pregătea cu îngrijire cele trebuitoare, zicându-mi de la o vreme:

— Ioane, cată să nu dăm cinstea pe rușine și pacea pe gâlceavă!... Ai să pleci unde zic eu. Și Zaharia lui Gâtlan merge cu tine. Luca Moșneagu, megieșul nostru, vă duce cu căruța cu doi cai ca niște zmei. Ia, mai bine, răpezi-te până la el de vezi, gata-i de drum? Că mâne des-dimineață, cu ajutorul Domnului, plecați.

— Nu mă duc, mamă, nu mă duc la Socola, măcar să mă omori! ziceam eu, plângând cu zece rânduri de lacrimi. Mai trăiesc ei oamenii și fără popie.

— Degeaba te mai sclifosești, Ioane, răspunse mama cu nepăsare! La mine nu se trec acestea... Pare-mi-se că știi tu moarea mea... […] Apoi cheamă pe tata și-i zice hotărâtor:

— Spune-i și d-ta băietului, omule, ce se cuvine, ca să-și ieie nădejdea și să-și caute de drum.

— Mai rămâne vorbă despre asta? zise tata posomorât. Are să urmeze cum știm noi, nu cum vrea el, că doar nu-i de capul său. Când m-ar bate numai atâta grijă, măi femeie, ce mi-ar fi? Dar eu mă lupt cu gândul cum să-i port de cheltuială, căci banii nu se culeg de la trunchiu, ca surcelele. Și la iști vro șase, afară de dânsul, dacă rămân acasă, nu li mai trebuie nimica? Dar fiind el cel mai mare, norocul său; trebuie să căutăm a-l zburătăci, căci nu se știu zilele omului! Și poate vreodată să fie și el sprijin pentru iștialalți.

Văzând eu că nu-i chip de stat împotriva părinților, începui a mă gândi la pornire, zicând în sine-mi cu amărăciune: „Ce năcaz pe capul mieu!” [...]

În sfârșit, ca să nu-mi uit vorba, toată noaptea cea dinainte de plecare, până s-au revărsat zorile, m-am frământat cu gândul, fel și chip, cum aș putea îndupleca pe mama să mă deie mai bine la mânăstire; și tocmai când eram hotărât a spune mamei aceste, iaca și soarele răsare, vestind o zi frumoasă, și Luca Moșneagu [...] se și aude strigând afară: „Gata sunteți? Haidem! că eu vă aștept cu caii înhămați.”. Mama atunci mă și ia răpede-răpede la pornit, fără să am când îi spune de călugărie. Și, scurtă vorbă, ne adunăm, cu rudele lui Zaharia, cu ale mele, în ogradă la moș Luca, sărutăm noi mâna părinților, luându-ne rămas-bun cu ochii înecați în lacrâmi și, după ce ne suim în căruță, supărați și plânși, ca vai de noi, Luca Moșneagu, harabagiul nostru, dă biciu cailor [...].

                                                                           (Ion Creangă,, Amintiri din copilărie”)

 

Textul 2

,, Erasmus+ este programul UE în domeniul educaţiei, al formării, al tineretului şi sportului pentru perioada 2021-2027, care sprijină atât persoanele fizice, cât şi organizaţiile. [...] Educația, formarea, tineretul şi sportul sunt domenii-cheie care ajută cetățenii în dezvoltarea lor personală şi profesională. Educaţia şi formarea de înaltă calitate, favorabile incluziunii, precum și învăţarea informală şi nonformală conferă, în ultimă instanță, tinerilor şi participanților de toate vârstele, calificările şi competențele necesare pentru participarea lor semnificativă la societatea democratică pentru înțelegerea interculturală şi pentru tranziţia de succes către piața muncii. Patru priorități generale – incluziunea, transformarea digitală, combaterea schimbărilor climatice şi participarea democratică – sunt distribuite egal în toate acțiunile şi sectoarele programului Erasmus+ pentru perioada 2021-2027.

 Europenii din toate mediile beneficiază de oportunitățile oferite de programul Erasmus+, acestea fiind experiențe care le schimbă cu adevărat viața, având efecte pozitive asupra dezvoltării profesionale, sociale, educaționale și personale. [...]

Programul în cifre

Programul Erasmus a fost lansat în 1987 și a vizat la început doar domeniul învăţământului superior. Structura actuală a programului a fost creată în 2014 pentru a include toate programele UE pentru educație, formare, tineret şi sport. Este unul dintre programele emblematice ale Comisiei Europene și o poveste de succes încă de la început. Din 1987 și până la sfârşitul anului 2022, numărul participanților la activități de mobilitate a ajuns la 13,7 milioane.

În ceea ce priveşte mobilitatea transfrontalieră în scopul învățării, anul 2020 şi prima jumătate a anului 2021 au reprezentat o perioadă atipică, întrucât numărul participanților la activitățile de mobilitate Erasmus+ a fost afectat de criza sanitară şi de izbucnirea pandemiei. Impactul pandemiei de COVID-19 asupra activităților de mobilitate sprijinite de Erasmus+ a fost deosebit de puternic în 2020, înregistrându-se cu aproximativ 60% mai puține activități de mobilitate decât media anilor 2016-2019. În al doilea an al programului actual, peste 1,2 milioane de participanţi şi-au desfăşurat activitatea de mobilitate, având în vedere că programul a început să funcționeze la capacitate normală. ”

                                               (Raport anual privind programul Erasmus+ pe 2022, www.op.europa.eu)

 

Figura 1 – Perioadele de mobilitate (cumulate) ale programului Erasmus, numărul participanților

A.

1. Completează spațiile libere cu informațiile din textul 1.

În anul _____________________, Ion pleacă din satul natal, _________________________, la școala de la Socola pentru a deveni preot.

2. Încercuiește litera corespunzătoare răspunsului corect, valorificând informațiile din textul 1

Cel care duce băieții cu căruța la Socola este

 a. Gheorghe Trăsnea.

b. Luca Moșneagu.

c. Nică Oșlobanu.

d. Zaharia lui Gâtlan.

3. Încercuiește litera corespunzătoare răspunsului corect, valorificând informațiile din textul 2

Conform graficului, numărul participanților din programul Erasmus a ajuns la 8 milioane în anul

a. 2014.

 b. 2015.

c. 2017.

d. 2022.

4. Încercuiește litera corespunzătoare răspunsului corect, valorificând informațiile din textul 2.

În anii ’90, programul Erasmus era destinat persoanelor din învățământul

a. preșcolar.

b. primar.

c. gimnazial.

 d. superior.

5. Notează „X” în dreptul fiecărui enunț pentru a marca dacă acesta este adevărat sau fals, bazându-te pe informațiile din cele două texte.

 

Textul 1                      Enunțul                                            Adevărat                                        Fals

Imaginea Cetății Neamțului se reflectă în apa Ozanei.

Mama este indecisă în privința plecării fiului ei la școală.

Distanța dintre Neamț și Iași este mai mică decât distanța de la Neamț la Fălticeni.

Textul 2

                                   Enunțul                                          Adevărat                                            Fals

O prioritate a programului Erasmus+ este combaterea schimbărilor climatice.

Figura 1 reprezintă evoluția numărului de participanți la Erasmus între anii 1987 și 2024.

 La programul Erasmus+ pot participa doar tinerii.

6. Precizează, în unu – trei enunțuri, o trăsătură a tatălui, personajul din textul 1, identificată în fragmentul de mai jos, și mijlocul de caracterizare utilizat, ilustrându-l cu o secvență relevantă:

 ,,- Mai rămâne vorbă despre asta? zise tata posomorât. Are să urmeze cum știm noi, nu cum vrea el, că doar nu-i de capul său. Când m-ar bate numai atâta grijă, măi femeie, ce mi-ar fi? Dar eu mă lupt cu gândul cum să-i port de cheltuială, căci banii nu se culeg de la trunchiu, ca surcelele. Și la iști vro șase, afară de dânsul, dacă rămân acasă, nu li mai trebuie nimica? Dar fiind el cel mai mare, norocul său; trebuie să căutăm a-l zburătăci, căci nu se știu zilele omului! Și poate vreodată să fie și el sprijin pentru iștialalți.”

Caracterizarea indirectă a unui personaj este și modul in care se exprimă -limbajul, gândeste și astfel

tatăl lui Nică apare ca un om,,posomorât”,trist,dominat de grija față de nevoile familiei,astfel încât consideră plecarea lui Nică un noroc.Este preocupat de viitorul familiei, pentru că ,,nu se știu zilele omului" și în Nică el vede acum singurul sprijin al fraților mai mici și de aceea trece de partea Smarandei, vorbindu-i copilului cu chibzuință,fermitate și încredere, când acesta refuză să plece,deși este îngrijorat de cum va suporta cheltuielile băiatului, știind proverbul că,,banii nu se culeg de la trunchi, ca surcelele."

7. Prezintă o diferență între limbajul utilizat în textul 1 și cel din textul 2, valorificând câte o secvență relevantă din fiecare text.

Dintre cuvintele folosite de Creangă, cele mai multe sunt de origine populară sau au aspect fonetic moldovenesc,multe sunt regionalisme. Lipsesc aproape complet neologismele. Comparaţiile sunt din limbajul popular: ,,cum nu se dă scos ursul din bîrlog… aşa nu mă dam eu dus din Humuleşti”; “doi cai ca nişte zmei”. Epitetele sunt adesea regionalisme sau creaţii lexicale proprii:

Tonul narațiunii este melancolic, iar spontaneitatea si armonia limbajului presaărat cu expresii populare, regionalisme,ziceri tradiționale proverbe  imprimă textului caracter  oral.

Al doilea text este nonliterar transmite o informație cu caracter obiectiv și se raportează la aspecte concrete ale realității, evidențiază informații inedite despre  programul UE,Erasmus.

Limbajul folosit este bazat pe sensurile proprii ale cuvintelor, fără imagini artistice sau figuri de stil.

Modul de exprimare este clar, concis și neutru, fără încărcătură afectivă, iar scopul textului este informativ, deoarece informează cititorii în privința domeniilor-cheie ale programului Erasmus, numărul participanților la activități.

8. Ce simte băiatul înaintea plecării la Socola? textul 1.

Nică este adolescent, această postură dezvăluie sensibilitatea personajului care se desparte cu greu de satul natal,,ca pruncul dezlipit de la sânul mamei sale",trăieşte drama înstrăinării.Părăsirea satului în zi de sărbătoare înseamnă dezrădăcinarea din universul Humuleştilor şi ieşirea din tărâmul miraculos al copilăriei. Nică se simte puternic legat de satul în care a crescut și în care a fost fericit. Devine conștient de legătura sa sufletească cu vatra humuleșteana, de care nu vrea sa se despartă,iar cele trei comparații arată stările prin care trece,,cum nu se dă scos ursul din bârlog, țăranul de la munte strămutat la câmp și pruncul dezlipit de la sânul mamei."Despărțirea de peisajul-cuib i se pare un sacrificiu inutil.

9. Asociază fragmentul din opera literară „Amintiri din copilărie” de Ion Creangă cu un alt text literar studiat la clasă sau citit ca lectură suplimentară, prezentând o valoare comună, prin referire la câte o secvență relevantă din fiecare text.

Doi băieți de vârste diferite pleacă spre învățătură,spre cunoșterea:Nică-,,Amintiri din copilărie”și Nicolae-,,Moromeții”de Marin Preda(vol.1)

Prin plecarea la seminarul de la Socola,Nică trăiește drama înstrăinării  din universul Humuleștiului, ieșirea din tărâmul miraculos al copilăriei într-o lumi necunoscută și devine conștient de legătura sa sufletească cu satul,cu oamenii,cu tot ce-l înconjoară. Dorința arzătoare a lui Niculae este să plece din sat,să meargă mai departe la școală,să se despartă de tot ce-l înconjoară. Impresionează prin maturitatea gândirii și fermitatea unei timpurii opțiuni: între pământ și carte. Mama îl înțelege,tatăl nu-l prea înțelege, e mai reticent,plecarea băiatului va împovăra familia, îi încurcă socotelile, dar,în final, se va hotărî să-i plăteascaă școlarizarea:,,Tatăl său era un om care gândea și gândirea lui era limpede....nu cu rugăminți putea să-l facă să-l dea la școală, ci cu argumente"....iar băiatul le va găsi.

Nică însă este adolescent ,încearcă să-și convingă mama și nu reușește, se simte puternic legat de satul în care a crescut și în care a fost fericit,își arată stările prin care trece,,cum nu se dă scos ursul din baârlog, țăranul de la munte strămutat la câmp și pruncul dezlipit de la sânul mamei."Despărțirea de peisajul-cuib i se pare un sacrificiu inutil.Tatăl lui Nică este trist cu grijile  familiei, consideră plecarea lui Nică un noroc,pentru că ,,nu se știu zilele omului" ,speră că băiatul va fi sprijin al fraților și trece de partea mamei, vorbindu-i copilului cu chibzuință,fermitate și încredere, când acesta refuză să plece,deși și el este îngrijorat de cum va suporta cheltuielile băiatului, știind proverbul că,,banii nu se culeg de la trunchi, ca surcelele."

B.

1.Sunt corect despărțite în silabe ambele cuvinte din seria:

 a. vârs-te-le; pe-ri-oa-dă.

b. vâr-ste-le; pe-ri-oa-dă.

 c. vârs-te-le; pe-rioa-dă.

d. vâr-ste-le; pe-rioa-dă.

2. Cuvintele subliniate în secvența „Dragu-mi era satul nostru cu Ozana cea frumos (1) curgătoare (2) și limpede ca cristalul” s-au format prin:

a. derivare (1), derivare (2).

b. derivare (1), conversiune (2).

c. conversiune (1), derivare (2).

 d. conversiune (1), conversiune (2).

3 Seria care cuprinde formele corecte de plural pentru sensul din text al următoarelor cuvinte subliniate: „țarinile cu holdele, câmpul cu florile și mândrele dealuri” și

 „Raport anual privind programul Erasmus+ pe 2022” este:

 a. câmpii, raporturi.

 b. câmpuri, raporturi.

c. câmpiile, rapoarte.

d. câmpurile, rapoarte.

5. Selectează, din fragmentul următor, trei forme verbale nepersonale diferite, pe care le vei preciza: „și tocmai când eram hotărât a spune mamei aceste, iaca și soarele răsare, vestind o zi frumoasă, și Luca Moșneagu [...] se și aude strigând afară: «Gata sunteți? Haidem! că eu vă aștept cu caii înhămați.». Mama atunci mă și ia răpede-răpede la pornit, fără să am când îi spune de călugărie.”

                      Verbul                                          Precizarea formei verbale nepersonale

6. Alcătuiește o propoziție afirmativă, în care substantivul „minte” să fie :

complement direct ...............................................................................

și o propoziție negativă, în care adverbul „mâine” să fie atribut ...........................................................

7. Transcrie propozițiile subordonate din fraza următoare, precizând felul acestora:

„Dar eu mă lupt cu gândul cum să-i port de cheltuială, căci banii nu se culeg de la trunchiu, ca surcelele.”

8. Rescrie corect mesajul de mai jos, preluat din comentariul unui participant la o activitate Erasmus. ,,Prefer mai bine să discutăm despre cele peste douăzeci și două mii de activități organizate în ultimele decenii pentru tinerii Europeni, solitari cu cei afectați de schimbările climatice. Vorbim, așadar, decât de un procent de 60% din totalul activităților.”

SUBIECTUL AL II-LEA

Crezi că deciziile importante pentru viitorul unui copil trebuie luate exclusiv de către părinți?

Scrie un text argumentativ în care să susții, prin două argumente, răspunsul la întrebarea dată, valorificând textul 1 și experiența personală sau de lectură.

  Consider că luarea deciziei este procesul prin care selectăm cea mai bună opțiune din setul disponibil, pentru a rezolva o anumită situație. De-a lungul copilăriei, copiii sunt ajutați să aleagă multe lucruri, de la haine la mâncare, într-un mod care le permite să vizualizeze ce opțiuni au și de ce unele sunt mai bune decât altele.

  În primul rând, părinților le este foarte greu să evite senzația de supraprotecție. Asta pentru că ei cunosc dificultățile pe care le oferă realitatea și vor să evite durerea copiilor lor. Dar erorile sunt cele care educă; greșelile și reparațiile temperează spiritul.Astfel părinții lui Nică,deși vor să evite durerea sufletească a lui Nică la despărțirea de tot ce-i era drag în satul copilăriei sunt convinși că plecarea lui la Socola este benefică,că va avea un viitor și,poate,va fi un sprijin pentru familie.

  În al doilea rând, părinții trbuie să știe că și copiii analizează, adică raționează și gândesc; au opțiuni și în cele din urmă au șansa de a alege. Aceste acțiuni simple sunt foarte complexe și răspund la cele mai înalte funcții ale gândirii. Deciziile le permit copiilor să dezvolte capacitatea de a discerne, capacitate critică, responsabilitatea, capacitatea de a se pune în locul altuia, gestionarea problemelor și conflictelor.

    Așadar,copiii trebuie lăsați să analizeze și să cântărească situația asupra căreia vor  lua o decizie,iar părinții, prin experiența,iubirea ce le-o poartă, să explice,să argumenteze,să-i susțină cu răbdare,să-i îndrepte spre alegeri corecte,bune pentru viitorul nu numai al lor,dar și a celor de alături.

test de pregătire

Texul 1

,,,Mandea Viorel era un băiat slăbuț, care stătea în penultima bancă de la perete, uneori singur, alteori cu Borcan Sorin. Avea părul negru, cârlionțat, ochii căprui și niște gene lungi și întoarse, ca de fată. Când nu venea în uniformă, se îmbrăca mereu într-un trening bleumarin și scămoșat, cu o bluză cu fermoar, închisă până-n gât, peste care își punea cravata cu franjuri la capete, de nu mai știai care era tricolorul. Uneori, când se gândea intens la ceva, își băga un colț de cravată în gură și-l mesteca. Și se încălța vara și iarna cu aceiași adidași, negri de la atâta purtat și cam rupți. Cred că, de fapt, nu-mi plăcea de Mandea, pentru că era sărac. Și poate era și un pic țigan, dar n-aș fi băgat mâna în foc.

   Într-a III-a, în primăvară, Mandea Viorel mi-a zis:

 — Vreau să-ți spun un secret. ....

Mi-am dat seama că era ceva cu adevărat important. M-a luat de mână și m-a tras după el în laboratorul de chimie, unde nu era nimeni. Dar în laboratorul mare și gol, vorbele aveau un ecou ciudat, așa că am mers împreună în spatele tablei. Aici era liniște și mirosea puternic a clor și a alte substanțe. M-am sprijinit de peretele cu plăci de faianță sparte și mi s-a făcut dintr-odată frig.

 — Zi mai repede! i-am spus, bâțâindu-mă.

Mandea era emoționat și-și tot mușca cravata.

— Eu o să joc într-un film. O să fiu actor....

— Și în ce film o să joci?

— Într-un film cu Ștefan cel Mare. A fost o probă și dintre toți copiii m-au ales pe mine. O să joc împreună cu Sergiu Nicolaescu. El m-a ales!

Mi-a venit să râd, era ca și cum mi-ar fi zis că o să cânte pe scenă cu Michael Jackson. Dar m-am abținut, pentru că Mandea era cât se poate de serios.

....Nu l-am crezut pe Mandea Viorel că era actor de cinema, până în momentul în care a venit mama lui la școală.... Atunci, m-a cuprins un val de admirație pentru Mandea.... Eram atât de mândră de Mandea, de parcă eu l-aș fi făcut actor. Însă a lipsit atât de mult de la școală, încât până la urmă am uitat de el. Când a venit, avea un trening bleumarin nou-nouț și adidași tot noi. Zâmbea tot timpul, de parcă ar fi așteptat aplauze, iar tovarășa i-a motivat toate absențele.”

                                                  (Adina Popescu,,Povestiri de pe Calea Moșilor”)

TEXTUL 2

,, Adina Rosetti, pentru cine ai scris această carte „Întâiul meu cuvânt de pionier”? E despre pionieri și comunism… Cui se adresează?

Se adresează tuturor celor care au chef să citească despre perioada asta. Eu, când scriu o carte, nu mă gândesc neapărat la cititorul ideal sau la cui i se adresează, de obicei scrisul, în ceea ce mă privește, vine dintr-o nevoie foarte personală de a spune o poveste. Mi-am dorit să spun această poveste de foarte mult timp.

De ce?

Pentru că e o poveste din copilăria mea, o perioadă din care eu nu m-am desprins cu totul și la care mă întorc în mod constant, fiind scriitoare de literatură pentru copii... În plus, în mod pragmatic spus, pe copiii mei îi interesează foarte mult acea epocă. Când erau mai mici mă rugau de foarte multe ori să le povestesc cum era viața când eram eu copil... Și, legat de povestea din carte și din viața mea, pe ei i-a fascinat și ideea asta de ceremonial, de uniforme (pe care ei nu le mai au) de însemne… Deci ei ascultau cu mare interes poveștile mele cu comunismul, cu pionierii, etc. și m-am gândit că poate și altor copii o să li se pară interesant. Eu lucrez mult cu copiii, fac ateliere de scriere creativă cu ei, merg prin școli, merg prin țară, și am observat că au interes pentru bucățica asta de istorie, dar prezentată mai ales sub formă de poveste…

Copiii, în cartea ta, se strigă ca la catalog: Ștefănescu Ada, Costache Traian…

Da era o manieră de uniformizare, de depersonalizare. Dar așa ne strigam, pentru că eram obișnuiți, ne refeream unii la alții și în afara școlii pe numele de familie.

Cum ajungem să ne înțelegem noi, foștii pionieri, cu copiii noștri cei crescuți liberi?

Uite, m-am gândit că și prin această poveste. Ea ar putea uni, ar putea construi punți între niște copii care au curiozități și părinții lor care ar vrea să explice niște noțiuni de istorie recentă. Chiar am primit feedback de la părinți care mi-au spus că această carte a deschis niște discuții.

Părinții au început să depene diverse povești de dinainte de 1989, copiii au pus întrebări… Este o carte care poate merge și prin școli și pe care se poate lucra la ora de istorie sau de română, deși eu nu am avut intenția de a face educație forțată. Pentru mine este o bucurie cartea asta, pentru că este foarte personală, sunt amintirile mele de copil, trăirile mele, tot ce am păstrat eu din perioada aia, o perioadă oribilă din punct de vedere istoric, dar care s-a suprapus peste copilărie, ca două filtre care se amestecă.”

                      (Cristina Stănciulescu, Adina Rosetti: „Copiii mei m-au întrebat mereu despre cum era când eram eu mică. Am scris o carte pentru toți copiii care au astfel de întrebări";republica.ro)

==Precizează o trăsătură a tiparului narativ  din fragmentul următor,ilustrând-o cu o secvență:

,, Mi-am dat seama că era ceva cu adevărat important. M-a luat de mână și m-a tras după el în laboratorul de chimie, unde nu era nimeni. Dar în laboratorul mare și gol, vorbele aveau un ecou ciudat, așa că am mers împreună în spatele tablei. Aici era liniște și mirosea puternic a clor și a alte substanțe. M-am sprijinit de peretele cu plăci de faianță sparte și mi s-a făcut dintr-odată frig. 

  Tiparul textual este narativ prin prezența unui narator subiectiv,vocea textuală povestește experiența proprie trăită într-un laborator pustiu,mirositor ,într-o liniște misterioasă,în care este atrasă de un coleg,pentru a a fla un secret,,era ceva important.”În narațiune se povestește la persoana I și la persoana a III-a prin forme verbale și pronominale specifice acestor persoane; acțiunea descrisă respectă o anumită ordine cronologică; predomină verbele la timpul imperfect și perfectul compus.

==Prezintă un element comun celor două texte,valorificând câte o secvență relevantă din fiecare text:

În cele două texte autoarele povestesc despre copilărie:în primul text,autoarea își amintește un moment în care un coleg îi destăinuiește un secret,, o să joc într-un film. O să fiu actor”,iar naratoarea surprinsă la început este mândră pentru încercarea lui.

În al doilea text,autoarea,în dialog cu o jurnalistă,povestește despre felul în care copiii săi află ,,amintirile mele de copil, trăirile mele, tot ce am păstrat eu” și pot înțelege vremurile trecute.

==Crezi că este mai ușor să împărtășești bucuria unui succes cu cei de vârsta ta?Motivează răspunsul,valorificând textul 1.

Cred că este mai ușor să împărtășesc bucuria cu cei de vârsta mea din cauza înțelegerii mutuale. Aceștia pot empatiza cu eforturile mele și se pot bucura de realizări împreună cu mine. Astfel,naratorul-personaj din textul 1 află un secret de la un coleg,viitor mic actor, iar atunci când vede realitatea se bucură și îl admiră:,, .... Eram atât de mândră de Mandea, de parcă eu l-aș fi făcut actor.”

==Asociază fragmentul din textul 1 cu un alt text literar,prezentând o valoare morală/culturală comună ,prin referire la câte o secvență relevantă din fiecare text. 

Voi asemăna personajul din textul 1 ,Mandea Viorel din clasa a III a, care a fost ales să joace într-un film,cu August,personajul din romanul,,Minunea”de R.J Palacio, un băiat obişnuit tot de zece ani,care,după ce este educat acasă,va merge la școală.Aparent sunt deosebiți,dar sunt asemănători prin dorința de a se educa,de a cunoaște locuri și oameni noi. La absolvire, August primește ,,Medalia Henry Ward Beecher”, pentru că ,,s-a remarcat în anumite domenii pe parcursul anului școlar”,are o memorie excepțională, i-a învățat pe toți cei din jurul său o lecție minunată,că e ușor să fii bun,iar băiatul din textul 1a stârnit mândria colegei lui prin felul în care și-a schimbat viața.Li se potrivește amândorura replica vulpii din „Micul prinţ”: „Iată secretul meu. E foarte simplu: nu poţi vedea bine decât cu inima. Esenţialul e invizibil pentru ochi.” 

==Caracterizează personajul din textul 1 

 În acest fragment,autoarea îl prezintă direct pe colegul de clasă,Mandea Viorel,descriindu-i înfățișarea, părul negru, cârlionțat, ochii căprui și gene lungi și întoarse, ,ca de fată”,îmbrăcat sărăcăcios,îi surprinde obiceiul nefiresc de a-și,, băga un colț de cravată în gură”,apoi mărturisește că nu-l plăcea.

Modalităţile de caracterizare indirectă sunt în special comportamentul şi vorbele personajului.

Naratoarea,copilul de altădată, este surprinsă când băiatul o duce într-un laborator să-i spună un secret.În liniștea mirositoare a laboratorului,băiatul emoționat și serios îi spune că a dat o probă,a fost ales de un mare regizor și că va juca într-un film.Fata este neîncrezătoare,dar mai târziu înțelege că totul este adevărat și este,,mândră”de colegul ei,chiar uimită când acesta apare după un timp complet schimbat.Dialogul celor doi pare serios,băiatul vorbește cu convingere,iar fata  cu neîncredere.

Intersant este cum autoarea își amintește cu duioșie,sinceritate lumea de demult a copilăriei povestind într-un stil simplu, natural și totodată savuros, transformând o întâmplare oarecum banală într-o poveste interesantă.cu o aură de autenticitate. Naratoarea folsește pentru personajul său numele complet ,arătând distanța emoțională care exista între copii, ca și cum nicio legătură nu este definitivă, nicio prietenie nu durează la infinit și totuși observ că naratoarea își păstrează inocența într-un ungher al inimii, nedorind s-o piardă niciodată.

 

 

test pentru pregătire:

 

Textul 1

 „Cărțile joacă un rol semnificativ în viața noastră. Se spune că «Atunci când deschizi o carte, deschizi o nouă lume». Cred că toți sunt de acord cu această afirmație, deoarece cărțile au devenit inevitabile pentru omenire, făcând parte din viața de zi cu zi a fiecăruia. O carte este bunul prieten care nu te părăsește niciodată! Cărțile sunt pline de cunoștințe, perspective ale unei vieți fericite, lecții de viață, dragoste, rugăciune și sfaturi utile. Ele au fost aici de secole și fără ele, cunoștințele de astăzi despre strămoșii noștri, cultura și civilizațiile trecute, ar fi inexistente.

În ziua de 23 aprilie, lumea sărbătorește Ziua Mondială a Cărții. Aceasta este o sărbătoare a autorilor, a cărților, a lecturii și, cel mai important, se organizează multe târguri de carte. Scopul principal al Zilei Mondiale a Cărții este de a încuraja copiii să îndrăgească cititul.

Există o mulțime de motive pentru care lectura este importantă. În continuare vă prezentăm câteva dintre acestea:

1. Vă expuneți lucrurilor noi. Prin citire, vă expuneți noilor informații, idei, modalități de a rezolva o problemă și metode de a atinge un obiectiv, cu ușurință. Lectura vă poate ajuta să descoperiți hobby‑uri noi sau să explorați lucruri despre care nu știați că vă plac. Explorarea pornește din lectură și înțelegere.

2. Îmbunătățește judecata. Lectura vă ajută să înțelegeți mai mult lumea, să găsiți adevărul mai ușor, să analizați în mod rațional lucrurile/situațiile. Prin citit, aflați mai multe despre societate și cum să vă adaptați ei.

3. Dezvoltă imaginația. Sunteți limitați de propria imaginație, iar cărțile vin în ajutor, spre a rezolva această problemă. Lectura lărgește orizonturile, ajută oamenii să înțeleagă ce e posibil și ce nu, oferind «un strop» de speranță spre bine.

 4. Reduce stresul. Studiile arată că lectura reduce stresul. Participanții la acest studiu trebuiau să citească în tăcere, timp de câteva minute, pentru a încetini bătăile inimii și pentru a relaxa mușchii.

5. Îmbunătățește memoria. Cititul dezvoltă rațiunea și îmbunătățește percepția asupra lucrurilor. Această activitate ajută la menținerea unei memorii clare și sporește gândirea vigilentă.

6. Reprezintă o metodă deșteaptă de a petrece timpul liber. Cititul este distractiv! O carte de calitate creează bună dispoziție, și în același timp dezvoltă intelectul. Nimic nu poate dezvolta intelectul nostru mai mult decât o carte. Cu toate acestea, în secolul al XXI-lea nu se citește. Tehnologia detronează cartea!”

                 (Text adaptat de pe httpd://regional.md/iata-care-este-rolul-cartilor-in-viata-noastra/)

Textul 2

„[…] PROFESORUL: Prin urmare n‑ai vorbit cu Pascu?

ȘEFUL: Eu nu, dar nevastă‑mea i‑a dat nu știu ce, să‑i cumpere de la București, niște panglici, niște ace. Că…chiar îi ziceam: ce te sculași femeie cu noaptea‑n cap, să bați capul omului.[…]

 PROFESORUL (Preocupat, uitându‑se la ceasul din perete și pe urmă la al lui): Numai de n‑ar întârzia. ȘEFUL: Dar de ce? E o chestie importantă?

PROFESORUL: Da… Vezi…

ȘEFUL: Fac prinsoare că iar e vorba de o carte.

 PROFESORUL (ca și cum s‑ar scuza): Da…

ȘEFUL (Dojenitor): Nu te mai lași de cărți dom’ Profesor.

 PROFESORUL: E o carte mai… Cum să‑ți spun eu? mai rară, mai deosebită… O comandasem de mult din străinătate… încă din astă iarnă. Credeam că nu mai vine, că nu se mai găsește… Când ieri dimineața mi‑a venit înștiințare de la București, de la librari, că a sosit… Și atunci am rugat pe Pascu… ȘEFUL: Și n‑ai avut răbdare să ți‑o aducă acasă. Veniși la gară să‑i ieși înainte.

PROFESORUL: O aștept de atâtea luni.

ȘEFUL: Patimă mare cărțile, dom’ Profesor. Da, da, patimă mare. Nu te mai saturi de ele. Uite, chiar azi noapte, stăteam de vorbă cu judecătorul și farmacistul. «Băiat bun Profesorul! zicea Lascu farmacistul, dar are un cusur; toată ziua cu nasu‑n cărți».

PROFESORUL: Exagerează.

ȘEFUL: Ba chiar așa e. Nu te vede omul la cafenea, sau la grădină, sau la bodegă… Să mai iei o țuiculiță. Să mai schimbi o vorbă. Să mai faci un pokeraș…

PROFESORUL: Nu prea am timp.

ȘEFUL: Ei, bravo! îmi plăcuși. Da’ noi, cum avem?… Cum zicea și d‑ra Cucu; dacă într‑un târg ca al nostru, noi intelectualii…[…]

PROFESORUL (s‑a uitat din nou îngrijorat la ceasul lui apoi la cel din perete): D‑le Șef! Eu cred că ceasul d‑tale stă.

ȘEFUL: Dar de ce?

PROFESORUL: La mine acum e 7 fără 14.

ȘEFUL: Zău!… (merge spre ceas și pe urmă mișca limba cea mare a orologiului): Cum trece vremea domnule!

PROFESORUL: Mai e mult până vine personalul?

 ȘEFUL: Mai e. Întâi trece rapidul.

 PROFESORUL: Care rapid?

ȘEFUL: Automotorul.

 PROFESORUL: Așa? Atunci… atunci am venit prea devreme. Mai am timp să mă duc până acasă și să mă întorc.

ȘEFUL: Dar de ce să te duci? Mai bine stai aici să vezi cum trece rapidul, că e frumos.

PROFESORUL: Nu, nu, am treabă.

ȘEFUL: E plin de coconet și de domnișori care se duc la Sinaia să joace la ruletă.

PROFESORUL: Las’că mă întorc.”

                                                                                                  (Mihail Sebastian, Steaua fără nume)

A.

1. Notează, din textul 2, două cuvinte care aparțin câmpului lexico‑semantic al meseriilor.

2.. Târgul de Carte se organizează în luna: (textul 1)

a. Septembrie

 b. Octombrie

c. Aprilie

d. Noiembrie

3. Când profesorul realizează că a venit prea devreme să aștepte trenul: (textul 2)

a. vrea să meargă la o cafea cu Șeful;

b. vrea să meargă la o plimbare;

c. vrea să meargă acasă, fiindcă are treabă;

d. se așază pe bancă și așteaptă.

4. La Târgul de Carte Gaudeamus, cărțile au o reducere de(textul 1)

 a. 10%

b. 40%

c. 50%

d. 20%

5. Notează „X” în dreptul fiecărui enunț pentru a indica dacă este „adevărat” sau „fals”, valorificând informațiile din textele date.

Textul 1                                                                                                        A                           F

O carte este un prieten ce nu te părăsește niciodată.

În 25 aprilie, lumea sărbătorește Ziua Mondială a Cărții.

Lectura îmbunătățește judecata și dezvoltă imaginația.

 Textul 2                                                                                                       A                           F

Profesorul așteaptă o carte comandată la București.

Farmacistul este de părere că profesorul toată ziua stă cu nasu‑n cărți.

Trenul rapid e plin de coconet și de domnișori care se duc la Sibiu să joace la ruletă.

6. Explică, în unu-trei enunțuri, motivul pentru care profesorul îl așteaptă pe Pascu la gară, valorificând textul 2.

Profesorul așteaptă la gară să i se aducă o carte prețioasă comandată de mult timp din străinătate.Este un om mistuit de năzuința nobilă a cunoșterii. 

7. Scrie o trăsătură a textului multimodal valorificând textul 1.

Textul multimodal se caracterizează prin îmbinarea textului referitor la rolul cărților cu expunerea de motive pentru care lectura este importantă care  vor să lămurească cititorul.Astfel,în textul 1 se arată importanța cărților ,,pline de cunoștințe, perspective ale unei vieți fericite, lecții de viață, dragoste, rugăciune și sfaturi utile. Ele au fost aici de secole și fără ele, cunoștințele de astăzi despre strămoșii noștri, cultura și civilizațiile trecute, ar fi inexistente.”De asemenea sunt expuse câteva motive pentru care lectura este importantă în viața oamenilor.

8. Precizează o asemănare și o deosebire de conținut între cele două texte.

În primul text nonliterar se arată importanța cărții care deschide omului cunoașterea lumii,

aducându-i,, perspective ale unei vieți fericite, lecții de viață.”

În al doilea text literar personajul-profesorul este însetat de cunoaștere,de a avea cartea,, mai rară, mai deosebită”,așteaptă cu nerăbdare sosirea trenului care-i va aduce cartea rară,mult dorită.

În cele două texte este exprimată dorința omului de a trăi în lumea fascinantă a cărților.

9. Ți-ar plăcea să participi la un târg de carte? Motivează-ți răspunsul valorificând textul 1.

Sigur că-mi plac târgurile de cărți și chiar am participat la, Bookfest 2024,”,un spaţiu de promovare şi de vânzare al unor titluri editoriale, fie că ele sunt pe suport clasic, pe hârtie, fie că sunt în format electronic, carte electronică, carte audio, enciclopedie multimedia. Participarea la un târg de carte este acum ca o vizită într-o imensă bibliotecă. Pot cumpăra cărți noi, pot descoperi edituri, văd o lansare a unei cărți pe care apoi o cumpăr sau nu,văd titluri foarte multe din diferite domenii,cunosc oameni,scriitori,poeți,profesori,toți dornici de a cunoaște noul din cărți. Un oraș în miniatură. Un furnicar compact de oameni foarte diferiți pe care-i aduce împreună povestea. Fie că vorbim de literatură clasică sau inovativă, de proză young adult, de fast fiction sau de marile succese literary, târgurile de carte sunt momentul în care toate editurile propun publicului ce au mai bun, mai nou, mai provocator, mai în ton cu spiritul vremurilor sau, dimpotrivă, mai în contra vântului,iar mie-mi place,,această sărbătoare a autorilor, a cărților, a lecturii”care încurajează tinerii și pe cei de alte vârste,,să îndrăgească cititul.”

B.

1. Sunt corect despărțite în silabe, cuvintele din seria:

 a. ra‑pidul, dom‑ni‑șo‑rii, ne‑răb‑dător

b. ra‑pi‑dul, domni‑șo‑rii, ne‑răb‑dă‑tor

c. ra‑pi‑dul, dom‑ni‑șo‑rii, ne‑răb‑dă‑tor

d. rapi‑dul, dom‑ni‑șorii, ne‑răb‑dă‑tor

2. Alege varianta în care acordul este realizat corect:

Profesorii ……… elevi învață bine, sunt fericiți.

a.ai căror b. al căror c. al cărui d. ale cărui

3. Alege varianta în care acordul este realizat corect:

……… cărțile sunt interesante.

a.       Tot b. Toți c. Toată d. Toate

4. Alcătuiește un enunț în care verbul aflat la modul conjunctiv în secvența:

„Să mai schimbi o vorbă.” să fie utilizat la modul imperativ, forma negativă.

– verbul la modul conjunctiv :

– enunțul :

5. Rescrie secvența:

„Profesorul n-are timp să iasă cu prietenii”, utilizând numărul plural al primului substantiv.

6. Scrie funcția sintactică a cuvintelor subliniate în enunțul:

              Profesorul are patimă mare pentru cărți.

Cuvântul                                         Funcția sintactică

Profesorul

are

mare

pentru cărți

7. Completează enunțurile următoare, referitoare la emoțiile unei fete care a participat la un târg de carte, cu formele corecte ale cuvintelor indicate între paranteze.

 Am participat la un târg de carte și am fost ……………… (bucuros – gradul superlativ absolut)! Locul mi s-a părut un labirint al cunoașterii ……………… (care – cazul acuzativ) l-am explorat cu ……………… (mult) plăcere.

8. Imaginează‑ți că ești elevul/ eleva profesorului din textul 2.

Scrie, un dialog de 3‑4 replici cu acesta, în care să utilizezi un adverb interogativ și un pronume personal, pe care le vei sublinia.

Subiectul al II‑lea

1.       Prezintă o valoare umană/culturală identificată în textul 2, pe baza unui exemplu din textul dat și a unui exemplu din cultura universală. În redactarea răspunsului tău, vei valorifica experiența culturală (de exemplu: din literatură, pictură și alte arte, obiceiuri/tradiții, personalități) sau experiența personală într-un context cultural.

Profesorul este personajul însetat de cunoaștere, trăiește, aproape mistic, în lumea cărților, ceea ce stârnește stupoarea indignată a șefului de gară: „Nu te mai lași de cărți, dom’ profesor“. Cartea pe care o așteaptă este,, mai rară, mai deosebită”,știe că în ea va găsi lămurirea unor căutări. Trăieşte în lumea cărţilor şi nu se poate adapta celor din jur,nu-l interesează nimic decât cartea așteptată,de aceea refuză să rămână până la venirea trenului.

Asemenea lui este Matilda,personajul scriitorului Roald Dahl, o fetiţă foarte inteligentă cu o familie ignorantă care nu îi poate înţelege valoarea. La şcoală o are pe Miss Honey, o profesoara caldă şi bună care o înţelege cu adevărat.Deşi viaţa ei nu este prea roz, Matilda îşi găseşte puterea în cărţi şi reuşeşte prin farse şi mici năzdrăvănii să îşi schimbe viaţa.  Matilda este fetiţa care ne învaţă să iubim cărţile pentru că ele ne dau putere să răzbim în viaţă.

2.        Imaginează‑ți că te cheamă Ana/Adi Ionescu și participi la un Târg de Carte.

       Scrie un e‑mail adresat profesorului tău de limba română, în care să îi povestești despre experiența ta.

În redactarea răspunsului tău trebuie:

         – să utilizezi o secvență narativă și una explicativă;

          – să prezinți o emoție trăită la acest eveniment; 

To..domnului Profesor..................................

Subject:.O rugăminte....................................

          Domnule profesor,

Vă trimit acest mail,ca să vă arăt experiența mea la târgul de carte din acest an.

L-am văzut ca pe un oraș în miniatură, un furnicar compact de oameni foarte diferiți pe care-i aduce împreună povestea. Construit de edituri de la schele și până la ultimul titlu pus pe raft, fir de floare aranjat în glastră sau sacoșă de pânză expusă într-un stand, e un ansamblu ad hoc de ficțiune și dezvoltare personală, psihologie și carte pentru copii, lucrare de specialitate și triumf literar. Bookfest 2024 este o mare conversație culturală, între public și scriitori, între edituri și piața de carte, între oamenii care citesc și cei care sunt vizitatori curioși.Am observat nume ca:Abraham Verghese, Alice Munro, Alex Michaelides, Valérie Perrin, Ann Napolitano, Pedro Almodóvar, David Goggins,autori cu un public atât de diferit, încât nu știam dacă voi citi aceste cărți vreodată.Am aflat că „Oppenheimer: un prometeu american”, de Kai Bird și Martin J. Sherwin, este cea mai cumpărată carte.M-am îndreptat spre nume de autori români și am văzut titluri ca: „Aurul pisicii”, de Ioana Pârvulescu,„Libertatea de depresie”de Radu Paraschivescu, „Castelul din oraşul meu”, de Ioana Bâldea Constantinescu și multe alte nume despre care ne-ați vorbit la orele de română.

N-am știut ce să cumpăr,așa că vă scriu acest mail cu rugămintea să-mi indicați un autor pe care să-l citesc cu plăcere.

                     Aștept un răspuns de la dumneavoastră!

                            Vă mulțumesc și vă doresc o zi cu bucurii!

                                          Elevul dumneavoastră,

                                                         Adi Ionescu dintr-a 8-a C