Calistrat Hogaș-- Pe drumuri de munte(fragment)
,,Cât de frumoasă era luna și cât de senină fu noaptea
aceea! Tăcerea și misterul mă înconjurau din toate părțile. Noaptea, retrasă în
văi și în desimea posomorâtă a brazilor, cernea munții adormiți și visători,
ale căror piscuri neguroase păreau că formează hotarele înalte dintre pământ și
cer. O linie de umbră, grațios ondulată, însemna, până dincolo de marginile
vederii, aceste hotare; și această linie se părea trasă pe fundul de umbră și
lumină al spațiului adânc de o mână tainică, colosală și nevăzută.
Nici o mișcare pe pământ, și în aer nici o mișcare!
Întreaga fire dormea și visa. Eu nu făceam nici una, nici alta, sau le făceam,
poate, pe amândouă. Mă prefăcusem în o stâncă vie și, în încremenirea ce mă
stăpânea, îmi era cu neputință să-mi leg la un loc gândirile și simțirile
mele... Și pentru ce? Sublimul ucide, și omul e prea mic pentru sublim.
Interjecția e, fără îndoială, singurul tălmaci al
sublimului în limba omenească... Și nemărginitei feerii, ce se desfășura
înainte-mi, nu-i răspundea în sufletul meu decât o neînsemnată... particulă
gramaticală! Iată deci la ce se mărginea sărmana mea ființă în măreața
noapte......A repeta în gând un întreg capitol de gramatică înaintea lunii
pline, care plutea visătoare în adâncimile albastre ale spațiului; a atârna
câte un punct de exclamație de fiecare stea tremurătoare, a-ți lărgi, ca o
pasăre de noapte, pupilele, spre a vârî prin ele întregul univers în suflet și
a nu te alege, mai la urmă, decât cu ce se alege o bufniță — iată, desigur,
starea cea mai de plâns, în care se poate afla cineva.”
Descrierea
literară este un text literar în care sunt prezentate obiecte, peisaje,
chipuri umane cu trăsăturile lor, într-un mod care impresionează şi trezeşte
sentimente. Se creează imagini artistice: vizuale, auditive, prin folosirea
unor procedee de expresivitate artistică. Din punct de vedere morfologic,
predomină construcţiile substantiv-adjectiv.
Fragmentul de mai sus este o descriere literară(lirică),
face parte din volumul,,Pe drumuri de munte”de Calistrat Hogaș. Natura este ca o divinitate în faţa căreia autorul rămâne extaziat.
În primul rând, sunt înfăţişate aspecte trăite
de însuși autorul,care se află în mijlocul unei păduri fabuloase, într-o noapte
senină cu lună.Exclamația admirativă este pentru lumina lunii,simbol al
cunoașterii,al imaginației,visului.În singurătate,simte tăcerea ca un început
al deschiderii spre admirație,tăcerea îi conferă nopții măreție și mister,taine
de care se simte înconjurat.Percepe noaptea ca pe o ființă enigmatică,retasă
,,în văi și în desimea brazilor”,loc al tinereții veșnice unde cu o putere
deosebită,,cernea munții”,îi fărâmița-hiperbolă.Cele două epitete,,adormiți și
visători”completează tabloul unui loc în care piscurile trasează hotarul
dintre cer și pământ,conține energia ambelor spații,al începutului și
sfârșitului,este ,,linia de umbră ”ireală ,,grațios ondulată”,șerpuită,ca o
fantomă a văzduhului desenată de ,,o mână tainică,colosală și nevăzută”,epitet
triplu ce completează misterul nopții.Fin observator,autorul urmărește natura nemișcată cu ochii unui pictor,este atât de surprins de încremenirea ei,că repetă cuvintele,,nicio mișcare”- pornire,acțiune,emoție,el
însuși se simte transformat în stâncă, un loc de
siguranță, protecție și refugiu.Trăiește senzații nedeslușite,gândește că
frumusețea naturii ,perfecțiunea formelor ei,trăirile îl pot apropia de suferință. ,,Omul e prea mic pentru sublim” -chipul
omului stăpânit din plin de sentimentul sublimului este serios, uneori
împietrit şi uimit și doar un strigăt de admirație ar putea să-i traducă
sentimentele. Astfel conturează un tablou
feeric, în care singur în ,,măreața noapte”, luminat de luna plină,înconjurat
de,,adâncimile albastre” simte că prin
plâns fiinţa sa se eliberează, se purifică, îşi diminuează orice tensiune
emoţională.
În al doilea rând, ne dăm seama că textul este o
descriere prin construcţiile substantiv-adjectiv: ,,munții adormiți și
visători,piscuri neguroase,linie grațios ondulată,mână tainică,colosală și
nevăzută”.....Repetiția verbelor la modul infinitiv din finalul fragmentului completează
experiența unică trăită,iar lirismul textului este susținut de pronumele
personal: ,,eu,îmi,mă”. În al treilea rând, textul este o descriere literară, pentru că limbajul
folosit este încărcat de expresivitate, creând imagini vizuale de o mare
frumuseţe.
Toate imaginile, figuri de stil impresionează prin
crearea unui cadru natural dominat de strălucire, armonie nocturnă. Omul
trăiește un sentiment de bucurie privind perfecțiunea naturii.
În concluzie, acest fragment este o descriere literară,sunt
prezentate trăirile în mijlocul naturii,
folosindu-se un limbaj expresiv, capabil de a crea imagini vizuale prin care putem trăi emoţii.
