descrierea în versuri

                     Scrisoarea IV de Mihai Eminescu(fragment)

,, Stă castelul singuratec, oglindindu-se în lacuri,
Iar în fundul apei clare doarme umbra lui de veacuri;
Se înalţă în tăcere dintre rariştea de brazi,
Dând atâta întunerec rotitorului talaz.
Prin ferestrele arcate, după geamuri, tremur numa'
Lungi perdele încreţite, care scânteie ca bruma.
Luna tremură pe codri, se aprinde, se măreşte,
Muchi de stâncă, vârf de arbor, ea pe ceruri zugrăveşte,
Iar stejarii par o strajă de giganţi ce-o înconjoară,
Răsăritul ei păzindu-l ca pe-o tainică comoară.

Numai lebedele albe, când plutesc încet din trestii,
Domnitoare peste ape, oaspeţi liniştei acestei,
Cu aripele întinse se mai scutură şi-o taie,
Când în cercuri tremurânde, când în brazde de văpaie.
Papura se mişcă-n freamăt de al undelor cutrier,
Iar în iarba înflorită, somnoros suspin-un grier”....

Descrierea literară în versuri este un text literar în care sunt prezentate obiecte, peisaje, chipuri umane cu trăsăturile lor, într-un mod care impresionează şi trezeşte sentimente. Se creează imagini artistice -vizuale, auditive, prin folosirea unor procedee de expresivitate artistică. Din punct de vedere morfologic, predomină construcţiile substantiv-adjectiv.

Fragmentul de mai sus constituie începutul Scrisorii IV şi este o descriere literară pentru că întruneşte toate caracteristicile unui astfel de text. 

În primul rând, suntem introduşi într-un peisaj de poveste cu un castel vechi,așezat departe de lume,loc al protecției,al tainei,al puterii,,singuratic”,epitet al izolării,doar apa ,,clară”îi veghează ,,umbra de veacuri”întruchipare a timpului trecut.Izolat într-o ,,rariște de brazi”,loc ușor de văzut printre copacii veșnici ce fac legătura între cer și pământ.În tăcerea și-ntunericul magic doar valul apei se rotește,astfel imaginii vizuale i se alătură mișcarea.Natura este stăpânită de lună care întreține feeria naturii,sugerează viaţa care se repetă ritmic; ea,luna, ,,tremură,se-aprinde,se mărește”-verbe care arată luminozitatea astrului,ce desenează umbre înalte,,de stâncă...de arbor”,iar stejarii,semne ale trăiniciei,măreției devin,,străjeri de giganți”,metaforă ce completează tabloul de basm.Privirea poetului urmărește,,lebedele albe”,păsări ale luminii,eleganței,nobleței,,dominatoare...oaspeți liniștei”dansând, pe apa devenită sală de bal, ,,în cercuri,în brazde”în decorul trestiilor mișcătoare. Undeva în castel ,,lungi perdele încrețite”-epitet dublu- ascund privirilor misterul din castel.Finalul fragmentului aduce în tăcerea întunericului suspinul unui grier(moldovenism), vocea interioară a Universului, exprimarea sinelui, fericirea şi comunicarea.   Toate aceste detalii ale naturii conturează un cadru feeric,un tablou de natură.                                                                                                           În al doilea rând, textul este o descriere după predominanţa construcţiilor substantiv-adjectiv:,,castel singuratic,apa clară,lebede albearipe întinse”,comparații:,,scânteie ca bruma,par o strajă”.                     În al treilea rând, textul este o descriere literară, pentru că limbajul folosit este încărcat de expresivitate, creând imagini vizuale, auditive.O imagine vizuală de o mare frumuseţe şi gingăşie este cea în care apar lebedele.                                                                                                                                                               Impresionează cadrul natural dominat de frumuseţe, strălucire, armonie sonoră. Întreg fragmentul emană un sentiment de mister,de basm, poetul deslușește lumini,forme și sunete.  

În concluzie, acest fragment este o descriere literară -un tablou literar- pentru că sunt prezentate elementele naturii şi trăsăturile lor caracteristice, folosindu-se un limbaj expresiv, capabil de a crea imagini vizuale, auditive care emoţionează.