M-AM OPRIT LÂNGĂ TINE
De Lucian Blaga
Am căutat mereu umbra genelor
pe un obraz. Am căutat-o prin geografia
răsăritenelor și apusenelor
basme. Și n-am găsit-o.
Numai tîrziu am găsit-o aci. Aci,
în patria mea, la seminția mea.
M-am oprit lîngă tine, cînd tăcerea ta
mi-a spus : ,,Nu mă atinge !''.
M-am oprit lîngă tine,
descoperind că părul tău e o flacără
pe care vîntul n-o stinge.
Și lîngă minunea cea mai simplă
am stat cum se cuvine.
Din punctul meu de vedere, mesajul poeziei pune în
lumină o confesiune pe tema cunoașterii,pur de iubire printr-o chemare, o
rugăminte intensă a îndrăgostitului adresată iubitei. Tema poeziei este
iubirea, iar ipostaza eului liric este aceea confesivă.
Un prim argument în sprijinul acestei afirmații îl reprezintă utilizarea
monologului liric, care marchează adresarea directă a eului poetic. În acest
sens se observă verbul,,am căutat”- motivul căutării (descoperirii)
evoluează de la căutarea ,,umbrei genelor”-conturul întunecat al cunoașterii,al
privirii,al luminii la imaginea lucrurilor trecătoare, ireale,fantastice şi
schimbătoare, la descoperirea unei lumi înviate și dispărute( verbul la
persoana întâi accentuează insistența descoperirii).
Căutarea este plină de gingășie și iubire ,iar ideea
sugerată de repetiția,enumerația din prima strofă se finalizează printr-o
constatare a dezamăgirii,,n-am găsit-o”,poetul trăiește profund acest sentiment
de a nu afla tainele cunoașterii,de a se fi îndepărtat de această lume și de
a-și fi pus întrebări,fără a le afla răspunsuri.Căutarea ia sfârșit într-un
,,târziu”,după ce a trecut timpul aşteptat, hotărât sau prevăzut,iar
descoperirea o simte ,,aci”,aproape pe pământul străbun.Locul încetării
căutării este magic,,lângă tine”,acolo unde doar ,,tăcerea” vorbește, este un
preludiu al deschiderii spre revelaţie, timpul lucrurilor pline de măreţie şi
maiestate.Glasul tăcerii este resimțit ca o suferință aproape nepământeană ce
nu trebuie atinsă.Descoperirea ființei este surprinzătoare:părul considerat
drept sediul unui suflet este simbolul magic de apropiere, chiar de
identificare,este o flacără purificatoare nestinsă de vântul ce
controlează Universul prin mişcarea lui neîntreruptă. Revelația poetului în
fața frumuseții și perfecțiunii lumii, în fața misterelor Universului,,lângă
minunea cea mai simplă” este conform adevărului căutat.
Un alt argument îl constituie căutarea pe
care poetul,eul liric le întreprinde înainte de întâlnire. Toate stau sub
semnul simplității, utilizarea unor cuvinte care aparțin
misterului:,metafore:,,umbra genelor...geografia..flacără”.Poezia este
alcătuită din versuri cu metrică variabilă,al căror ritm interior redă fluxul
ideilor și bucuria sentimentelor.Utilizarea unui vocabular simplu arată
eliberarea poetului de orice constrângere.
În concluzie, consider că poezia evidențiază ideea: cunoașterea înseamnă iubire,iar iubirea
este o cale de comunicare cu Universul, dar numai prin intermediul apropierii,
poetul-eul poetic nu se simte îngrădit nici de timp, nici de spațiu .
