Într-un album cu picturi am citit:,,Sunt nişte nesfârşite
întinderi de grâne sub ceruri în vânzoleală şi nu m-am sfiit să-mi dau
osteneala să exprim tristeţe, singurătate fără margini.” (Vincent van
Gogh, Scrisori, vol. II)
Iată cum văd eu această pictură:
Cerul este neliniştit,
întunecos, de un albastru-închis,rece și pur se îmbină,parcă se contopește cu lanurile fremătătoare de grâu şi cu cele
trei cărări şerpuitoare care par a nu duce nicăieri. Impresia de spaţiu
nelimitat Cele trei drumuri, câmpul care freamătă asemenea unor valuri pe timp
de furtună, cerul apăsător şi infinit care cerne nuanțe nergre pe aripile
păsărilor,precum şi cadrul tabloului neobişnuit de lat dă o imagine panoramică
a peisajului, reprezintă o expresie a sensibilității.Zborul coborâtor al
corbilor face legătura între planuri, accentuând totodată şi impresia de dezordine şi de
apăsare. Păsările stilizate reprezintă ideea de zbor, un zbor care nu este
înălţare, dând impresia unui zbor neputincios, fără de înălțare și totuși îmi
pare că în acest tablou este o tristeţe a lumii întregi. Impresionează acest
pictor care desenează corbi deasupra unui lan de grâu
În pictura,,Lan
de grâu cu corbi”, paleta coloristică este foarte redusă. Pictorul a folosit
culorile de bază: albastrului cerului i se opune galbenul grâului,apoi maroul
celor trei cărări şi verdele firelor de iarbă, la care se adaugă negrul
păsărilor. Cele două culori principale, albastrul şi galbenul creează o stare
de tensiune din cauză faptului că albastrul îndepărtează, pe când galbenul
apropie,este ca o confruntare între cele două culori. Senzaţia pe care o
inspiră tabloul este astfel de apropiere şi depărtate simultană.Poate că
trăirile pictorului sunt evidente în această lucrare.
Prin elementele
naturii, pe care le celebrează în opera sa, tonurile parcă sperie. Grâul freamătă
în bătaia vântului ca un foc ce lasă în urmă ravagii,este un simbol al morții și reînvierii,deasupra
cerul se întunecă și parcă natura trece printr-un pericol
care se îndreaptă spre privitor ca un mesager al morții. În general,culoarea
dă tabloului o impresie de energie intensă și vibrantă.
Într-o notare
legată de tablou van Gogh scria: ,,Încântat de tot ce-am văzut, am pornit la
lucru”.
Prin lecția sa,arta a arătat adevărata lume-cea a profunzimilor
spiritului şi gândirii umane,pentru că :
arta este o stare a sufletului.
