,,A fost odată ca niciodată o împărăteasă tare frumoasă
și voinică, și împărăteasa ceea, când i-a venit ceasul, a născut un prunc așa
slut de chip și la trup așa pocit, că nu-i venea niminui să-l socotească
făptură de om. Dar când s-a născut el, ursitoarea lui le-a spus, împărătesei și
femeilor din casă, să nu se sperie, fiindcă băiatul ăsta o să iasă foarte
plăcut om; o s-ajungă vestit de cuminte și de deștept, și-ndrăzneț nevoie mare;
cum am zice, un om și jumătate. Ba, a mai spus că băiatul are să poată hărăzi
ființei pe care o iubi-o el atâta minte câtă și a lui.
S-a mai mângâiat puțintel cu făgăduielile astea biata
împărăteasă, care era firește destul de amărâtă că adusese pe lume așa
spurcăciune de broscoi. Și, adevărat, nici n-a-nceput copilul să gângurească
bine, că numaidecât s-a pornit să spună fel-de-fel de vorbe cuminți și pline de
duh, și tot ce făcea îl prindea ș-avea haz, că o lume-ntreagă se minuna de el.
Uitam să vă spun că se născuse mititelul cu un șomoiog de păr d-asupra capului,
și de aceea îl porecliseră: Făt-frumos —că de! era doar și el fecior de-mpărat
— Făt-frumos cu Moț-în-frunte.”
Basmul este o
specie literară epică, de mare întindere, în care se narează întâmplări reale
ce se împletesc cu cele fantastice, în care personaje reprezentând binele şi
răul se înfruntă, totul terminându-se cu triumful binelui. Lumea basmului,
populată cu personaje tipice: împăraţi, Feţi-frumoşi, zâne,zmei- stă sub semnul
supranaturalului. La acțiune participă personaje imaginare, înzestrate cu
puteri supranaturale, ce reprezinta binele și răul, iar în final acesta este
învins. Basmul se petrece într-un trecut îndepărtat, într-un spaţiu nedefinit
sau prea puţin definit.
Basmul are formule specifice, de început, de mijloc
şi de final.
(Basmele scrise de Caragiale: ,,Făt-Frumos cu
moț-în-frunte; Cănuță, om sucit;Mama;Abu-Hasan,;Poveste;Norocul și
mintea;Lungul nasului”.)
Basmul,,Făt-Frumos cu moț în frunte”este un
basm cult- (este o specie a genului epic, cu autor cunoscut, în care acțiunea
se desfășoară pe mai multe planuri narative, iar elementele reale se îmbină cu
cele ale fantasticului, la care participă un număr mare de personaje înzestrate
cu puteri supranaturale reprezentând forțele binelui și ale răului, din a căror
confruntare binele iese întotdeauna învingător.)
În basmul ,,Făt-Frumos
cu moț în frunte” apar personaje și situații arhetipale(situații care apar în
literatură și în viață considerate a fi universale în majoritatea culturilor)
pe care Caragiale le-a preluat din basmul românesc, acestea, desigur le-a
prelucrat și stilizat într-o creație originală.
Titlul basmului
este numele personajului principal, trimite atât conştient, cât şi inconştient,
la idealurile de curăţenie sufletească şi de frumuseţe fizică- Făt-Frumos este mai
grozav, mai deosebit,mai iscusit,mai important decât alții—născut
cu,,moț”-șuvița de păr din frunte este un semn,un dar primit la naștere.
Fragmentul aparţine unui basm, pentru că
are câteva din trăsăturile acestuia.
În primul rând este un text epic cu
acţiune, personaje, narator. Acțiunea se desfășoară linear, succesiunea
secvențelor narative este redată prin înlănțuire.
În ceea ce priveşte acţiunea,
dintre momentele subiectului în fragment apare expozițiunea.
Basmul „Făt-Frumos cu moț în frunte”începe cu formula ,,a
fost odată ca niciodată" indică un timp al începuturilor(acel
timp), când totul era posibil, un timp al tuturor posibilităţilor, iar
întâmplările erau unice și irepetabile. În acel timp,o,,împărăteasă”cu calități
deosebite foarte frumoasă și,, voinică”-curajoasă,îndrăzneață a
născut ,,un prunc”,care spre deosebire de mamă
este,,slut,pocit”,înfiorător.Apariția,,ursitoarei”-ființa care hotărăște soarta
copilului-umple de satisfacție sufletele din jur,prezicând băiatului însușiri
esențiale ce-l vor deosebi de oamenii obișnuiți:va
fi atrăgător,înțelept,curajos,deosebit de inteligent,va destina ființei iubite
înțelepciunea pe care o are și el.Această promisiune a alinat mâhnirea
împărătesei și s-a dovedit adevărată,fiindcă de timpuriu a început să se
exprime inteligent,subtil,spiritual,binevoitor.
În al doilea rând, fragmentul aparţine
unui basm, deoarece lumea înfăţişată are caracteristici supranaturale.
Personajele care populează această lume sunt şi ele specifice basmului:
împărăteasa,ursitoarea,Făt-Frumos.
Împărăteasa-mamă este prezentată asemenea unei zâne
descrisă cu calități, virtuți, frumusețe și tot ce se poate dărui pe lume. Frumusețea
ei fizică este hiperbolizată.O astfel de ființă a adus pe lume o ființă
respingătoare, diformă, slută, hidoasă,de asemenea hiperbolizată.Antiteza
surprinde ,dar este îndreptată de ursitoare-zâna care hotărăște soarta
pruncului,prevestindu-i calități deosebite.
Caracterizarea este realizată în mod direct de către
naratorul omniscient,
Narațiunea fragmentului se face la
persoana a III-a, numărul singular, de un nataror omniscient-narator
obiectiv,impersonal,care povestește la pers.a 3 a ,fără a se implica în
povestire.
Limbajul acestui
fragment dintr-un basm cult este fluent, îngrijit, datorită artei de a povesti,
artă care aparţine unui talent cultivat, preocupat de desăvârşirea artistică. Basmul
este înfrumusețat cu epitete-adjective la gradul superlativ absolut,enumerații
care ilustrează expresiv calitățile și defectele personajelor. În acest
fragment observ folosirea unui limbaj afectiv,sentimental, Caragiale nu este un povestitor rece, indiferent, ci se
implică, participă sufleteşte.
În acest basm Caragiale folosește limbajul popular,regionalisme,
iar neologismele lipsesc.
Acest fragment face parte dintr-un
basm, specie epică, narațiune cu întâmplările reale și fantastice, a căror
îmbinare compune principalul mijloc artistic, fabulosul.
