,În fiecare seară, de-un timp, stau cu mirare
Și-ascult ce straniu cântă tumultuoasa mare.
Atent îmi plec urechea, și-ascult notele-i grele,
Ascult, cătând pe-ncetul să mă deprind cu ele,
Să-mi lămuresc ce-o doare când spumegă de ură,
Ce vrea să spuie marea cu-nfricoșata-i gură.
Dar apele-i țin taina, schimbând a ei cântare,
Acum, parcă se joacă zvârlind mărgăritare,
Și-acum, ca sub imperiul unei porunci secrete,
Își părăsește jocul, și-n larmă de trompete
Își trâmbiță mânia, iar miile-i de crește
Le umflă în talazuri, în larguri dând de veste,
Că cineva ascultă și-nseamnă cu mirare
Ce poate să surprindă din larga ei cântare.”
(Sămănătorul, 24 decembrie 1906-din volumul,,Fantazii”)
Atent îmi plec urechea, și-ascult notele-i grele,
Ascult, cătând pe-ncetul să mă deprind cu ele,
Să-mi lămuresc ce-o doare când spumegă de ură,
Ce vrea să spuie marea cu-nfricoșata-i gură.
Dar apele-i țin taina, schimbând a ei cântare,
Acum, parcă se joacă zvârlind mărgăritare,
Și-acum, ca sub imperiul unei porunci secrete,
Își părăsește jocul, și-n larmă de trompete
Își trâmbiță mânia, iar miile-i de crește
Le umflă în talazuri, în larguri dând de veste,
Că cineva ascultă și-nseamnă cu mirare
Ce poate să surprindă din larga ei cântare.”
(Sămănătorul, 24 decembrie 1906-din volumul,,Fantazii”)
Textul liric este un text literar în care autorul exprimă gânduri, idei, sentimente în mod direct, prin intermediul unei voci numite eu liric, folosind un limbaj artistic, încărcat de subiectivitate.
Titlul poeziei,,Cum cântă marea”ar putea fi o întrebare,o nedumerire,un mister al locului unic,colț de vis.Sunetele mării sunt ale iubirii,ale nemărginirii,ale regăsirii interioare,ale echilibrului. Totul se iveşte din mare şi totul se întoarce în ea: loc al zămislirilor, al transformărilor şi al renaşterilor.
Marea personificată simbolizează incertitudine, îndoială, nehotărâre,este deopotrivă o imagine a vieţii şi a morţii.
În primul rând, este un text liric, pentru că exprimă trăirile proprii ale poetului în mod direct,el privește marea cum privea grădina din poeziile sale. Contemplând un peisaj marin,într-o solemnitate deosebită a clipei de trecere spre miracolul nopții,,seara”,marea învolburată,zgomotoasă ,,cântă”,intonează melodii ciudate,neobișnuite.
Dorința poetului este de a se obișnui,de a se familiariza cu nuanțele încordate,apăsate a apei, când clocotește dușmănoasă,nestăpânită.Este confuz,nu poate desluși înfiorarea,zbuciumul apelor.Apoi glasurile tainice,nelămurite se transformă,împrăștiind,,mărgăritare”,lacrimile îngerilor,luminile născute din adâncul apelor,semne ale vieții și speranței..Porunca împărătească,divină străpunge tumultul apei,adusă de sunetul trâmbiței plin de bucurie.Cei care au o revelație a sunetului vesel al trâmbiţei se vor trezi în fiecare zi cu pace, tărie și fericire. Viața lor va fi plină de bucuria luminii,a adevărului.
În al doilea rând, textul este liric, deoarece există un eu liric. Acesta îşi face simţită prezența prin verbe la persoana I singular:,,stau,ascult,lămuresc”;pronumele personal,,îmi,mă,mi”,astfel poetul este copleșit de vastitatea apelor care se revarsă în fața ochilor,creând o lume de linii mișcătoare
ce trezește melancolie în suflet,este misterul spațiului suprem.
În al treilea rând, caracterul liric al textului este dat de limbajul artistic, care creează imagini vizual-auditive prin intermediul cărora poetul îşi exprimă emoţiile,privind frământările mării-identificată cu ființa umană.Prin fastuoasa descriere a mării poetul aduce o atmosferă înfiorată de nelinişti, a unui loc al zămislirilor, al transformărilor şi al renaşterilor. Epitetele:,,tumultoasa,grele,înfricoșata,secrete”exprimă măreţia şi misterul mării şi transmit un sentiment de admiraţie îmbinată cu teamă,marea este un simbol al spiritului uman,simbolizează îndoială,nehotărâre.Repetiția verbului,,ascult”sugerează starea de așteptare a ceva nelămurit,misterios.
Limbajul artistic se arată şi prin forma muzicală a textului, care este organizat în versuri-distih(două versuri care formează o strofă cu înţeles de sine
stătător), cu măsură egală de 13– 14 silabe,ritm trohaic.
În concluzie, textul „Cum cântă marea” este liric, deoarece, prin vocea unui eu liric, poetul identifică marea cu ființa umană cu sunete venite din nesfârșite depărtări.
