Textul narativ este un text în care sunt prezentate
fapte, întâmplări, evenimente, într-o succesiune de momente. Într-un text
este narativ sunt personaje care participă la evenimente ce au o legătură între ele,iar acțiunea urmează o succesiune
cronologică.
Elementele unui text narativ sunt:
- naratorul
- subiectul (înlănţuirea cronologică)
-personajele
-timpul şi spaţiul evenimentelor.
Acest text narativ este o fabulă(lat. fabula = ,,povestire”) -- o specie a genului epic, în care sunt criticate defecte omeneşti prin intermediul obiectelor sau al fiinţelor necuvântătoare,iar figura de stil folosită este personificarea.
Fabula are două părţi: naraţiunea şi morala şi un mesaj cu caracter educativ.
Naratorul privește scena din exterior și pune în discuție prin intermediul personajelor--întruchipate de animale personificate- principiul egalității între semeni. Naratorul își exprimă atitudinea critică față de cele prezentate prin intermediul moralei(învățătura).
Modul de expunere este narațiunea.Acțiunea este simplă,se desfășoară într-un anumit spațiu- o curte,poate simboliza societatea; într-un anumit timp, „dăunazi”, care arată timpul contemporan poetului, dar și cel prezent.
Titlul subliniază confruntarea în planul ideilor dintre cele două personaje: câinele și cățelul,sunt în antiteză și reprezintă tipuri umane generale, pe care le întâlnim în fiecare zi.
Câinele întruchipează omul nesincer,mincinos,cu vorbe frumoase, dar ipocrite,nesincere,dorește să ajungă în rândurile celor puternici.
Cățelul întruchipează omul naiv, care crede cu ușurință cuvintele frumoase și promisiunile nesincere.
Subiectul- fabula începe cu vorbele arogante ale dulăului Samson care își exprimă indignarea față de pretenția animalelor mai puternice: lupii,urșii că ,,prețuiesc ceva" prin originea lor nobilă și critică lipsa de modestie a acestora,considerând că acest aspect este o întâmplare și apreciază cu falsă modestie:
,,Si eu poate sunt nobil, dar s-o arăt nu-mi place.”
apoi aduce exemplul țărilor civilizate în care există egalitate. Cum societatea este în schimbare ,,lumea se cioplește",se educă, așteaptă ca progresul să se manifeste și în societatea noastră unde există multă aroganță,mândrie din partea celor puternici:
,,Numai pe noi mândria nu ne mai părăsește".
Pentru a fi cât mai convingător în ceea ce susține, el explică propriul său exemplu, afirmând cu falsă modestie că îi face plăcere când este considerat un ,,obișnuit”, fiecare i se adresează cât mai simplu: ..................,,.am de bucurie,
Când toată lighioana,măcar și cea mai proastă,
Câine sadea îmi zice, iar nu Domnia voastră".
Samson este ,,dulău de curte", puternic,zgomotos,vrea să atragă atenția asupra sa și asupra ideilor pe care le susține.
În acest moment intervine naratorul care privește scena din exterior, aducând câteva precizări legate de timp și personaje:
,,Asa vorbea deunăzi cu un bou oarecare
Samson, dulău de curte, ce latră foarte tare".
Scena este animată de intervenția lui Samurache care, încurajat de cuvintele promițătoare ale lui Samson, părăsește poziția lui de ,,simplu privitor", într-un elan de frăție:
,,S-apropie îndată
Să-și arate iubirea ce are pentru ei:
Gândirea voastră,zise,îmi pare minunată,
Și simtimentul vostru îl cinstesc, frații mei."
Încântat de ideile expuse de Samson, el își arată admirația față de mai puternicii ogrăzii, tratându-i de la egal la egal, ca pe niște frați. Afirmația lui Samurache stârnește mânia lui Samson, uimit de îndrăzneala bietului cățel. Pe un ton jignitor, îi răspunde amenințându-l cu bătaia:
,,Noi, frații tăi, potaie!
0 să-fi dăm o bătaie
Care s-o pomenești."
El restabilește diferența de rang și putere dintre ei, copleșindu-l pe Samurache cu jigniri pentru lipsa de respect pe care le-o arătase:
,,Cunoști tu cine suntem,și ți se cade ție,
Lichea nerușinată, astfel să ne vorbești?"
încercarea sărmanului cățel de a se justifica este tăiată cu autoritate și dispreț, dulăul explicându-i cu aroganță adevăratul sens al cuvintelor sale:
,,Adevărat vorbeam
Că nu iubesc mândria și că uresc pe lei,
Că voi egalitate, dar nu pentru căței".
Morala (învățătura) este simplă,decodifică atitudinea autorului față de realitatea prezentă: dulăul dorea egalitate cu cei mai puternici decât el, iar în fața celor slabi,umili,încrezători dorea să mențină diferența de poziție socială, ca o încredințare a puterii sale.
Personajele:
Samson-nume cu puteri excepționale- simbolizează dorința de parvenire,de reușită,de transformare vădită în discursul nesincer prin care caută să-i impresioneze pe ascultătorii săi. Minciuna îl ajută să-și susțină ideile și poziția pe care o dorește egală cu a celor mari, cei de rang înalt,puternic.. Afișând o falsă modestie, el caută să atragă mulțimea de partea sa, iar prin tonul sforăitor,mincinos bazat pe exemple ce pot fi crezute: ,,lumea se cioplește"...în țări civilizate... este egalitate", vrea să-i convingă pe cei ,,simpli”,încrezători, care nu cunosc bine situația și pot fi ușor manevrați și păcăliți de falșii politicieni.
El susține egalitatea între semeni, ceea ce se dovedește a fi, în final, o minciună.
Samurache este omul slab, naiv,este cel care cade pradă primul ipocriziei,minciunii și falsității lui Samson. Naiv și încrezător, el este atras de cuvintele promițătoare ale dulăului ,,care latră foarte
tare". Credulitatea sa va fi sancționată cu asprime chiar de Samson, care îi precizează
pe un ton jignitor ,,potaie"...lichea nerușinată" și plin de amenințări.,,O să-ți dăm o
bătaie / Care s-o pomenești"(pluralul,,dăm”—noi cei puternici) care este adevăratul sens al cuvintelor sale: ,,Că voi egalitate,dar nu pentru căței”.
El îi arată astfel că-i disprețuiește pe cei mai slabi decât el,pe care îi dorește supuși . Când Samurache își arată sentimentele de admirație și fraternitate față de puternicul Samson, i se dă o lecție aspră pentru îndrăzneala lui de a se considera egal cu cei puternici,importanți,, de neam mare".
Samurache, al cărui nume arată un om slab și naiv, greșește, crezând promisiunile mincinoase ale lui Samson,fără a așteapta să vadă faptele acestuia.
Al treilea personaj este ,,un bou oarecare", un personaj neutru, lipsit de personalitate,care nu intervine în discuție. El este un simplu martor al întâmplării,nu are păreri,reacții,va fi ușor de influențat.Ascultă cu nepăsare cuvintele lui Samson,dar nici nu-l apără pe cățel;poate este de partea lui Samson.
Dialogul este modul principal de caracterizare al personajelor.
Modul în care acestea vorbesc, tonul și atitudinea lor reflectă felul în care gândesc; replicile vii dinamizează narațiunea
Descrierea este utilizată puțin, în câteva notații legate de caracterizarea personajelor, surprinzând gesturi și atitudini.Personificarea este figura de stil dominantă.
Realizarea artistică
Limba vorbită, cu accente populare:,,dobitoace,neam,se cioplește, fieștecine"sau neologice: ,,civilizate, egalitate, capriții, nobil" arată alternanța,schimbarea oamenilor simpli sau a celor puternici..
Replicile personajelor, pline de naturalețe, realizează un dialog viu, plin de umor,
Apar construcțiile exclamative:,,Cât îmi sunt de urâte unele dobitoace..... Care cred despre sine că prețuiesc ceva...Noi, frații tăi, potaie!” sau construcțiile interogative:,,
,,Noi, frații tăi?...Te-ntreb eu, ce ziceam?” Formulele de adresare,jignitoare ,accentuează umorul:
,,potaie,lichea nerușinată".
Figurile de stil conferă o notă unui stil viu și natural.prin care animalele dobândesc însușiri umane.
Mai ales defecte pe care autorul le critică. Samson este omul ipocrit, Samurache este omul naiv, iar boul-un martor nepăsător.
Personificarea este figura de stil principală.Epitetele evidențiază trăsături ale personajelor sau ale acțiunilor: ,,Gândirea îmi pare minunată...capriții deșarte...răspunse Samson plin de mânie...lichea nerușinată...câine sadea."
Comparația accentuează atitudinea unor personaje:boul,,ședea la o parte ca simplu privitor”.
Repetițiile scot în evidență idei și sentimente cum ar fi: egalitatea, fraternitatea:,,gândirea voastră... și simtimentul vostru îl cinstesc, frații mei....Noi, frații tăi?.... Noi, frații tăi, potaie!"
Enumerațiile accentuează ipocrizia discursului: ,,unele dobitoace....Cum lupii, ursii, leii și alte câteva"..... Toate iau o schimbare și lumea se cioplește".
Figurile de stil subliniazaă și ele oralitatea stilului, naturaletea dialogului, care transformă textul într-o scenetă.
