,,Într-un lac alb
de lumină,
A ieşit o lună
plină.
Ce mai caută şi
luna
Tot în lacuri
todeauna?
Limpezeşte şi îşi
spală,
Noaptea, farfuria goală,
Porţelanu-având o pată
De argint
necurăţată.
Azi, în lacul
îngheţat,
Blidul nu i-a mai
intrat
Şi-i atârnă-n
ceaţa sură
Vătămat de-o
ştirbitură.”
Textul liric este un text literar în
care autorul exprimă gânduri, idei, sentimente în mod direct, prin intermediul
unei voci numite eu liric, folosind un limbaj artistic, încărcat de
subiectivitate.
Poezia este un
text liric, pentru că exprimă trăirile proprii ale autorului în mod direct.
Titlul stabilește un loc,,un lac”ce
simbolizează ochiul pământului,un rai iluzoriu,,oglindă a cerului,iar articolul
nehotărât,,un” transformă un loc oarecare într-unul distinctiv,anumit.
Contemplând un peisaj nocturn încântător,eul liric
este fermecat de strălucirea astrului care-și caută lumina pe luciul lacului.
Poezia „Într-un
lac“ prezintă imaginea lunii oglindite pe chipul lacului,ochiul
pământului,în care lumina,semn al cunoșterii,al adevărului,descoperirea
misterului întreține feeria naturii.Nedumerit,poetul se întreabă ce iscodește
luna prin apa lacului.Răspunsul îl găsește urmărind felul în care în noapte,în timpul
miraculos, luna ,,își curăță” lumina pură-este acesta un ritual de purificare
în care este limpezită natura și soarta omului.În apa rece a iernii,încremenită
luna nu-și mai oglindește chipul luminos,este înconjurată de neguri
posomorâte,micșorată de dureri,imagine contrastantă,îndurerată,lipsită de viață;lacul
este astfel loc al vieții și al morții.Căutându-și chipul în apă,fântână a tinereții
veșnice,luna își arată dorința de nemurire, tocmai pentru că apa purifică,
vindecă şi întinereşte.Lacul ca oglindă a cerului este un reflex al
infinitului,al regăsirii eternului efemer,trecător.
Eul liric îşi face simţită prezenţa în descrierea
peisajului unic,al singurătății,al trecerii în altă lume,în care luna este un
element al cadrului nocturn.
În poezie se remarcă postura
de spectator a eului liric.
Limbaj artistic
creează imaginiea vizuală a lunii,poetul îşi exprimă emoţiile în atmosfera luminoasă
a nopții.Tabloul este stăpânit de lumina albă,liniștită,ireală,misterioasă a
lunii.
Epitetele cromatice:,,lac alb de lumină;lună
plină,pată de argint necurățată,ceață sură”accentuează misterul și farmecul
naturii;iar metaforele populare:(luna),,farfurie goală;blid;cu,,pată de argint”;evocă
frumusețea, dar și lumina în imensitatea
întunecimii.
Lacul este
personificat exprimând astfel o relaţie între natură şi sentimentele poetului-spectator
al unor imagini inedite.Interogația retorică,,Ce mai caută și luna/tot în
lacuri totdeauna?”exprimă nedumerirea poetului,văzând alăturare luminii lunii cu apa, reflectată ca
o tainică îmbrățișare a lor.
Limbajul artistic
se arată şi prin forma muzicală a textului, care este organizat în versuri cu
măsură de 8 silabe, rimă împerecheată şi
ritm trohaic.
