,,Narcis și Gură-de-Aur” de Hermann Hesse(fragment)

  Este  povestea a doi oameni cu destine diferite. Pe de o parte e Narcis, un tânăr talentat, cultivat, pasionat de lectură și de lumea spiritului, care intră într-o mănăstire și avansează pe scara ierarhică( numele Narcis arată o personalitate electrizantă, fermecătoare,pasională).În școala monahală,elevul Narcis era remarcat pentru purtarea sa deosebită,felul în care vorbea,privind pe cei din jur cu prietenie.Inteligent,devine dascăl de limba greacă.Abatele Daniel îl laudă,dar este nedumerit de singurătatea lui,nu are prieteni,iar cuvintele lui Narcis exprimă dorința de a se îndrepta spre cunoașterea științelor, este atras de viața monahală,pentru a-și sluji semenii.

  În acea mănăstire ajunge un alt tânăr,căruia i se spune,, Gură de aur”(Goldmund  prevestitor de bine),încântat că la intrare a văzut un copac necunoscut de el și că a fost întâmpinat de un portar amabil.De aceea pășește încrezător,iar în clasă,în fața lui Narcis se prezintă cu încredere,spunându-și numele.Prezența lui Narcis îl bucură,îl privește cu simpatie.Cu trecerea timpului nu se apropie de niciun coleg,dar îi admiră și-i respectă pe abate și pe Narcis.Acesta îl vede ca pe o,,pasăre cu pene de aur”,semn al luminii,al cunoașterii vieții,dar și ca pe o ființă apropiată.Totuși cei doi sunt deosebiți:Narcis-serios,înțelept,copleșit de gânduri,studios;Gură de aur-strălucitor,visător,copilăros,nestatornic.Dar erau uniți prin caracteristici de superioritate,remarcându-se de ceilalți prin aptitudini, înclinaţii remarcabile.În țara prieteniei, Narcis nu cunoaște rătăciri visătoare sau drumuri fără de țintă,pe când Gură de aur întâlnește dificultăți,obstacole,stricteți,severități.Interesant a fost momentul când Gură de aur a dat impresia că este bolnav,atunci Narcis l-a ajutat.l-a sfătuit,i-a explicat pasajele din diferite cărți cu îngăduință și cu bunătate,știind că-i va pierde prietenia,fiindcă prietenul său nu va avea un viitor în  viața monahală.

  Cele două personaje sunt bine creionate. Au vieți interioare puternice, fapt relevat cu ușurință de tumultul gândurilor lor. Sunt construite antitetic, dar firile lor se atrag și formează un tot desăvârșit.

În timp ce dascălul de elină, Narcis, reprezintă omul lucid, spiritual, omul gândirii, al reflectării, chibzuit şi retras, înclinat spre abstract, Gură-de-Aur este o voluptos şi pătimaş, imagine a spontaineității, a simțirii, a trăirilor intense pentru care ideile există în măsura în care ele pot fi reprezentate prin ceva precis, palpabil. Unii dintre noi,poate ne identificăm mai ușor cu Gură-de-Aur, cu nesiguranța sa, cu îndoielile și teama de a accepta pe deplin responsabilitățile vieții. Narcis, în schimb, e mai sigur și poate servi ca un punct fix de reper, decât ca oglindă în care să ne zărim pe noi înșine.

 

Autorul,Hermann Hesse, (1877-1962) a câștigat Premiul Nobel pentru Literatură în 1946.

Întreg romanul este construit pe antiteze, cum de altfel se anunță și din titlu. Narcis este dascăl la mânăstirea Mariabronn, în Germania medievală, deși este prea tânăr și de abia și-a început noviciatul,ucenicia, nefiind nici măcar hirotonisit; însă din cauza ,,darurilor sale deosebite", a ,,elinei(greaca) elegante", a ,,purtării impecabil de cavalerești" și ,,privirii liniștite și pătrunzătoare, de cugetător" este privilegiat. Gură-de-Aur (Goldmund)   este adus de tatăl său la mânăstire, pentru a își închina viața studiului și lui Dumnezeu. Nu Știe Însă că nu aceasta este chemarea lui, lucru pe care îl va afla cu ajutorul lui Narcis. Sunt două povești de viață, care arată ce înseamnă să îți urmezi chemarea, dar mai ales cât de important este să o găsești pe cea adevărată.