de la : narcis 456 @abc.ro
către: andrei 123@abc.ro
subiectul : o vizită la un muzeu
Multă vreme m-au obsedat poveștile pe care le-am auzit în
copilărie despre haiduci,domnitori,palatele cu secretele lor,toate îmi
deschideau ferestre către lumi din trecut.
Bunicul,istoric în felul lui, îmi povestește câteodată
despre secolul al XIX-lea,ascult despre o lume fascinantă, momente interesante,
fundamentale schimbări istorice, politice,despre oameni care se
opun, crezând că lumea lor e periclitată de aceste schimbări.
Și iată-ne ajunși într-o amiază de primăvară undeva
aproape de malul Dunării la conacul Chicuș, un fel de obiect spațio-temporal; e
cea mai importantă casă de la marginea unui sat vechi din sudul Moldovei.Ghidul
se prezintă și aud că are același nume cu al fostului stăpân al
conacului.Suntem într-un parc cu plopi și salcâmi,iar în depărtare văd un iaz
ca o oglindă aruncată de o mână fermecată.Trecem de pomii impunători și-n față
ne apare conacul.Ghidul ne surprinde privirile și ne povestește că acest
conac poate fi asemănat cu un far,un reper în orienarea celor ce caută un
drum.
Pătrundem în clădirea albă printr-un pridvor și trecem cu
atenție prin camere în care sunt aranjate mobile greoaie ,sculptate din lemn de
nuc,cireș,mahon,iar culorile lor închise dau încăperilor o nuanță de
vechime,apoi perdelele din pânză sau mătase acoperă geamurile înguste,unele cu
vitralii reprezentând scene mitologice.În dulapurile vechi am văzut
porțelanuri fine pictate,cărți vechi cu coperțile din mătase sau piele
încrustate cu filigrane aurite,argintate.Ne povestește ghidul despre boierul
Mihalachi,stăpânul conacului, care prefera partea opusă fațadei,iar aici în odăile minuscule
rotunde,mi-au plăcut ferestrele în semicerc.Îți voi descrie două sculpturi
ciudate care erau deasupra ferestrelor: un turc cu turban împletit, privind
spre sud, altul spre nord--n-am întrebat de ce arhitectul a ales această
imagine ,poate că așa era moda acelor ani. Simțeam că-n jurul meu roiesc umbre
ciudate îmbrăcate în catifeluri,cu ornamente și pietre prețioase,mantii,dantele
ce foșneau în mișcările grațioase,eram salutat de jobenele unor domni ce
se-ntorceau de la plimbările de pa malul iazului.Am ajuns și acolo și m-am
așezat pe un divan mic la umbra unui salcâm,iar ghidul mi-a spus râzând că
acela era locul preferat al boierului Mihalachi(a fost antiunionist).
O altă curiozitate a fost vederea unui salcâm,cel mai
bătrân copac de acolo, cu ciorchini de flori galbene, pe trunchiul căruia
crescuseră niște țepi lungi,un fel de capcane pentru animalele care treceau pe
lângă el.Deși boierul nu ajungea în spatele castelului decât rareori,noi am ajuns
și am văzut o curtea păsărilor: mi-au plăcut mai ales curcanii cu guşile
lor de culoarea mărgeanului, fazanii cu capetele lucioase, verzi-albăstrii.
Când ne-am odihnit în pridvor,ghidul ne-a povestit că
de-a lungul anilor conacul boieresc a fost: cooperativă, cămin cultural,iar
astăzi a redevenit ce fusese odinioară: un muzeu--care a fost demult o veche și
interesantă locuință boierească.
Ți-am povestit despre acest conac,dorind să petreci
alături de mine clipe ale unui trecut ce a existat și care există în
acțiunile noastre prezente,iar, dacă ți-am stârnit curiozitatea,spune-mi și-ți
voi trimite adresa sau de ce nu poate îl voi revizita alături de tine.(îți voi trimite și poze făcute în locul acela de poveste)
