Imaginează-ți că ești în vacanță, la bunicii tăi. Scrie o notă de jurnal, de cel puțin 150 de cuvinte, în care să prezinți o zi de vacanță, incluzând o secvență narativă și una descriptivă. Data redactării jurnalului este 19 aprilie 2021.

                                                                                                       19 aprilie 2021

     Au trecut trei zile de când nu te-am deschis, dragul meu jurnal.Dar au fost zile pline de întâmplări,pe care voi încerca să le rememorez.Vacanța aceasta cu multe zile o petrec la bunici,a fost o hotărâre de moment și acum sunt mulțumit,mai ales că e o primăvară capricioasă.Bunicul îmi spune că cele mai intense trăiri legate de primăvară se nasc în timpul pândei, când o aştept la fereastră, ase­me­nea unui fotograf cu aparatul la ochi, pregătit să sur­prindă un eveniment; când ochii îmi sunt aţintiţi asu­pra copacilor din faţa ferestrei, în aşteptarea febrilă a magiei  înfloririi cireșilor(grădina bunicilor e un rai al pomilor).Bunica,mai poetă,îmi spune să aștept să înceapă conversația vrăbiuţelor guralive şi zbenguiala lor pe marginea băltoacelor for­­mate de ploaie.  Dar, cu toată explozia vegetală,mi s-a făcut un dor aprins, nestă­vilit, de natura ade­vărată: de iarbă, de multă iarbă și... iată-mă întins pe iarba abia ivită, îm­bătat de mirosul pământului reavăn, cu ochii aţin­tiţi spre cerul împânzit de nori stră­lucitori. Nu pot descrie libertatea ace­stor zile de primăvară.Poate  unui poet i-ar fi ușor. Iar eu nu sunt.Dacă tot scriu în jurnal,ar tebui să explic de ce îmi place nespus primăvara. Îmi place trezirea ei molatecă şi uşor uluită din iarnă. Îmi plac mofturile ei de copil răsfăţat, neastâmpărul cu care stârneşte din senin vântul printre copaci sau se ascunde pe după gardul reparat de mine și de bunic, în aşteptarea unui răsărit de soare tandru şi arămiu, care se revarsă asupra lumii. Mă bucur să ridic privirea spre cer şi să simt degetele vântului și atunci mă sus­pec­tez că am ceva de gâ­ză sau de scarabeu în mine, aşa cum mă suspectez că, deloc în­tâm­plă­tor, îmi place să mă joc cu  so­arele amie­zii, stârnind sub pleoa­pele în­chi­se steluţe multi­colore şi jerbe jucă­uşe de lumini. Sub soarele de aprilie, mă trezesc  în altă lume, mai colorată, mai vie, care mă entuzias­mează.

Acum te las,voi termina cu scrisul și alerg nu în grădină, , ci în... bucătăria bunicii, unde s-a produs o minu­ne: în ghiveciul cu asparagus, a răsărit un lăstar. Când l-am observat, aseară, era doar de-o palmă, două... Acum s-a înălţat de-un cot. Şi tinde spre infinit.

  Dar nu te uit,dragul și păstrătorul gândurilor mele,voi reveni în curând să-ți mai spun trăirile,pe care tu mi le păstrezi între coperțile tale....